Algor mortis

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Fișier:Postmortem interval changes (stages of death).png
Cronologia modificărilor post-mortem, cu algor mortis reprezentat de linia roșie a temperaturii

Algor mortis (din latină: algor — frig, răceală și mortis — a morții), a treia etapă a morții, reprezintă modificarea temperaturii corpului⁠(d) post-mortem, până când aceasta ajunge la echilibru cu temperatura mediului ambiant. Aceasta este, în general, o scădere constantă, deși, dacă temperatura ambiantă este mai mare decât temperatura corpului (cum ar fi într-un deșert fierbinte), modificarea temperaturii va fi pozitivă, pe măsură ce corpul (relativ) mai rece se echilibrează cu mediul mai cald. Factorii externi pot avea o influență semnificativă.

Termenul a fost folosit pentru prima dată de Bennet Dowler⁠(d) în 1849.[1] Primele măsurători publicate ale intervalelor de temperatură după moarte au fost efectuate de John Davy⁠(d) în 1839.[2][3]

Aplicabilitate[modificare]

Fișier:Glaister equation.svg
Un grafic XY al ecuației Glaister cu valori de la 37 °C la 20 °C (o temperatură ambiantă utilizată frecvent)

Măsurarea temperaturii rectale poate oferi indicații privind momentul decesului. Deși conducția termică care duce la răcirea corpului urmează o curbă de scădere exponențială⁠(d), aceasta poate fi aproximată ca un proces liniar: 2 °C în prima oră și câte 1 °C pe oră până când corpul se apropie de temperatura ambiantă.

Ecuația Glaister[4][5] estimează orele scurse de la deces ca o funcție liniară de temperatura rectală:

(36,9∘C−temperatura rectală în grade Celsius)⋅65

sau

98,4∘F−temperatura rectală în grade Fahrenheit1,5

Variabilitate[modificare]

În general, modificarea temperaturii este considerată un mijloc imprecis de determinare a orei decesului, deoarece rata de schimbare este afectată de câțiva factori cheie, incluzând:[6]

  • Stabilitatea sau fluctuația temperaturii ambientale.
  • Grosimea (i.e. valoarea de izolație termică⁠(d)) și gradul de acoperire a corpului cu haine sau materiale similare.
  • Conductivitatea termică a suprafeței pe care se află corpul.
  • Boli sau medicamente care cresc temperatura corpului (febră) și, prin urmare, ridică temperatura de pornire a cadavrului în momentul decesului.
  • Existența unui „platou de temperatură”,[7] o perioadă de timp extrem de variabilă în care corpul nu se răcește imediat după deces.

Note[modificare]

  1. ^ Riess, Karlem. „The Rebel Physiologist”. Journal of the History of Medicine and Allied Sciences. JSTOR 24620836. 
  2. ^ Davy, John (). Researches: Physiological and Anatomical (în English). Smith, Elder and Company. p. 228. 
  3. ^ Madea, Burkhard (). Estimation of the Time Since Death, Third Edition. CRC Press. 
  4. ^ Forensic Medicine Archives Project University of Glasgow Arhivat în , la Wayback Machine.
  5. ^ Guharaj, P. V. (). „Cooling of the body (algor mortis)”. Forensic Medicine (ed. 2nd). Hyderabad: Longman Orient. pp. 61–62. 
  6. ^ „Changes to a Body after Death”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Kaliszan, M. (). „Verification of the exponential model of body temperature decrease after death in pigs”. Experimental Physiology. 90 (5): 727–738. doi:10.1113/expphysiol.2005.030551. PMID 15944204. 

Lectură suplimentară[modificare]

  • en Saferstein, Richard (). Criminalistics: Introduction to Forensics (ed. 8th). Pearson Prentice Hall. ISBN 0-13-113706-9. 
  • en Karen T. Taylor, "Forensic art and illustration", CRC Press, 2000, ISBN: 0-8493-8118-5, p. 308
  • en Robert G. Mayer, "Embalming: history, theory, and practice", McGraw-Hill Professional, 2005, ISBN: 0-07-143950-1, p. 106
  • en Calixto Machado, "Brain death: a reappraisal", Springer, 2007, ISBN: 0-387-38975-X, pp. 73–74

Legături externe[modificare]