Albert I, Margraf de Brandenburg

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Albert Ursul)
Sari la navigare Sari la căutare
Albert Ursul
Margraf de Brandenburg
Date personale
Apartenență nobiliară

Albert, supranumit Ursul (n.  ?), aparținând Casei de Ascania, a fost primul margraf de Brandenburg (sub numele Albert I) din 1157 până la sfârșitul vieții și duce de Saxonia între 1138 și 1142.

Biografie[modificare]

Albert a fost unicul fiu al contelui Otto de Ballenstedt și al soției sale, Eilika, fiica ducelui Magnus de Saxonia din dinastia Billungilor.

Albert a moștenit în 1123 posesiunile tatălui său din nordul Saxoniei și în 1142, la moartea mamei sale, a dobândit jumătate din teritoriile Billungilor. Albert a fost un vasal loial ducelui Lothar I de Saxonia (viitorul rege german și împărat romano-german), care l-a înfeudat în c. 1123, cu Marca de Luzacia, situată la răsărit deposesunile sale; după ce Lothar a devenit rege romano-german în 1125, Albert l-a însoțit în campania nefericită din Boemia din 1126, în timpul căreia s-a aflat pentru scurtă vreme prizonier.

Obstacolele întâmpinate de Albert în Saxonia i-au stăvilit dorința de a-și extinde dominația în acea regiune. După moartea cumnatului său, Henric al II-lea, margraful unei mici regiuni pe malul Elbei, numită Marca Nordică (Nordmark), în 1128 Albert, dezamăgit că nu a primit această feudă, l-a atacat pe Udo, moștenitorul de drept și de aceea Lothar l-a fost deposedat de Luzacia. În pofida acestui fapt, Albert s-a deplasat în Italia în 1132 cu suita regală, iar serviciile aduse lui Lothar cu acea ocazie au fost recompensate în 1134, prin învestirea sa ca margraf al Mărcii Nordului, rămasă din nou fără conducător.

După ce s-a impus cu fermitate în Marca Nordică, Albert și-a îndreptat atenția către teritoriile nordice și estice, slab populate. Timp de trei ani a dus campanii militare împotriva populației slave a venzilor. Deoarece aceștia erau păgâni, acțiunile lui Albert erau considerate război sfânt, iar supunerea slavilor, iar creștinarea lor a constituit scopul cruciadei împotriva venzilor din 1147 la care Albert a luat parte. Manevrele diplomatice s-au dovedit mai pline de succes și în urma unei înțelegeri cu ultimul principe al venzilor din regiunea Brandenburgului, Pribislav, Albert a intrat în posesia acestui district atunci când principele a murit în 1150. Preluând titlul de margraf de Brandenburg, el a extins teritoriul mărcii sale, a încurajat migrația populației germane, a creat episcopii plasându-le sub protecția sa, devenind întemeietorul Mărcii de Brandenburg în 1157, pe care moștenitorii săi din Casa de Ascania au deținut-o până când dinastia s-a stins în 1320.

Fișier:Adalbertus Siegel.JPG
Sigiliul lui Albert Ursul
Fișier:Bär 148-KA1.JPG
Piatra memorială a lui Albert în citadela de la Spandau

În 1137 regele romano-german Conrad al III-lea din dinastia Hohenstaufen, i-a retras lui Henric cel Mândru, vărul lui Albert, Ducatul de Saxonia care ar fi fost atribuit lui Albert dacă acesta l-ar fi putut cuceri. După câteva succese inițiale în eforturile de a prelua posesiunile vărului său, Albert a fost alungat de Henric din Saxonia și din Marca Nordică, și constrâns să caute refugiu în sudul teritoriilor germane. În 1142 la încheierea păcii cu Henric, Albert a renunțat la Ducatul de Saxonia și a primit comitatele Weimar și Orlamünde. Este posibil ca la acel moment Albert să fi fost numit arhi-șambelan al imperiului, poziție care ulterior le-a asigurat margrafilor de Brandenburg drepturi de principi electori.

În 1158 o dispută cu fiul lui Henric cel Mândru, ducele Henric al III-lea al Saxoniei, supranumit Leul, s-a încheiat printr-un pelerinaj în Țara Sfântă. În 1162 Albert l-a însoțit pe împăratul Frederic I Barbarossa într-o incursiune în teritoriile italiene, unde s-a distins în asediul și distrugerea Milanului.

În 1164 Albert s-a alăturat ligii principilor, constituită împotriva lui Henric Leul. Prin încheierea păcii în 1169 Albert și-a divizat teritoriile între cei șase fii ai săi. El a murit pe 13 noiembrie 1170, posibil în Stendal, și a fost înmormântat în Ballenstedt.

Căsătorie și descendenți[modificare]

Albert s-a căsătorit în 1124 cu Sofia de Winzenburg (d. 25 martie 1160) cu care a avut următorii copii:

Note[modificare]


Legături externe[modificare]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Albert I, Margraf de Brandenburg