Agnes de Austria

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Agnes de Austria
Ducesă de Polonia
Date personale
Apartenență nobiliară

Agnes de Austria, cunoscută și ca Agnes de Babenberg (în польский язык Agnieszka Babenberg; n.  ?), aparținând Casei de Babenberg, a fost ducesă de Polonia și Silezia prin căsătoria cu ducele Vladislav al II-lea.

Biografie[modificare]

Agnes a fost fiica margrafului Leopold al III-lea al Austriei și a celei de-a doua soții a sa, Agnes de Waiblingen, fiica împăratului Henric al IV-lea.

Astfel, prin mama sa, Agnes descindea din Salieni - cârmuitorii Sfântului Imperiu Roman din 1024 până în 1125 la moartea lui Henric al V-lea, fratele mamei ei. Agnes era sora vitregă a ducelui Frederic al II-lea al Suabiei și a regelui german Conrad al III-lea, ambii provenind din prima căsătorie a mamei ei cu ducele Suabiei, Frederic I. Sora ei, Iudita, s-a căsătorit cu margraful Wilhelm al V-lea de Montferrat, iar fratele ei, Otto de Freising, a fost episcop și cronicar.

Potrivit cronicarului Wincenty Kadłubek⁠(d), episcop al Cracoviei, Agnes era o femeie foarte ambițioasă și energică, mândră de originile ei. El a numit-o pe Agnes în cronica sa tygrysica (în traducere din poloneză „tigroaică”).

Ducele polonez Boleslav al III-lea căuta aliați împotriva lui Lothar al III-lea, devenit rege german în 1125. Babenbergii și Stauferii, înrudiți cu dispăruții Salieni, erau cei mai potriviți. Alianța lor a fost pecetluită prin căsătoria dintre Vladislav al II-lea, fiul cel mare Boleslav al III-lea, cu Agnes care a avut loc în 1125. Potrivit unor istorici, Agnes a primit ca zestre Ducatul de Silezia de la tatăl ei.

Ducesă de Polonia[modificare]

Boleslav al III-lea a murit la 28 octombrie 1138. Testamentul acestuia a împărțit Polonia între fiii săi. Fiind cel mai mare fiu, Vladislav al II-lea, a primit suzeranitatea asupra Poloniei cu titlul de duce senior (princeps). Pe lângă Silezia, el a primit Ducatul de Cracovia care includea Polonia Mică, estul Poloniei Mari și Cuiavia de vest, precum și Pomerania. Frații săi vitregi, Boleslav al IV-lea, Mieszko al III-lea și Henric au primit fiecare câte un ducat. Orașul Łęczyca, pe care Boleslav al III-lea îl dădea soției sale, Salomea de Berg, pe toată durata vieții ca văduvă, a fost reintegrată posesiunilor familiei după moartea ei.

Vladislav al II-lea a început eforturile de reunificare a țării imediat după venirea la putere. Cronicarul Wincenty Kadłubek relatează că mai ales Agnes a declanșat conflictele dintre Vladislav al II-lea și frații săi vitregi deoarece ea considera că soțul ei, în calitate de frate mai mare, avea dreptul să cârmuiască singur. Pentru a întări autoritatea soțului ei, se spune că Agnes a participat la răsturnarea puternicului nobil Piotr Włostowic care era susținătorul celorlalți frați. Agnes a cerut moartea lui Włostowic, dar soțul ei a vrut să statueze un exemplu și l-a pedepsit lăsându-l fără vedere și grai.

Exilul[modificare]

Stăpânirea tiranică exercitată de cei doi soți, Vladislav și Agnes, i-a determinat pe supuși să treacă de partea celorlalți fii ai lui Boleslav al III-lea. La începutul anului 1146 trupele lui Vladislav au fost înfrânte lângă Poznań. Vladislav a fugit în Boemia, în timp ce Agnes și copiii au rămas la Cracovia unde au opus rezistență pentru o vreme celorlalți trei duci. Totuși fără succes, familia a trebuit să plece în exil.

După o scurtă perioadă de timp petrecută în Praga la curtea regelui Vladislav al II-lea al Boemiei, frate vitreg al lui Agnes, regele german Conrad al III-lea a oferit familiei ca refugiu palatul imperial din Altenburg. La început părea că Vladislav se va întoarce curând în Polonia. O campanie militară germană pornită împotriva celorlalți duci a eșuat, pe de-o parte datorită revărsării râului Oder și, pe de altă parte, datorită presiunii exercitate de margrafii Albert I de Brandenburg și Conrad I de Meissen asupra regelui german.

Fără ca acest eșec s-o descurajeze, Agnes a continuat să încerce a restabili domnia soțului ei. Ea a cerut intervenția papei Eugen al III-lea care și-a trimis legatul papal aflat în Polonia să-i convingă pe frații lui Vladislav să cedeze. Deoarece aceștia au refuzat, papa a pronunțat anatema asupra Poloniei fără însă a provoca vreo consecință deoarece episcopii îi susțineau totuși pe duci.

Fișier:Schulpforte - Klosterkirche Hauptfassade.jpg
Mănăstirea cisterciană Pforta

În 1152 împăratul Conrad al III-lea a murit, iar nepotul său, Frederic Barbarossa, i-a urmat la tronul imperial. Agnes și Vladislav sperau să se întoarcă în Polonia. Barbarossa a început în 1157 o campanie militară împotriva Poloniei. Deși campania a avut succes, Barbarossa nu a redat lui Vladislav al II-lea tronul Poloniei, ci l-a instalat pe Boleslav al IV-lea ca duce senior deoarece acesta acceptase să-i plătească tribut. În ceea ce-l privește pe Vladislav al II-lea, Barbarossa a asigurat returnarea Ducatului de Silezia fiilor lui.

Sfârșitul vieții[modificare]

Agnes și Vladislav al II-lea au pierdut definitiv tronul polonez. Ei au rămas în Altenburg unde Vladislav a murit la 30 mai 1159. Sursele indică data morții lui Agnes ca fiind 24 sau 25 ianuarie, anul fiind controversat. Cert este că Agnes a supraviețuit soțului ei și că nu s-a mai întors în Polonia cu fiii ei după ce aceștia au moștenit Silezia. Se crede că Agnes a murit între 1160 și 1163 și a fost înmormântată în Mănăstirea cisterciană Pforta, în Naumburg lângă Saale.

Descendenți[modificare]

Agnes și Vladislav al II-lea au avut cinci copii:

Note[modificare]


Bibliografie[modificare]

  • Stephan Vajda: Die Babenberger. Aufstieg einer Dynastie, Editura ORAC, Viena, 1986, ISBN: 3-7015-0011-8.
  • Carl Magnus Allström: Dictionary of Royal Lineage, 1902.
  • Jirí Louda, Michael MacLagan: Lines of Succession: Heraldry of the Royal Families of Europe, Editura Little, Brown and Company, London (Marea Britanie), 1999.