Azotat de mercur (II)
Sari la navigare
Sari la căutare
| Azotat de mercur (II) | |
| Denumiri | |
|---|---|
| Alte denumiri | azotat mercuric |
| Identificare | |
| Număr CAS | 10045-94-0, 7783-34-8 (monohidrat) |
| ChEMBL | {{#property:P592}} |
| PubChem CID | {{#property:P662}} |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | Hg(NO3)2 |
| Aspect | cristale albe sau pudră albă |
| Masă molară | 324,60 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 4,3 g/cm3 (monohidrat) |
| Punct de topire | 79 °C (monohidrat) |
| Solubilitate | în apă, acid azotic, acetonă, amoniac; insolubil în alcool |
| Miros | miros ascuțit |
| Viscozitate | dinamică cimenatică |
| NFPA 704 | |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
| Modifică date / text | |
Azotatul de mercur (II) este o sare a mercurului divalent cu acidul azotic cu formula Hg(NO3)2. Substanța este toxică și incoloră sau mai rar albă, și a fost utilizată la tratarea lânii sau a altor fibre animale pentru mărirea capacității de piuare (în engleză acest procedeu se numește 'carroting').
Expresia 'nebun la cap' este asociată cu boala psihologică adusă de către expunerea excesivă la azotatul de mercur. [1].
Preparare[modificare]
Azotatul mercuric poate fi fabricat prin reacția dintre acidul azotic concentrat cu mercurul metalic. Dacă reacția are loc când acidul azotic este diluat, produsul de reacție va fi azotatul mercuros. Acesta este un agent oxidant.
Referințe[modificare]
- ^ en "The Not-So-Mad Hatter: Occupational Hazards of Mercury". Accesat la 2 mai 2012