Acid fulminic

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Acid fulminic
Fișier:Fulminic acid.svg
Fișier:Fulminic acid 3D spacefill.png
Nume IUPACOxidoazaniumilidinemetan
Identificare
Număr CAS506-85-4
ChEMBL{{#property:P592}}
PubChem CID{{#property:P662}}
Informații generale
Formulă chimicăHCNO
Masă molară43,02 g mol
Viscozitatedinamică
cimenatică
Exploziv, Toxic,
NFPA 704

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Acidul fulminic este un compus anorganic cu formula moleculară HCNO, acid anorganic, izomer al acidului izocianic. Sarea sa de argint, fulminatul de argint, a fost descoperită în 1800 de Edward Charles Howard, și mai târziu (în 1824) a fost studiată de Justus von Liebig. Sarea de argint a izomerului său avea să fie descoperită un an mai târziu de Friedrich Woehler.[1][2] Acidul în sine a fost izolat abia în 1966.[3]

Acidul fulminic, împreună cu sărurile sale (fulminații, cum este de exemplu fulminatul de mercur), sunt foarte periculoși, și sunt utilizați ca detonatori pentru alte materiale explozive. De asemenea, și vaporii lor sunt toxici.

Vezi și[modificare]

Referințe[modificare]

  1. ^ F. Kurzer (). „Fulminic Acid in the History of Organic Chemistry”. J. Chem. Educ. 77 (7): 851–857. doi:10.1021/ed077p851. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ F. Kurzer (). „The Life and Work of Edward Charles Howard”. Annals of Science. 56 (2): 113–141. doi:10.1080/000337999296445. 
  3. ^ Beck, W. and Feldl, K. (1966), The Structure of Fulminic Acid, HCNO. Angew. Chem. Int. Ed. Engl., 5: 722–723. doi:10.1002/anie.196607221