Arsină

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Arsină
Fișier:Arsine.svg
Fișier:Arsine-3D-balls.png
Fișier:Arsine-3D-vdW.png
Nume IUPACArsină
Arsan
Trihidrură de arsen
Alte denumiriHidrură arsenioasă
Hidrogen arseniat
Identificare
Număr CAS7784-42-1
ChEMBL{{#property:P592}}
PubChem CID{{#property:P662}}
Informații generale
Formulă chimicăAsH3
Aspectgaz incolor
Masă molară77,9454 g/mol
Proprietăți
Densitate4,93 g/l
Punct de topire−111,2 °C
Punct de fierbere−62,5 °C
Viscozitatedinamică
cimenatică
Pericol
Inflamabil, Toxic, Nociv, Periculos pentru mediu,
Fraze RR12, R26, R48/20, R50/53
Fraze SS9, S16, S28, S33, S45, S60, S61, (S1/2), S36/37
H220, H330, H373, H410,
NFPA 704

4
4
2
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Arsina este un compus anorganic cu formula AsH3, fiind astfel o hidrură de pnictogen. Este un compus gazos pirofor, extrem de toxic, și unul dintre cei mai simpli compuși ai arsenului.[1] În ciuda toxicității sale ridicate, arsina are utilizări în industria semiconductorilor și este un precursor utilizat în sinteza compușilor organoarsenici.

Obținere[modificare]

Arsina poate fi obținută în general prin reacția compușilor de conțin cationi de As3+ în prezența anionilor de hidrură H− (cu borohidrură de sodiu):[2]

4 AsCl3 + 3 NaBH4 → 4 AsH3 + 3 NaCl + 3 BCl3

În 1775, Carl Scheele a redus la arsină oxidul de arsen (III) cu zinc în mediu acid.[3]

De asemenea, arsina mai poate fi preparată prin reacția dintre compușii ce conțin As3− și reactivi protonici:[4]

Zn3As2 + 6 H+ → 2 AsH3 + 3 Zn2+
Na3As + 3 HBr → AsH3 + 3 NaBr

Proprietăți chimice[modificare]

Proprietățile chimice ale arsinei sunt bine cunoscute, dar ele pot fi anticipate cu ajutorul compușilor asemănători: arsina are un comportament chimic similar cu alte hidruri de pnictogen, mai exact cu fosfina (PH3) și cu stibina (SbH3).

Descompunere termică[modificare]

Proprietate tipică pentru o hidrură grea (ca și la stibină SbH3, hidrură de telur H2Te, hidrură de staniu SnH4), AsH3 este instabilă din punct de vedere termodinamic, și se va descompune la temperatură ridicată în elementele componente (hidrogen gazos și arsen):

2 AsH3 → 3 H2 + 2 As

Oxidare[modificare]

Asemănător stibinei (SbH3), AsH3 se oxidează rapid în prezență de O2 concentrat sau în aer cu O2 diluat:

2 AsH3 + 3 O2 → As2O3 + 3 H2O

Arsina reacționează violent în prezența agenților oxidanți puternici, precum permanganatul de potasiu, hipocloritul de sodiu sau acidul azotic.[5]

Reacții acido-bazice[modificare]

Proprietățile acide ale legăturii As-H pot fi puse în evidență prin diferite reacții acido-bazice; astfel, arsina cedează protoni în reacția cu bazele, adică se deprotonează:

AsH3 + NaNH2 → NaAsH2 + NH3

Referințe[modificare]

  1. ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (2001) Inorganic Chemistry Academic Press: San Diego, ISBN 0-12-352651-5.
  2. ^ Bellama, J. M.; MacDiarmid, A. G. (). „Synthesis of the Hydrides of Germanium, Phosphorus, Arsenic, and Antimony by the Solid-Phase Reaction of the Corresponding Oxide with Lithium Aluminum Hydride”. Inorganic Chemistry. 7 (10): 2070–2. doi:10.1021/ic50068a024. 
  3. ^ Scheele, Carl Wilhelm (1775) "Om Arsenik och dess syra" (On arsenic and its acid), Kongliga Vetenskaps Academiens Handlingar (Proceedings of the Royal Scientific Academy [of Sweden]), 36 : 263-294.
  4. ^ "Arsine" in Handbook of Preparative Inorganic Chemistry, 2nd ed., G. Brauer (ed.), Academic Press, 1963, NY, Vol. 1. p. 493.
  5. ^ Institut National de Recherche et de Sécurité (). „Fiche toxicologique nº 53: Trihydrure d'arsenic” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Legături externe[modificare]

Vezi și[modificare]