Iolanda de Aragon
| Date personale | |
|---|---|
| Apartenență nobiliară | |
| Modifică date / text |
Iolanda de Aragon sau Violante de Aragón (în испанский язык Yolanda de Aragón; n. ?),[1] aparținând Casei de Aragon, a fost ducesă de Anjou, contesă de Provence, regentă a Aragonului și regină a Neapolelui prin căsătoria cu Ludovic al II-lea de Anjou. A fost fiica lui Ioan I de Aragon și a soției acestuia, Iolanda de Bar. A jucat un rol crucial în lupta dintre Franța și Anglia, influențând evenimente și finanțând armata Ioanei d'Arc în 1429, înclinând astfel balanța în favoarea Franței.
Biografie[modificare]
Iolanda s-a născut la Zaragoza, Aragon la 11 august 1384. A fost fiica cea mare a regelui Ioan I de Aragon și a celei de-a doua soții, Iolanda de Bar, nepoata regelui Ioan al II-lea al Franței. A avut trei frați și două surori și cinci frați vitregi mai mari din prima căsătorie a tatălui ei.
În 1389 Ludovic al II-lea de Anjou a fost încoronat rege al Neapolelui. Mama sa, Maria de Blois a început negocierile pentru căsătoria dintre Ludovic și Iolanda pentru a preveni obstrucționarea Aragonului asupra cârmuirii sale. Când Iolanda a împlinit 11 ani, ea a semnat un document care să dezavueze orice promisiune făcută de ambasadori privind căsătoria ei cu Ludovic al II-lea. În 1395 regele Richard al II-lea al Angliei a început negocieri pentru a obține mâna Iolandei. Pentru a evita această căsătorie, care reprezenta practic o alianță cu Casa de Aragon, regele Carol al VI-lea al Franței a oferit regelui Richard pe fiica sa, Isabella de Valois.[2]
După decesul tatălui Iolandei, Maria de Blois l-a convins pe unchiul Iolandei, Martin I de Aragon, să aprobe căsătoria Iolandei cu Ludovic al II-lea. Nunta a avut loc la Arles, la 2 decembrie 1400, iar mariajul lor a fost fericit.[3]