Algor mortis
| Stadiile morții |
|---|
Algor mortis (din latină: algor — frig, răceală și mortis — a morții), a treia etapă a morții, reprezintă modificarea temperaturii corpului(d) post-mortem, până când aceasta ajunge la echilibru cu temperatura mediului ambiant. Aceasta este, în general, o scădere constantă, deși, dacă temperatura ambiantă este mai mare decât temperatura corpului (cum ar fi într-un deșert fierbinte), modificarea temperaturii va fi pozitivă, pe măsură ce corpul (relativ) mai rece se echilibrează cu mediul mai cald. Factorii externi pot avea o influență semnificativă.
Termenul a fost folosit pentru prima dată de Bennet Dowler(d) în 1849.[1] Primele măsurători publicate ale intervalelor de temperatură după moarte au fost efectuate de John Davy(d) în 1839.[2][3]
Aplicabilitate[modificare]
Măsurarea temperaturii rectale poate oferi indicații privind momentul decesului. Deși conducția termică care duce la răcirea corpului urmează o curbă de scădere exponențială(d), aceasta poate fi aproximată ca un proces liniar: 2 °C în prima oră și câte 1 °C pe oră până când corpul se apropie de temperatura ambiantă.
Ecuația Glaister[4][5] estimează orele scurse de la deces ca o funcție liniară de temperatura rectală:
sau
Variabilitate[modificare]
În general, modificarea temperaturii este considerată un mijloc imprecis de determinare a orei decesului, deoarece rata de schimbare este afectată de câțiva factori cheie, incluzând:[6]
- Stabilitatea sau fluctuația temperaturii ambientale.
- Grosimea (i.e. valoarea de izolație termică(d)) și gradul de acoperire a corpului cu haine sau materiale similare.
- Conductivitatea termică a suprafeței pe care se află corpul.
- Boli sau medicamente care cresc temperatura corpului (febră) și, prin urmare, ridică temperatura de pornire a cadavrului în momentul decesului.
- Existența unui „platou de temperatură”,[7] o perioadă de timp extrem de variabilă în care corpul nu se răcește imediat după deces.
Note[modificare]
- ^ Riess, Karlem. „The Rebel Physiologist”. Journal of the History of Medicine and Allied Sciences. JSTOR 24620836.
- ^ Davy, John (). Researches: Physiological and Anatomical (în English). Smith, Elder and Company. p. 228.
- ^ Madea, Burkhard (). Estimation of the Time Since Death, Third Edition. CRC Press.
- ^ Forensic Medicine Archives Project University of Glasgow Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ Guharaj, P. V. (). „Cooling of the body (algor mortis)”. Forensic Medicine (ed. 2nd). Hyderabad: Longman Orient. pp. 61–62.
- ^ „Changes to a Body after Death”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Kaliszan, M. (). „Verification of the exponential model of body temperature decrease after death in pigs”. Experimental Physiology. 90 (5): 727–738. doi:10.1113/expphysiol.2005.030551. PMID 15944204.
Lectură suplimentară[modificare]
- en Saferstein, Richard (). Criminalistics: Introduction to Forensics (ed. 8th). Pearson Prentice Hall. ISBN 0-13-113706-9.
- en Karen T. Taylor, "Forensic art and illustration", CRC Press, 2000, ISBN: 0-8493-8118-5, p. 308
- en Robert G. Mayer, "Embalming: history, theory, and practice", McGraw-Hill Professional, 2005, ISBN: 0-07-143950-1, p. 106
- en Calixto Machado, "Brain death: a reappraisal", Springer, 2007, ISBN: 0-387-38975-X, pp. 73–74
Legături externe[modificare]
- en Standards Employed to Determine Time of Death
- en Estimation of the time since death (prin temperatura rectală, C. Henssge, 2004).