Antoninus Pius
| Date personale | |
|---|---|
| Apartenență nobiliară | |
| Modifică date / text |
| Dinastii imperiale romane | |||
| Dinastia Nerva – Antonină | |||
| Cronologie | |||
| Nerva | 96 d.Hr. – 98 | ||
| Traian | 98 – 117 | ||
| Hadrian | 117 – 138 | ||
| Antoninus Pius | 138 – 161 | ||
| Marcus Aurelius | 161 – 180 | ||
| Lucius Verus | 161 – 169 | ||
| Commodus | 180 – 192 | ||
| Familie | |||
| Dinastia Antoninilor (arbore genealogic) Categorie:Dinastia Antoninilor | |||
| Succesiune | |||
| Precedată de Dinastia Flaviană |
Urmată de Anul celor cinci împărați | ||
Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius (n. ?), cunoscut în română ca Antonin Piosul, a fost împărat roman în perioada 138-161. A fost cel de-al patrulea din "Cei cinci împărați buni".
Biografie[modificare]
Fiu al consularului Aurelius Fulvus, Antoninus Pius s-a născut în Italia, la Lanuvium. A devenit consul în 120 și guvernator al provinciei Asia (134-135). A fost adoptat de împăratul Hadrian la 25 februarie 138 și proclamat succesor la tron, cu condiția de a adopta la rândul său, pe Marcus Aurelius și Lucius Aurelius Verus. Spre deosebire de împăratul Hadrian, Antoninus Pius nu a părăsit niciodată Italia.
Politica sa internă se caracterizează prin atenția acordată administrației provinciilor, finanțelor statului, jurisdicției imperiale. Pe plan extern continuă activitatea de consolidare a sistemului defensiv al imperiului. Răscoalele antiromane din Bretannia, Mauretania, Egipt și Iudeea sunt reprimate de generalii săi. Într-o atmosferă de liniște pe plan intern și extern, Antoninus Pius sărbătorește în 148 cea de-a CM-a aniversare a fondării Cetății Eterne. Domnia lui a fost identificată cu apogeul dinastiei antonine și al întregului principat.
Note[modificare]
| Predecesor: Hadrian |
Împărat Roman 138 - 161 |
Succesor: Marcus Aurelius și Lucius Verus
|