Bayt Dajan
| Bayt Dajan بيت دجن | |
| — fost sat — | |
Bayt Dajan înainte de 1935 - fotografie de Khalil Raad | |
| Poreclă: Dajun | |
| stat | Imperiul Otoman Palestina sub mandat britanic |
|---|---|
| district | Lydda (Lod) |
| subdistrict | Jaffa |
| Atestare | Secolul al XVI-lea |
| Suprafață | |
| - Total | 17,33 km² |
| astăzi - localitățile israeliene Beit Dagan, iar în jur Mishmar HaShivá, Hemed, Ganot | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Bayt Dajan (în arabă:بيت دجن) cunoscut și ca Dajun, a fost un sat arab palestinian situat la 6 kilometri sud-est de Jaffa, pe un drum principal dintre Jaffa și Ierusalim. Se crede ca ar fi fost așezat pe locul orașului biblic Beit Dagon, menționat in Cartea lui Iosua, precum și în texte antice asiriene și egiptene. În Secolul al X-lea ar fi fost locuit mai ales de samariteni, dar se pare că este vorba de o confuzie cu localitatea cu același nume, Bayt Dajan din Samaria. La mijlocul secolului al XVI-lea, Bayt Dajan a facut parte din waqf-ul otoman stabilit de Roxelana, (Haseki Sultan) soția sultanului turc Soliman Magnificul și până la sfârșitul secolului al XVI-lea a făcut parte din nahiya (subdistrictul) Ramla în Liwa (districtul) Gaza. Sătenii, care erau musulmani, plăteau autorităților otomane impozite pe proprietate, pe bunurile agricole și animalele domestice și stupuri de albine. Ei cultivau grâu, orz, pomi fructiferi, viță de vie și susan, și creșteau caprine și albine.
În secolul al XIX-lea femeile din sat erau vestite pentru broderiile artistice cu care împodobeau costumele populare. În timpul administrației Mandatului Britanic în Palestina comuna poseda două școli elementare, o bibliotecă și o școală agronomică. În cursul războiului din 1948-1949 declanșat între arabii și evreii din Palestina, localitatea a fost și ea implicată în acțiunile grupurilor neregulate de luptători palestinieni conduși de Hassan Salame și alții, împotriva așezărilor evreiești și a căii de transport dintre Tel Aviv și Ierusalim. În cursul Operațiunii Hametz în aprilie 1948 divizia evreiască Alexandroni a atacat localitatea. În mai 1948 au intrat oficial în război de partea palestinienilor și cinci state arabe în frunte cu Regatul Egiptului și Emiratul Transiordaniei.La Bayt Dajan au intrat pentru un timp militari irakieni iar in mai 1948 satul a fost cucerit de brigada Kiryati a Haganei. Populația arabă din Bayt Dajan a fugit deja dinainte cub paza poliției britanice în zonele controlate de forțe arabe. În cursul luptelor satul a rămas mai multe luni despopulat. În octombrie 1948 Statul Israel proclamat la sfârșitul mandatului britanic în mai 1948, a întemeiat pe locul satului Bayt Dajan localitatea evreiască Beit Dagan, populată cu noi imigranți evrei.
Numele[modificare]
Bayt Dajan are un nume asemănător cu numele semitic Beit Dagon, care evocă zeul Dagon al canaaniților și al filistenilor.
Istorie[modificare]
Epoca fierului. Canaanul și Israelul antic[modificare]
Beth Dagon sau Dagan (בית-דגון sau בית-דגן) este numele a două orașe din Israelul biblic. Este amintit într-o inscripție asiriană din 701 î.e.n.:Bit Dagana) și într-una egipteană (bet dqn - din vremea lui Ramses al III-lea) În Cartea lui Iosua Navi 15:21...-41) este pomenit între așezările ,pe teritoriul tribului Iuda, aflate "spre hotarul Edomului", între dealurile Iudeei și Marea Mediterană.
„Cetățile care se aflau în partea de miazăzi, la marginea seminției fiilor lui Iuda erau ....Ghederot, Bet-Dagon, Naama și Macheda; șaisprezece cetăți cu satele lor...”
