Aurel Storin
| Aurel Storin | |
| Date personale | |
|---|---|
| Activitate | |
| Opere semnificative | |
Influențe | |
| Note | |
| Modifică date / text | |
Aurel Storin (n. ?) a fost un scriitor, dramaturg și textier român de etnie evreiască.[1]
Biografie[modificare]
Aurel Storin s-a născut la București, pe 12 ianuarie 1937. Între 1955-1959 a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București. A scris textele a peste 400 de melodii, marea majoritate devenite șlagăre, premiate la festivaluri și fredonate de-a lungul timpului și până astăzi de toată lumea.
A colaborat ca textier cu toți marii compozitori de muzică ușoară care, la rândul lor, au încredințat creațiile devenite imediat șlagăre unor nume care nu mai au nevoie de nici o prezentare, precum
- Luigi Ionescu - (Lalele, lalele de Temistocle Popa),
- Angela Similea (Să mori din dragoste rănită de Marcel Dragomir, Mă gândesc la dumneata de Edmond Deda),
- Aura Urziceanu (Mai rămâi și nu pleca de Marcel Dragomir),
- Margareta Pâslaru (Cu tine de Vasile Veselovski - Premiul Radioteleviziunii 1965, Liniștea mea de Gelu Solomonescu),
- Margareta Pâslaru și Marina Voica (Balada de Radu Șerban),
- Dan Spătaru (Prietene de Temistocle Popa),
- Aurelian Andreescu (Te-ai schimbat de Petre Mihăescu),
- Mădălina Manole (Fără dragostea ta, Vino, dragoste, Marea, cât dragostea noastră de Șerban Georgescu),
- Mirabela Dauer (Să știi că nu e adevărat de Horia Moculescu, Dacă nu erai tu de Jolt Kerestely),
- Corina Chiriac (Vino, iubire înapoi de Ion Cristinoiu, Parfumul străzilor de Radu Șerban, Serenadă de Mircea Chiriac, Și ieri și azi și mâine de Horia Moculescu, în duet),
- Carmen Rădulescu (Nu mai știu ce să cred de George Grigoriu, Acasă de Dan Ardelean) ș.a.m.d.[2]
- Gheorghe Dinică (Sunt vagabondul vieții mele de Temistocle Popa)
Din aprilie 1960 până în 2007 a fost secretar literar al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și al UNITER, dar și redactor-șef al revistei Realitatea evreiască, publicație a Federației Comunităților Evreiești din România.[3]
A scris versuri, proză, piese de teatru, eseuri, în publicații precum Viața românească, România literară, Luceafărul, Adevărul, Realitatea evreiască, etc. În 2007 a fost distins cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate.[4][5]
A fost înmormântat luni, 9 noiembrie 2015 în Cimitirul evreiesc Giurgiului din București.[6]
Distincții[modificare]
- Medalia „Meritul Cultural” clasa a II-a (16 decembrie 1972) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 25 de ani de la proclamarea Republicii”[7]
Opera (selecție)[modificare]
Piese de teatru[modificare]
- Bimbirică,
- Salutări de la Vasile,
- Doctore, sînt al dumneavoastră,
- O felie de lună: Comedie în trei acte,
- Schimbul: piesă întra-un act,
- Zăpadă tînără: poem dramatic într-un act,
- Mi-am cumpărat un bătrîn etc.
Versuri[modificare]
- Morminte călătoare, Editura: Hasefer, Bucureșști, 2006, ISBN: 973-630-121-4, în colaborare cu Ștefan Cazimir
Diverse[modificare]
A publicat volume memorialistice și biografii ale unor compozitori și oameni de teatru români[8]:
- Trecute vieți de mari artiști români,
- Sunt vagabondul vieții mele ...,
- Ora inexactă,
- De ce a murit Constantin Tănase?,
- Farmecul discret al teatrului de revistă,
- Teatrul de revistă de la Cărăbuș la Savoy
- Trasul cu praștia la evrei: eseuri iudaice și alte încercări ...
- Stela și Arșinel, o pereche fără pereche – ultimul său volum
Referințe[modificare]
- ^ „Scriitorul și textierul Aurel Storin, celebru pentru melodia "Lalele, lalele", a murit”. Mediafax.ro.
- ^ AGERPRES. „A murit textierul, poetul și scriitorul Aurel Storin”. www.agerpres.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ CarmenAnghel, Autor: (). „Aurel Storin a murit și a luat cu el toate poveștile teatrului de revistă”. Evenimentul Zilei.
- ^ „Nominalizări și premii în Galele UNITER – Artiști (1993-2017) - UNITER”.
- ^ Alexandrescu, Cristina. „Aurel Storin, textier, poet și scriitor, a murit”. www.dcnews.ro.
- ^ „DOLIU în lumea artistică de la noi. Textierul Aurel Storin, autorul, șlagărului "Lalele, lalele", A MURIT”. Libertatea. .
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 506 din 16 decembrie 1972 privind conferirea unor ordine și medalii ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VIII, nr. 165, Partea I, duminică 31 decembrie 1972, p. 1549.
- ^ „Uniunea Scriitorilor din România - In memoriam Aurel Storin”. uniuneascriitorilor.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe[modificare]
- Aurel Storin - Ora inexactă, Editura Tipo Moldova, Iași, 2014
- Aurel Storin pe discogs.com
- Epigrame de Aurel Storin
- Articole biografice fără fotografii
- Nașteri cu dată necunoscută
- Articole Wikipedia cu control de autoritate
- Nașteri în 1937
- Decese în 2015
- Bucureșteni
- Scriitori români din secolul al XX-lea
- Scriitori români din secolul al XXI-lea
- Dramaturgi români
- Epigramiști români
- Textieri români
- Evrei români
- Membri ai Uniunii Scriitorilor din România
- Absolvenți ai Facultății de Litere din București