Adular
| Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Adular | |
| Date generale | |
|---|---|
| Propriețăți optice | |
| Alte caracteristici | |
Modifică text  |
Mineralul adular este o varietate de ortoclaz cunoscut și ca piatra lunii.
Istoric și etimologie[modificare]
Denumirea provine din cuvântul latin Adula, vechea denumire a Muntelui St. Gotthard din Elveția, locul în care fizicianul italian Ermenegildo Pini a descoperit-o în anul 1783.[1]
Descriere[modificare]
Face parte din grupul feldspaților. Este transparent, incolor, cu reflexe argintii, cristalizat în sistemul monoclinic sau triclinic.
Depozite[modificare]
Se întâlnește în Elveția, în Munții Alpi la Aular-Berstock (unde s-a găsit prima dată), în Austria la Zillertal și Habachtal, în Italia la Val di Vizze și Val Medel, în Franța la Val d'Isere, Germania, Myanmar, Mexic.
În România se găsește în unele roci vulcanice din Maramureș, din Munții Metaliferi și din Dobrogea, în parte ca produs de transformare a plagioclazilor sub influența soluțiilor apoase fierbinți.
Utilizare[modificare]
Adularul este întrebuințat în industria ceramică sau la fabricarea sticlei. În China este utilizat pe scară largă pentru confecționarea de bijuterii.
Note[modificare]
- ^ Laiu-Despău, Octavian (). Dicționar de eponime : de la nume proprii la nume comune (ed. a 2-a rev. augmentată). București: Saeculum I.O. p. 15.
Bibliografie[modificare]
- Dicționar Enciclopedic Român, București, 1962.
- Ortoclaz - www.handbookofmineralogy.org, accesat la 15 septembrie 2014
Legături externe[modificare]
Materiale media legate de Adular la Wikimedia Commons
