46°56′36″N 24°27′51″E (Viile Tecii, Bistrița-Năsăud) / 46.94333°N 24.46417°E46.94333; 24.46417

Viile Tecii, Bistrița-Năsăud

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Viile Tecii)
Sari la navigare Sari la căutare
Viile Tecii, Bistrița-Năsăud
Viile Tecii, Bistrița-Năsăud se află în România
Viile Tecii, Bistrița-Năsăud
Viile Tecii, Bistrița-Năsăud
Viile Tecii, Bistrița-Năsăud (România)
Localizarea satului pe harta României
Viile Tecii, Bistrița-Năsăud (Județul Bistrița-Năsăud)
Localizarea satului pe harta județului Bistrița-Năsăud
Coordonate: 46°56′36″N 24°27′51″E ({{PAGENAME}}) / 46.94333°N 24.46417°E46.94333; 24.46417

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal427351
Prefix telefonic+40 x63 [1]

Prezență online

Viile Tecii pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
Viile Tecii pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
Viile Tecii pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Viile Tecii, mai demult Ida Mare, Iuda, Iuda Mare[2] (în dialectul săsesc Aide, în немецкий язык Großeidau, Grosseidau, Eyda, în Q9067⁠(d) Kolozsnagyida, Nagyida, Ida) este un sat în comuna Teaca din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România.

Istoric[modificare]

Prima atestare documentară a satului este din 1322. În 1492, dominicanii din Bistrița au primit de aici două case și două iazuri de la Tamás Harinai Farkas. Haiducii au devastat satul în 1604. În 1670, Ferenc Harinai a fondat în sat o biserică reformată, semn probabil a relocării noilor locuitori. Biserica reformată din Viile Teci a fost una independentă până în 1859, apoi a devenit dependentă de parohia din Teaca. În 1850, noul proprietar, din familia Kornis, a stabilit aici treizeci de familii săsești. Așezarea lor s-a încheiat în 1892. Până la cel de-al Doilea Război Mondial, majoritatea populației țigănești a aparținut denominației reformate (deși doar câțiva vorbeau limba maghiară). De asemenea, au construit o nouă biserică în 1912-13.[3] În 1880, din cei 985 de locuitori ai săi, 426 erau români, 259 germani, 216 țigani și 84 vorbitori nativi maghiari; 469 au fost ortodocși, 240 luterani, 133 reformați, 79 greco-catolici, 35 evrei și 28 romano-catolici. De-a lungul istoriei satului, acesta a aparținut întotdeauna județului Cluj, și doar în 1968 a fost anexat județului Bistrița-Năsăud.

Atracții turistice[modificare]

  • La un kilometru est de sat, pe Dealul Cetății, la 516 metri deasupra nivelului mării, se află vestigiile unui castel din secolul al XIV-lea.[4]
  • În sat se poate găsi un conac construit în 1753.[5]
  • Biserica Luterană săsească construită în 1912-1914.

Demografie[modificare]

La recensământul din 2002 avea o populație de 1074 locuitori.

Personalități[modificare]

Galerie de imagini[modificare]

Legături externe[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ În anul 1964 a primit actuala denumire prin Decretul Consiliului de Stat nr.799/1964 (https://lege5.ro/Gratuit/he2dambq/decretul-nr-799-1964-privind-schimbarea-denumirii-unor-localitati)
  3. ^ Musnai László: Teke monográfiája. Kolozsvár, 1999, 97–98. o.
  4. ^ „mezoseg.eloerdely.ro”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Nicolae Sabău: Metamorfoze ale barocului transilvan, vol. 1, Sculptura. Cluj-Napoca, 2002, 99. o.