Se afla, poate, în apropiere de Latrunul de astăzi. Acel oraș a fost jefuit de regele asirian Sanherib în timpul revoltei lui Sidqa, regele Ascalonului și a regelui Iudeei, Ezechia (Hizkiya) (Celălalt oraș biblic cu același nume (Iosua 19:27) se afla pe teritoriul tribului Zebulun, la sud-est de Akka. Unii cercetători l-au identificat cu actualul oraș druz Beit Jann. Ulterior, sub numele de Beit Dagan (în ebraică - Casa cerealelor) localitatea din Iudeea este amintită și în Tosefta (Ohalot 3:4) Moshe Sharon crede că această formă a numelui, similară cu cea arabă, a apărut după ce locul a fost cucerit de iudei care ar fi schimbat denumirea din Dagon (zeu principal filistean) în „dagan” (cereală, grâu, simbol al prosperității)
Epoca romană și bizantină[modificare]
La romani localitatea era cunoscută ca Keperadagon. În secolul al IV-lea fi fost locuită de samariteni, căror mare preot Baba Raba a întemeiat aici o sinagogă samariteană. Eusebiu din Cezareea vorbea atunci,în „Onomastikon” despre Beit Dagon din Tribul lui Iuda, „astăzi Kafar Dagon, un sat foarte mare, între Diospolis (Lod) și Yavne (Jamnia) [1];:[2] Beit Dagan apare și pe Harta de la Madaba din secolul al VI-lea sub numele Bet(o)Dagana [3]
Epoca islamică timpurie[modificare]
În sud-vestul localității pe colina cunoscută ca Khirbet Dajun se află ruine antice.În literatura arabă există mai multe referințe la Dajun. Califul omeiad Hisham Ibn Abd Al Malik (724-743) a ridicat în localitate un castel având coloane de marmură albă. În secolul al X-lea geograful arab Mukaddasi amintește în scrierile sale despre un drum din zona Ramla, numit Darb Dajun, care duce la un sat Dajun, unde funcționează o geamie. Într-un alt loc scrie Mukaddasi că localitatea era populată mai ales de samariteni.
Continuarea cronicii samaritene a lui Abu-l-Fath povestește despre un fruntaș samaritean din Dajun, având numele de Yosef ben Adhasi. Când guvernatorul a poruncit tuturor dhimmi (supușii aparținând celorlalte credințe religioase) să pună la ușile caselor lor o figură de lemn, el a convins autoritățile să permită samaritenilor să pună la ușă o menora simbolică. În anii 880 un samaritean din aceeași familie, Ibn Adhasi, a fost șantajat de guvernatorul local și somat să platească o sumă exorbitantă de bani. Ibn Adhasi a fost nevoit sa fugă în peșteri. [4] În acea perioadă una din cele opt porți ale orașului Ramle se numea Poarta Dajun. [5] În secolul al XI-lea Fatimizii au instalat comandamentul lor militar din regiune la Bayt Dajan. [6]
Epoca cruciaților și a Ayyubizilor[modificare]
În timpul cruciadelor, în 1191 Richard Inimă de Leu a constuit la Bayt Dajan un mic castel cunoscut sub numele de Casal Moyen (Castelul de Mijloc). În 1192 Saladin l-a dărâmat, conform prevederilor Acordului de la Jaffa din 2 septembrie 1192. [7] În 1226 sub domnia Ayyubizilor, Yaqut al-Hamawi scria că Bayt Dajan era unul din satele din districtul Ramla și povestea despre renumitul învățat Abu Bakr Muhammad numit și Ahmad al Dajani, care provenea din sat. [8]
Epoca otomană[modificare]
În 1553 soția sultanului Soliman Magnificul,Haseki Hürrem Sultan (Roxelana) a stabilit un waqf bazat pe un impozit de 18,33 carate pe veniturile satului. Din punct de vedere administrativ Bayt Dajan a tinut de subdistrictul Ramla și de districtul Gaza. [9] În 1596 registrele de taxe (defter) arătau că Bayt Dajan era un sat din nahiya Ramla, parte a Liwa Gaza, și avea o populație de 115 gospodării musulmane, respectiv 633 locuitori. Sătenii plăteau impozite pentru recoltele culese, inclusiv grâu, orz, fructe și susan, de asemenea, pe capre, miere și vița de vie - în total 14,200 akçe. Tot venitul era folosit de waqf.[10]
