Râul Oronte

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Oronte)
Sari la navigare Sari la căutare
Râul Oronte
—  Codul râului: {{#property:P11888}}  —
Date geografice
Date hidrologice
Date generale
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Râul Oronte (din greaca veche Ὀρόντης, Oróntēs) sau Asi (în арабский язык العاصي, al-'Āṣī, AFI: [alʕaːsʕiː]; în турецкий язык Asi) este un râu lung de 571 kilometri (355 mi) în Asia de Vest care începe în Liban, curgând spre nord prin Siria înainte de a intra în Marea Mediterană lângă Samandağ în Turcia.[1]

Fiind principalul râu al Levantului de nord, Oronte a fost locul mai multor bătălii majore. Printre cele mai importante orașe de pe râu se numără Homs, Hama, Jisr al-Shughur, și Antakya (antica Antiohia, care a fost, de asemenea, cunoscută sub numele de „Antiohia pe Oronți”).

Nume[modificare]

În secolul al IX-lea î.Hr., asirienii antici se refereau la râu ca Arantu, iar egiptenii din apropiere l-au numit Araunti.[2] Etimologia numelui este necunoscută,[2] cu toate acestea, unele surse indică faptul că ar putea fi derivat din Arnt care înseamnă „leoaică” în limba siriacă; [a] alții au numit-o Alimas, o „zeiță a apei” în aramaică.[3]Cu toate acestea, Arantu a devenit treptat „Orontes” în limba greacă.

În poemul epic grecesc Dionysiaca (circa 400 d.Hr.), se spune că râul a fost numit după Orontes, un lider militar indian care s-a sinucis și a căzut în râu după ce a pierdut în fața lui Dionisos într-o singură luptă.[4] Potrivit geografului grec Strabo (în Geographica,circa 20 e.n.), râul a fost inițial numit Typhon, deoarece se spunea că Zeus l-a lovit pe dragonul Typhon din cer cu tunete, iar râul se formase acolo unde corpul lui Typhon căzuse;[5] cu toate acestea, râul a fost redenumit mai târziu Orontes atunci când un om pe nume Orontes a construit un pod pe el.[5][b]

În schimb, coloniști macedoneni în Apamea au numit-o Axius, după un zeu macedonean. Numele în арабский язык العاصي (al-'Āṣī) este derivat din vechiul Axius. Cuvântul înseamnă întâmplător „insubordinate” în arabă, pe care etimologia populară o atribuie faptului că râul curge de la sud la nord, spre deosebire de restul râurilor din regiune.[8][9]

Partea râului care curge de la Lacul Homs la Homs este cunoscută sub numele de al-Mimas,[10][11] după sanctuarul din Deir Mimas situat acolo în cinstea Sfintei Mamas.[12]

Date hidrografice[modificare]

Oronte are o diferență de nivel de la izvor la vărsare de 910 m și un bazin hidrografic de 23.000 km². Aflueții lui principali sunt Afrin și Kara Su. Își are izvorul în Valea Bekaa (34°11′49″N 36°21′9″E ({{PAGENAME}}) / 34.19694°N 36.35250°E34.19694; 36.35250), iar gura de vărsare în Marea Mediterană lângă Samandağ (36°2′43″N 35°57′49″E ({{PAGENAME}}) / 36.04528°N 35.96361°E36.04528; 35.96361).

Note[modificare]

  1. ^ Izvorul râului Oronte este satul Labweh, care înseamnă și „leoaică”.
  2. ^ Pliniu cel Bătrân a menționat un curs de apă, afluent al lui Orontes ca râul Marsyas (numit după Marsyas).[6] Același afluent a fost desenat de Richard Pococke la est de Orontes în câmpia al-Ghab în apropiere de Apamea.[7]

Referințe[modificare]

  1. ^ „Asi-Orontes Basin”. Food and Agriculture Organization of the United Nations. . Accesat în . 
  2. ^ a b Gaston Maspero. History of Egypt, Chaldæa, Syria, Babylonia and Assyria (Complete). p. 1348. 
  3. ^ Ballabio, R.; Comair, F.G.; Scalet, M.; Scoullos, M. (). Science diplomacy and transboundary water management: the Orontes River case. UNESCO Publishing. p. 89. ISBN 9789230000172. 
  4. ^ Nonnos of Panopolis (). Delphi Complete Dionysiaca of Nonnus (Illustrated). Delphi Classics. pp. book 17. 
  5. ^ a b „LacusCurtius • Strabo's Geography — Book XVI Chapter 2”. penelope.uchicago.edu (în English). Accesat în . 
  6. ^ „Marsyas”. Dictionary of Greek and Roman Geography. 
  7. ^ Richard Pococke (). A description of the East, and some other countries Vol. II. William Bowyer. p. 140. 
  8. ^ Fitchett, Joseph; Deford, McAdams (). „A River Called Rebel”. Aramco World (May/June): 12–21. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Getzel M. Cohen. The Hellenistic Settlements in Syria, the Red Sea Basin, and North Africa. p. 100. 
  10. ^ Dussaud, René. Topographie historique de la Syrie antique et médiévale (în français). p. 103. 
  11. ^ عمر فاروق الطباع (). ديوان البحتري 1/2 Diwan of Buhturi (în العربية). Beirut: دار الارقم بن ابي الارقم. p. 169. 
  12. ^ مصطفى الصوفي (). طقوس احتفالات المواسم والأعياد الربيعية (în العربية). ktab INC. 

Bibliografie[modificare]

  • Ragnar Kinzelbach: Hydrobiologie am Orontes. in: Natur und Museum. Frankfurt M 110.1980,1,9-19. ISSN 0028-1301
  • J. Weulersse: L'Oronte. Étude de Fleuve, Tours 1940.

Vezi și[modificare]

Legături externe[modificare]

Materiale media legate de Râul Oronte la Wikimedia Commons

Adus de la https://ro.sberopedia.org/index.php?title=Râul_Oronte&oldid=4504896