Imperiul Sasanid
| Sasanizi | |||||
| Imperiul sasanid | |||||
| Eranșaar (اشکانیان) | |||||
| |||||
| |||||
Imperiul sasanid la apogeu, în 610 d.Hr. | |||||
| Capitală | Ardacir-Huara (inițial) Ctesifon | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Limbă | persă | ||||
| Religie | Zoroastrism, Creștinism, Iudaism, Budism, Hinduism | ||||
| Guvernare | |||||
| Formă de guvernare | Monarhie | ||||
| Șah | |||||
| - 224-241 | Q371319(d) (primul) | ||||
| - 632-651 | Yazdegerd al III-lea (ultimul) | ||||
| Istorie | |||||
| Fondare | 224 d.Hr. | ||||
| Invazia arabă | 651 d.Hr. | ||||
| Economie | |||||
| Monedă | Drahmă | ||||
| Modifică date / text | |||||
Imperiul Sasanid sau Imperiul Persan Sasanid ('Ērānșaar' sau 'Ērān' în persana medievală) a fost ultimul imperiu persan preislamic, condus de dinastia sasanidă între 224 d.Hr. și 651.[1][2] În anul 651, statul sasanizilor a fost cucerit de Califatul rașidun. Imperiul Sasanid, succedând Imperiului Part, a fost o putere în Asia Centrală și Orientul Apropiat, amenințând granița romano-bizantină timp de aproximativ 400 de ani.[3]
Imperiul Sasanid a fost fondat de Q371319(d), după înfrângerea ultimului rege part Artabanus al V-lea. La întinderea maximă în secolul al VII-lea, sasanizii controlau teritoriile actualelor state: Turkmenistan, Uzbekistan, Afganistan, Yemen, Oman, Israel, Liban, Siria, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Turcia, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, și părți din: Kazahstan, Pakistan, India, Rusia, Arabia Saudită, Egipt, Libia, Kârgâzstan și Tadjikistan.[4] Conform legendei, întemeietorul Imperiului sasanid a fost Derafș Kaviani.[5]
În Antichitatea Târzie, perioada Imperiului Sasanid este considerată o perioadă importantă pentru cultura iraniană, înaintea cuceririi musulmane.
Politica externă[modificare]
Relația cu popoarele nomade[modificare]
Persia sasanidă era învecinată la nord cu o mare porțiune a Marii Stepe. Cu toate că Munții Caucaz reprezentau o puternică frontieră de încredere, aceasta a fost de-a lungul timpului trecută de mai multe ori, fie prin Cheile Darial, fie pe malul Mării Caspice. Frontiera din Asia Centrală era cu mult mai slabă și necesita, de asemenea, protecție. Din acest motiv una dintre principalele priorități ale politicii externe sasanide a fost protecția frontierelor nordice împotriva barbarilor nomazi, care ar fi putut amenința stabilitatea imperiului.[6]
Note[modificare]
- ^ (Wiesehofer 1996)
- ^ „A Brief History”. Culture of Iran. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ (Shapur Shahbazi 2005)
- ^ West, Barbara A, (). Encyclopedia of the Peoples of Asia and Oceania. Facts on File. p. 662. ISBN 978-0816071098.
- ^ Khaleghi-Motlagh, Derafš-e Kāvīān
- ^ Brown, pp. xii-xiii
Bibliografie[modificare]
- Brown, P; The rise of western Christendom; Triumph and diversity, A.D. 200-1000, Malden, Wiley-Blackwell, 2013;
- Mackenzie, David Neil (), A Concise Pahalvi Dictionary (în Persana), Trandus de Mahshid Mirfakhraie, Tehrān: Institute for Humanities and Cultural Studies, p. 341, ISBN 964-426-076-7
- Pagini cu legături invalide către fișiere
- Foste state din Asia
- Desființări în 651 d.Hr.
- Fondări în 224 d.Hr.
- Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută
- Articole Wikipedia cu control de autoritate
- Imperii
- Istoria Iranului
- Istoria antică a Azerbaidjanului
- Azerbaidjanul medieval
- Antichitate târzie
- State medievale
- Istoria Levantului