Elena Ilinoiu Codreanu

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Elena Ilinoiu)
Sari la navigare Sari la căutare
Elena Ilinoiu Codreanu
Date personale
CopiiCătălina (adoptată)

Elena Zelea Codreanu (nume la naștere Elena Ilinoiu, n. 2 decembrie 1902, Dedulești, județul Brăila, Regatul României – d. 5 septembrie 1994, București, România), a fost o membră a Mișcării Legionare și soția lui Corneliu Zelea Codreanu.

S-a re-căsătorit cu colonelul Constantin Praporgescu, fiul generalului David Praporgescu.

Biografie[modificare]

Elena Ilinoiu a fost fiica lui Constantin Ilinoiu, funcționar la Căile Ferate, licențiată în litere. În perioada studiilor, l-a cunoscut pe Corneliu Zelea Codreanu. După achitarea lui Codreanu în procesul asasinării prefectului de poliție Manciu s-au căsătorit civil la Huși, iar religios, la Focșani, în Crângul Petrești, pe 14 iunie 1925, nuntă la care se susține că ar fi asistat între 80.000 și 100.000 de persoane.[1][2]

După suprimarea lui Codreanu în 1938, Elena Ilinoiu s-a ascuns în Ardeal împreună cu fetița adoptată Cătălina, apoi a trecut în Cehoslovacia, la Praga și, cu sprijinul legionarilor aflați în Germania, s-a refugiat la Berlin.[1]

În 1940, după venirea la putere a Mișcării legionare, ea s-a întors în România și s-a stabilit în casa din Huși a socrilor.[3]

După venirea la putere a regimului comunist, Elena Ilinoiu a fost obligată să restituie automobilul Buick care îi fusese pus la dispoziție de Ministerul Înzestrării Armatei, însă și-a putut păstra debitul de tutun până în 1950[4] după care a devenit deținut politic, trecând prin închisorile de la Mislea, Târgșor, Arad, Oradea.

După eliberarea din închisoare a fost deportată, până în 1964, în Câmpia Bărăganului, la Lătești, unde își aveau domiciliu obligatoriu, printre alții, Ticu Dumitrescu, Adrian Marino, Paul Goma, Nicolae Balotă, Maria Antonescu (soția lui Ion Antonescu), Gheorghe Flondor și Nadia Russo.

Note[modificare]

  1. ^ a b Cristoiu, Abeaboeru, 2010
  2. ^ Heinen, 1999, p. 116
  3. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 244. 
  4. ^ Jurnalul Național, 18 martie 2005

Referințe[modificare]

Legături externe[modificare]