Arta fugii

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare


Arta Fugii, (немецкий язык Die Kunst der Fuge), (catalogată, BWV 1080), este o lucrare muzicală incompletă, cu instrumentație nespecificată, realizată de compozitorul german de muzică cultă Johann Sebastian Bach. Scrisă în ultimul deceniu al vieții sale, Arta Fugii este culminarea experimentării lui Bach cu lucrări instrumentale monotematice.

Această lucrare constă în paisprezece fugi și patru canoane în re minor, fiecare folosind o variație a unui singur subiect principal, și, în general, ordonate pentru a crește în complexitate. „Ideea guvernantă a lucrării,” precum a afirmat specialistul în Bach, Christoph Wolff, „a fost o explorare în profunzime a posibilităților contrapunctistice inerente unui singur subiect muzical." Cuvântul contrapunct este adesea folosit pentru fiecare fugă.

Surse[modificare]

Mus. ms. autogr. P 200[modificare]

Cea mai veche sursă existentă a lucrării este un manuscris autograf, posibil scris între 1740 și 1746, de obicei denumit prin numărul său de apel ca Mus. ms. autogr. P 200, aflat în Biblioteca de Stat din Berlin. Purtând titlul Die / Kunst der Fuga [sic] / di Sig[nore] Joh. Seb. Bach, care a fost scris de ginerele lui Bach, Johann Christoph Altnickol, urmat de înscrisul „in eigenhändiger Partitur,” adăugat de Georg Poelchau, autograful conține douăsprezece fugi fără titlu și două canoane aranjate într-o ordine diferită față de prima ediție tipărită, cu notabila absență a Contrapunctului 4, a Fuga a 2 clav (versiunea cu două claviaturi a Contrapunctului 13), Canon alla decima, precum și a Canon alla duodecima.

Mus. ms. autogr. P 200, Beilage[modificare]

Împreună cu autograful principal sunt trei manuscrise suplimentare, fiecare atașat unei compoziții care urma să apară în prima ediție tipărită. Denumit Mus. ms. autogr. P 200/Beilage 1, Mus. ms. autogr. P 200/Beilage 2, respectiv și Mus. ms. autogr. P 200/Beilage 3, sunt scrise sub titlul Die Kunst / der Fuga / von J.S.B.

Instrumentație[modificare]

Primele versiuni tipărite[modificare]

Prima versiune tipărită a fost publicată sub titlul «Die / Kunst der Fuge / durch / Herrn Johann Sebastian Bach / ehemahligen Capellmeister und Musikdirector zu Leipzig» în mai 1751, la puțin mai puțin de un an după moartea lui Bach. Pe lângă modificările de ordine, notație și material ale pieselor apărute în autograf, acesta conținea două noi fugi, două canoane noi și trei piese cu incluziuni aparent „ciudate," cel mai probabil incorecte, chiar false.

O a doua ediție a fost publicată în 1752, dar diferă doar prin adăugarea unei prefață semnate de Friedrich Wilhelm Marpurg.

În ciuda revizuirilor sale, ediția tipărită din 1751 conținea o serie de erori editoriale evidente. Majoritatea acestora pot fi atribuite morții relativ bruște a lui Bach în mijlocul publicării lucrării. Au fost incluse trei piese, care nu par să fi făcut parte din ordinea intenționată de Bach: o versiune nerevizuită (și deci redundantă) a celei de-a doua duble fuge, Contrapunctus X; un aranjament cu două clape al primei fugi „în oglindă,” Contrapunctus XIII; și un preludiu coral pentru orgă la Vor deinen Thron tret ich hiermit ("Aici vin înaintea Tronului Tău"), derivat din BWV 668a, menționat în introducerea ediției ca o recompensă pentru incompletitudinea lucrării, fiind dictată de Bach pe patul de moarte.

Structură[modificare]

Arta fugii se bazează pe un singur subiect melodic, pe care toate canoanele și fugile îl folosesc într-o anumită variație:

<score sound="1">

\relative c { \set Staff.midiInstrument = #"church organ"
               \clef treble
               \key d \minor
               \time 4/4
               d,2 a' |
               f d |
               cis d4 e |
               f2~ f8 g f e |
               d4
       }

</score>

Terminarea lucrării Arta fugii[modificare]

Vezi și[modificare]

Referințe[modificare]

Legături externe[modificare]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Arta fugii