Fringilla

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Fringillinae)
Sari la navigare Sari la căutare

Fringilla
Fișier:Fringilla coelebs male Buchfink-3264.jpg
Cinteză (Fringilla coelebs)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Passeriformes
Familie: Fringillidae
Subfamilie: Fringillinae
Gen: Fringilla
Linnaeus, 1758
Specia tip
Fringilla coelebs
Linnaeus, 1758
Specii

8, vezi text

Fringilla este un gen de cinteze din Lumea Veche. Este singurul gen din subfamilia Fringillinae, diferind de subfamilia soră Carduelinae prin faptul că nu își hrănește puii cu semințe, ci mai degrabă cu insecte.

Generalități[modificare]

Cinteza eurasiatică se găsește în principal în habitatele forestiere, în Europa și Asia de Vest; celelalte specii tratate anterior ca subspecii ale acesteia se găsesc în Africa de Nord și Macaronezia; cințelele albastre sunt endemice insulare; iar cinteza se reproduce în taigaua nordică și tundra sudică a Eurasiei.[1]

Cele opt specii au dimensiuni în mare parte similare, 14–18 centimetri lungime, cinteza nordică fiind cea mai mică, iar cinteza albastră de Tenerife cea mai mare; toate au o formă similară.[2][1] Au un zbor săltând, cu momente alternante de bătăi din aripi și planare pe aripile închise.[3] Nu sunt la fel de specializate ca alte cinteze, mâncând atât insecte, cât și semințe. În timpul reproducerii, își hrănesc puii cu insecte, mai degrabă decât cu semințe, spre deosebire de alte cinteze.[1]

Taxonomie[modificare]

Genul Fringilla a fost descris în 1758 de naturalistul suedez Carl Linnaeus în a zecea ediție a lucrării sale Systema Naturae.[4] Numele genului Fringilla înseamnă în latină „cinteză”.[5] Linnaeus a inclus 30 de specii în gen, iar dintre acestea, cinteza eurasiatică (Fringilla coelebs) este considerată specie tip.[6]

Specii[modificare]

La începutul secolului al XX-lea, se considera că genul includea doar trei specii, celelalte specii incluse de Linnaeus fiind transferate la alte genuri. În 2016, s-a propus ca subspecia extrem de rară de cințeză albastră din Gran Canaria, F. teydea polatzeki, să fie tratată ca o specie separată, acceptând astfel o a patra specie, F. polatzeki.F. polatzeki.[7][8]

Un studiu genetic, morfologic și comportamental major din 2021 a împărțit apoi fosta cinteză comună (Fringilla coelebs sensu lato) în cinci specii,[9] astfel încât se consideră că genul conține opt specii:[10]

Imagine Denumire științifică Nume comun Distribuție
Fișier:Chaffinch (Fringilla coelebs).jpg Fringilla coelebs Cinteză eurasiatică Europa, prin Asia până în vestul Siberiei;
migrând spre sud iarna, în nordul Africii și nordul Indiei
Fișier:African Chaffinch (Fringilla spodiogenys) male Morocco.jpg Fringilla spodiogenys Cinteză africană Africa de nord-vest; nemigratori
Fișier:Açores 452A1626 (35867036050).jpg Fringilla moreletti Cinteză albastră de Azore Azore; nemigratoare
Fișier:FringillaCoelebsMadeirensis 3749.jpg Fringilla maderensis Cinteză albastră de Madeira Madeira; nemigratoare
Fișier:Fringilla coelebs palmae - Los Tilos.jpg Fringilla canariensis Cinteză albastră de Insulele Canae Insulele Canare; nemigratoare
Fișier:Pinzón azul de Gran Canaria (macho), M. A. Peña 2.jpg Fringilla polatzeki Cinteză albastră de Gran Canaria Gran Canaria în Insulele Canare; nemigratoare
Fișier:Teidefink.jpg Fringilla teydea Cinteză albastră de Tenerife Tenerife în Insulele Canare; nemigratoare
Fișier:Fringilla montifringilla Oulu 20120507b.JPG Fringilla montifringilla Cinteză nordică Europa de Nord-Est și Asia de Nord, migrând spre vest
și sud iarna spre Europa de Vest, Africa de Nord,
India de Nord, Pakistanul de Nord, China și Japonia

Note[modificare]

  1. ^ a b c Newton, Ian (). Finches. New Naturalist 55. New York: Taplinger. pp. 19–30. ISBN 0-8008-2720-1. 
  2. ^ Shirihai, Hadoram; Svensson, Lars (). Handbook of Western Palearctic birds. volume 2: Passerines: flycatchers to buntings. London Oxford New York New Delhi Sydney: Helm. pp. 353–363. ISBN 978-1-4729-3737-7. 
  3. ^ Clement, Peter; Harris, Alan; Davis, John (). Finches and Sparrows. Princeton, New Jersey: Princeton University Press. ISBN 0-691-03424-9. 
  4. ^ Linnaeus, Carl (). Systema Naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în Latin). 1 (ed. 10th). Holmiae (Stockholm): Laurentii Salvii. p. 179. 
  5. ^ Jobling, James A. (). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London, United Kingdom: Christopher Helm. p. 164. ISBN 978-1-4081-2501-4. 
  6. ^ Paynter, Raymond A. Jr, ed. (). Check-List of Birds of the World. 14. Cambridge, Massachusetts: Museum of Comparative Zoology. p. 203. 
  7. ^ Sangster, G.; Rodríguez-Godoy, F.; Roselaar, C.S.; Robb, M.S.; Luksenburg, J.A. (). „Integrative taxonomy reveals Europe's rarest songbird species, the Gran Canaria blue chaffinch Fringilla polatzeki”. Journal of Avian Biology. 47 (2): 159–166. doi:10.1111/jav.00825. 
  8. ^ „The Rarest Songbird in Europe”. Wildlife Articles. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Recuerda, María; Illera, Juan Carlos; Blanco, Guillermo; Zardoya, Rafael; Milá, Borja (). „Sequential colonization of oceanic archipelagos led to a species-level radiation in the common chaffinch complex (Aves: Fringilla coelebs)”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 164. Bibcode:2021MolPE.16407291R. doi:10.1016/j.ympev.2021.107291 Accesibil gratuit. hdl:10261/250227 Accesibil gratuit. PMID 34384903. 
  10. ^ „Finches, euphonias, longspurs, Thrush-tanager”. IOC World Bird List – Version 14.2. . Accesat în . 

Legături externe[modificare]