Alex Leon
| Date personale | |
|---|---|
| Activitate | |
| Premii | |
| Modifică date / text | |
Alex Leon (pseudonimul lui Sándor Löwinger; n. ?) a fost un pictor și grafician evreu maghiar din România.
Biografie[modificare]
Născut într-o familie de evrei săraci, fiu al unui meseriaș din Valea Jiului. În 1916, în timpul Primului Război Mondial, s-a refugiat împreună cu familia la Oradea,[1] unde a urmat studiile secundare. A urmat patru clase la Școlii Civile de Băieți, pe care a absolvit-o în 1922. Între 1923 și 1926 s-a pregătit ca croitor, obținând diploma de maistru. Între 1923 și 1926 s-a format ca croitor, obținând calificarea de maistru, iar ulterior a lucrat timp de trei ani la tipografia Sonnenfeld, unde s-a inițiat în tehnica gravurii. În paralel a început să practice litografia și fotografia, formându-și în mod autodidact cultura artistică.[2]
În 1928 a devenit membru al Școala de pictură de la Baia Mare, unde a început să studieze pictura.[3]
Între 1930 și 1932 a trăit la Praga, unde a intrat în contact cu noile curente artistice germane și a lucrat pentru revista Simplicus, iar în 1932 și-a vernisat prima expoziție la Clubul Ziariștilor din Oradea,[3] care, conform acestuia, a avut un succes moral semnificativ, dar nu a vândut nicio lucrare, deoarece stilul său era prea nou pentru publicul local.[1] Următorii ani au adus noi expoziții la Timișoara, Arad, Cluj și Oradea, iar în 1934 și 1936 i-au apărut două albume de litografii la Timișoara. În 1932 a atras atenția prin coperta unui manifest antifascist, influențată de desenele politice ale lui György Ruzicskay.[2]
În 1936, Dezső Vámos, un inginer din Oradea, a inițiat o acțiune pentru a-i permite să plece șase luni la Paris.[1]
Aici i-a cunoscut pe Tihanyi Lajos și Marc Chagall, care l-au apreciat și l-au încurajat să continue. S-a alăturat curentului abstract, unde culoarea domina forma, dar în lucrările sale nu s-a exprimat complet. A căutat legătura dintre arta abstractă și naturalism. Prin Tihanyi Lajos, care trăia la Paris de 20 de ani, a descoperit viața pariziană și întreaga lume artistică și s-a alăturat Academiei Ranson, unde a învățat sculptură. Aici a studiat sub îndrumarea unor artiști precum Lajos Tihanyi, Marc Chagall și Aristide Maillol.[2][3][4] La una dintre expozițiile Academiei, unul dintre desenele sale a fost remarcat, iar în scurt timp a devenit asistent al instituției.
În aceeași perioadă, Alex Leon a expus lucrări la galeria Jeanne Bucher, specializată în arta modernă.[1]
În 1939 a relatat impresiile sale despre perioada petrecută la Paris în paginile revistei Brassói Lapok.[1] Tot în această perioadă a realizat coperta volumului lui Tamás Maros, De la Marosportus la Moscova, și a publicat desene mobilizatoare în revistele Realitatea Ilustrată, Cuvântul liber, Szabad Szó și Brassói Lapok, ilustrând și volumele colecției Ajándékregénytár.[2][3]
Arta sa, cu puternică dimensiune socială și anti război, denunța nedreptatea și mizeria, fapt pentru care biograful István Borghida l-a descris drept un „pictor instinctiv de imagini onirice”. A realizat, între altele, portretul prietenului său, poetul Imre Horváth.[3]
În vara lui 1939 s-a întors în România, locuind la Oradea, Brașov și Timișoara. În 1940 a revenit la Oradea, unde intenționa să se stabilească definitiv.
În această perioadă, pentru a-și întreține mama văduvă, s-a întors la lucrul în laborator fotografic, mărind fotografii timp de șase-opt ore pe zi, neavând posibilitatea aparițiilor publice, fiind considerat de autorități comunist.[5]
În 1942 a fost trimis într-un lagăr de muncă forțată,[3][2] unde în 1943 s-a îmbolnăvit grav de tifos, fără posibilitatea de a beneficia de îngrijire medicală, dar a reușit să supraviețuiască și să evadeze, refugiindu-se în Uniunea Sovietică,[4] unde a fost internat în spital.[3] Potrivit unor surse, a murit acolo, la Ostroh, după 8 martie 1944;[3] alte mărturii afirmă că s-ar fi înrolat în Armata Sovietică și și-ar fi pierdut viața în luptele împotriva trupelor naziste, tot la Ostroh.[6][4]
Galerie[modificare]
-
Fără speranță
-
Un Soț
-
Scenă stradală (1935)
-
Scriitor crucificat (1935)
-
La cantina socială
-
În lumină
-
Singuratate
Note[modificare]
- ^ a b c d e Dénes, Sándor (). „LEON ALEX a párisi Academie Hanson nagyváradi származású asszisztense beszél művészi útjáról és Párisról”. Brassói Lapok (190). p. 10.
- ^ a b c d e „ROMÁNIAI MAGYAR IRODALMI LEXIKON”. mek.oszk.hu. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h „Leon Alex” (în magyar). PORT.hu. Accesat în .
- ^ a b c JB-C.B. (). „Suntem datori să păstrăm vie memoria victimelor Holocaustului”. Jurnal Bihorean (8043). p. 11.
- ^ István Borghida. „Vallomások Leon Alexről szóban és képben” (PDF): 1013.
- ^ Ghiu, Daria (). „O revenire a avangardelor”. Bucureștiul Cultural (102). p. 12.