Claudius Florimund de Mercy

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Claudius Florimund Mercy)
Sari la navigare Sari la căutare
Date personale
Activitate
Gradul 
Decorații și distincții
Decorații 
Fișier:Grafmercy.jpg
Claudius Florimund Mercy

Claudius Florimund de Mercy cunoscut și sub numele Contele Mercy (n. 1666, Martin Fontaine, în Longwy regiunea Lorena; d. 29 iunie 1734, căzut în bătălia pentru castelul Crocetta, în apropiere de Parma) a fost un feldmareșal imperial. În anul 1700 a fost consemnat Claudius Florimund Mercy ca domn de Fontoy, Looten și Schöndorf [2]. Tatăl lui a fost ridicat în 23 septembrie 1686 la rangul de Baron.

Biografie[modificare]

Bunicul lui a fost François Comte de Mercy, (născut în Longwy, Lorena, decedat la data de 3 august 1645), fost general în armata bavareză și apoi în armata imperială austro-ungară.

Părinții săi au fost Comte Pierre Ernest de Mercy (1641–1686) și Marie Christiane d'Allamont. Florimund Claudius de Mercy nu a avut copii. El a adoptat doi copii de neam îndepărtat, care i-au preluat titlul "de Mercy": Antoin Mercy d'Argenteau, decedat în 1676, și fratele lui, Florimond Claude Mercy d'Argenteau (1727-1794), moștenitorul averii părintești.

Activitate istorică[modificare]

A activat ca general în armata lui Eugeniu de Savoia, a fost comandant militar și președintele administrației imperiale a Banatului (în perioada 1716 - 1734), menținându-se astfel influența armatei în cadrul administrației. În 15 aprilie 1718 a fost numit, prin decret imperial, general comandant al Banatului. În 29 iunie 1734, a căzut în bătălia pentru castelul Crocetta, în apropiere de Parma. Este înmormântat în catedrala din Reggio Emilia (Italia).

După lupta de la Zenta a primit în 1697 gradul de Maior. A luptat în bătălia de apărare a Vienei contra invaziei otomane din 1683, în Ungaria (1684–90), în Italia (1701) cu decorație, în 1702 a comandat un regiment de Cuirasieri pe Rin, a luptat împotriva invaziei franceze a Renaniei, în 1701-1702 a ajuns la Cremona prizonier ai armatei franceze, fiind numit apoi Locotenent-Feldmareșal. A eliberat în 1706 localitatea Landau (Palatin) de sub ocupație franceză. În lupta contra otomanilor din 1716 a contribuit la victorie, acoperind asediul Timișoarei în 1716 și a luat parte la asediul Belgradului in 1717 cu decorație, a fost comandant în 1718 în războiul dintre Austria și Spania în Sicilia. În 1719 a devenit general comandant în Italia. Din 1720 a fost guvernator administrativ al Banatului unde și-a făcut renume în reconstrucția și cultura Banatului. În 1733, ca Feldmareșal, a preluat comanda supremă a armatei imperiale în Italia. A murit în 29 iunie 1734, în timpul unui atac asupra castelului fortificat Crocetta, în apropiere de Parma.

Monument[modificare]

În 3 august 2009, cu ocazia zilei Timișoarei, a fost dezvelit un bust al său, situat în Parcul Central.

Edificii construite de contele Mercy[modificare]

Imagini cu edificiile respective pot fi găsite pe pagina Direcției de Monumente Istorice Timișoara Arhivat în , la Wayback Machine., la secțiunea "Arhitectură", poziția 130 respectiv 170.

Note bibliografice[modificare]

[1]

  1. ^ Pierre Napoléon Célestin Charles Auguste Kessel, Livre d'or de la noblesse Luxembourgeoise, ou, Recueil historique, chronologique, généalogique & biographique des familles nobles du Luxembourg ancien & moderne, S.4, Digitalisat Stammbaum Christiane d'Allamont

Bibliografie[modificare]

  • Pierer's Universal-Lexikon, Band 11. Altenburg 1860, S. 146-147
  • Meyers Großes Konversations-Lexikon, Band 13. Leipzig 1908, S. 628-629

Legături externe[modificare]