Histamină
| Histamină | |
| Fișier:Histamine.svg | |
| Fișier:Histamine 3D ball.png | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | {{#property:P231}} |
| ChEMBL | {{#property:P592}} |
| PubChem CID | {{#property:P662}} |
| Proprietăți | |
| Viscozitate | dinamică cimenatică |
| NFPA 704 | |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
| Modifică date / text | |
Histamina (imidazoletilamină) este o amină biogenă. Se găsește în țesuturile animalelor, în plante, țesuturi animale, plante, bacterii, veninuri.
La om, histamina există la nivelul plămânilor, pielii și mucoasei gastrointestinală.
Biosinteză și metabolizare[modificare]
Biosinteză[modificare]
Histamina este rezultatul decarboxilării histidinei, sub acțiunea unei enzime numite 1-histidin-decarboxilază (1-HDC).
Metabolizare[modificare]
Există 2 căi de metabolizare a histaminei:
- O primă transformare are loc în citoplasma celulară, la periferie, unde sub acțiunea histaminazei (diaminoxidază), are loc o dezaminare oxidativă cu formarea imidazol acetat.
- A 2 cale are loc la nivel cerebral, unde histamina suferă acțiunea a altor 2 enzime: histaminmetiltransferază și monoaminoxidaza B (MAO B); rezultă un compus intermediar 3metilhistamina, pentru ca produsul final să fie 3-metil imidazol acetat.
Efecte[modificare]
Aparat digestiv[modificare]
- Histamina acționează ca stimulator al secreției gastrice, factor de reglare a microcirculației. În general se folosește pentru determinarea capacității secretorii acide a stomacului.
Nivel cutanat[modificare]
Se pare că agresiunile fizice sau chimice pot determina eliberarea de histamină., fiind principalul mediator a alergiilor de tip I. Manifestările clinice ale acestui tip de alergie sunt: urticaria, edem, rinită deroasă, șoc anafilactic. Administrată intradermic determină o reacție vasculară de tip "tripla reacție": la locul injectării apare o pată roșie datorită dilatației arteriolelor, care este rapid înlocuită de o papulă cu o areolă roșie neregulată.
Sistem circulator[modificare]
La nivel circulator, este un mediator important, efectele sale fiind proporționale cu doza dar și cu calea de administrare: administrată intravenos are efect congestiv mai ales la nivelul capului și trunchiului. În doze mari scade presiunea arterială prin vasodilatație și hipovolemie, determinînd o stare de șoc. La nivel arteriolar determină dilatația marcată a arteriolelor terminale și venulelor postcapilare.
Aparat respirator[modificare]
Ea se mai poate elibera și din mastocite ca urmare a interacției antigen- anticorp, având astfel un rol important în alergii și răspunsurile alergice. Ea provoacă bronhoconstricție slabă, astmaticii fiind extrem de sensibili la această acțiune.
Receptori[modificare]
Efectele histaminei sunt mediate de 3 subtipuri de receptori histaminici: H 1, H 2, H 3 .
| Receptorul | Acțiune | Antagoniști |
|---|---|---|
| H 1 | Bronhoconstricție, vasodilatație, creșterea permeabilității capilare, prurit | Difenhidramina, Clorfeniramina, Prometazina, Terfenadina, Astemizol, Loratadină, Cetirizina , Cloropiramina |
| H 2 | Secreție acidă gastrică, deprimant cardiac, contracție esofagiană, inhibarea eliminării de histamină din bazofile | Ranitidina, Famotidina, Nizatidina |
| H 3 | Inhibarea neurotransmisiei sinaptice, Down-reglarea sintezei de histamină | Tioperamidă. |
Vezi și[modificare]
Bibliografie[modificare]
- Farmacologie, Valentin Stroescu, Ed ALL 1999