La amiază

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la High Noon)
Sari la navigare Sari la căutare
La amiază[1]
High Noon
Fișier:High Noon poster.jpg
Afișul filmului din 1952
Genthriller
western
RegizorFred Zinnemann
ScenaristCarl Foreman
După o poveste de:
John W. Cunningham
Bazat peEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
ProducătorStanley Kramer (necreditat)
Carl Foreman (necreditat)
StudioStanley Kramer Productions
DistribuitorUnited Artists
MuzicaDimitri Tiomkin
DistribuțieGary Cooper
Grace Kelly
Premiera24 - VII - 1952 New York
Durata85 min.
ȚaraStatele Unite
Limba originalăengleză
Disponibil în românăsubtitrat
NominalizăriEroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 
Buget$730.000
Prezență online

La amiază este un film american western clasic din anul 1952 regizat de Fred Zinnemann cu Gary Cooper, Lloyd Bridges și Grace Kelly în rolurile principale.

Este considerat cel mai cunoscut film al lui Zinnermann.

Rezumat[modificare]

Șeriful Will Kane, obligat să facă față unui dușman periculos, încearcă să caute ajutor printre prietenii săi, dar aceștia fie nu vor să-l ajute, fie sunt prea speriați și-l îndeamnă să părăsească orașul. Pe măsură ce se apropie momentul confruntării acesta rămâne singur.

Distribuție[modificare]

Fișier:Gary Cooper in High Noon 1952.JPG
Gary Cooper ca Marshal Will Kane
Fișier:GraceKellyHighNoonTrailerScreenshot1952.jpg
Grace Kelly ca Amy Fowler Kane

Roluri nemenționate:

Refacere[modificare]

A fost refăcut pentru televiziune în 2000 în regia lui Rod Hardy, cu Tom Skerritt ca Will Kane, Susanna Thompson ca Amy Kane și Reed Diamond ca Harvey Pell. Scenariul în mare parte este foarte asemănător.[2][3][4]

Note[modificare]

  1. ^ SA, Imedia Plus Group, High Noon (1952), Cinemagia 
  2. ^ Oxman, Steven (). „High Noon”. Variety. Accesat în . 
  3. ^ Ken Tucker (). „High Noon”. Entertainment Weekly. Accesat în . 
  4. ^ Caryn James (). „TV WEEKEND; The Day Gary Cooper Didn't Walk Down Main Street”. The New York Times. Accesat în . 

Vezi și[modificare]

Legături externe[modificare]