În 1641-1642 tribul beduin Al-Sawalima din apropierea Jaffei a lansat un atac asupra satelor Subtara, Bayt Dajan, Al Safiriya și Yazur care aparțineau fondului waqf Haseki Sultan. [11] La Bayt Dajan s-a găsit o inscripție arabă pe marmură din 1762 (ajunsă în colecția privată a lui Moshe Dayan) care aparținea maqamului (loc de cult) sufit lui Ibrahim al -Matbuli, un personaj religios egiptean înmormântat la Isdud (Ashdod) [12] Sub numele Al-Qubab satul apare și pe harta lui Pierre Jacotin, compilată de acesta în 1799 in timpul campaniei franceze în Siria și Egipt[13] În 1838 Bayt Dajan s-a numărat printre satele despre care Edward Robinson susținea că le-a văzut de pe vârful Moscheei Albe din Ramla [14] O piatră de mormânt din calcar din 1842 care conținea o inscripție poetică în arabă s-a aflat și ea ulterior în colecția lui Moshe Dayan. [15] Albert Socin citează o listă otomană care indica o populație de 184 gospodării. După Martin Hartmann, era vorba de 148 gospodării. La sfârșitul secolului al XIX-lea Bayt Dajan era descris ca un sat de marime moderată, înconjurat de măslini (Conder and Kitchener, 1882) Philip Baldensperger a remarcat în 1895 că locuitorii din Bayt Dajan erau foarte harnici, ocupați mai ales cu confecționarea de rogojini și coșuri pentru transportul pământului și pietrelor. Dețineau cămile pentru cărăușia între Jaffa și Ierusalim , cultivau pământurile și lucrau în construcții etc. în Jaffa sau la lucrările de cale ferată.
Femeile se adunau în fiecare zi la Jaffa și miercurea la piața din Ramla unde puteau cumpăra găini, ouă și lapte.[16]
În 1903 la Khirbet Dajun, care era folosit drept carieră, sătenii au descoperit un tezaur de monede de aur. În aceste împrejurări satul a fost vizitat de arheologul R.A.Macalister care, într-un raport către Fondul de Explorare a Palestinei PEF, scria că aria a fost probabil locuită fără întrerupere în trei etape succesive: de la amoriți la romani, apoi de la romani până în perioada arabă timpurie, și apoi Bayt Dajanul modern.
Perioada mandatului britanic în Palestina[modificare]
În secolul al XX-lea satul beneficia de două școli elementare - una pentru băieți (înființată in 1920) și alta pentru fete. Școala de băieți avea o bibliotecă cu 600 cărți și a achiziționat 1.5 hectare pentru studii de agricultură și agronomie. [17] În anul 1922 Bayt Dajan număra 1714 locuitori, cu toții musulmani.[18] În 1931 s-au recenzat 2.654 locuitori:2.626 musulmani, 27 creștini și 11 evrei, intr-un total de 591 case. [19] În 1934 când Fakhri Al-Nashashibi a întemeiat la Ierusalim Societatea Muncitorilor Arabi, și la Bayt Dajan a luat ființă o filială a ei. .[20] În 1940 s-au înregistrat in localitate 353 elevi și 102 eleve care frecventau școli.
În timpul Marii Revolte Arabe din 1936-1939 satul a servit drept adăpost grupurilor înarmate arabe care atacau mijloace de transport și pasageri evrei care treceau pe drumul din apropiere. În 1940-1941 la joncțiunea de la sud de Bayt Dajan unde se încrucișau drumurile dintre Jaffa și Ramla și dintre Yehudiye și Rishon Letzion autoritățile britanice au ridicat un fort de poliție conform programului lui Sir Charles Tegart.
În 1945 numărul populației era de 3.480, din care 130 creștini, iar restul musulmani.[21] În perioada mandatului britanic populația din Bayt Dajan a crescut cu 127%, inclusiv prin venirea unor noi imigranți arabi musulmani din Egipt. [22] Suprafața satului era de 1732 hectare, din care 197 hectare în proprietate evreiască. Din totalitatea pământului 799 hectare slujeau culturii citricelor și bananelor, 67,6 hectare -pentru culturi de cereale, iar 319,5 hectare erau irigate sau folosite pentru alte livezi. 1.4 hectare erau destinate construcțiilor. [23]
Cartiere[modificare]
- cartierul de est (Harat Sharkiya)
- cartierul de vest (Harat Shamiya)
- cartierul Jorn
- Cartierul fântânii (Bir)
- Cartierul Salamiya
etc [24]
Războiul arabo-israelian din 1948-1949[modificare]
După rezoluția ONU din 29 noiembrie 1947 de împărțire a Palestinei între un stat evreiesc și unul arab, care a fost respinsă de partea arabă, a izbucnit în Palestina un război de doi ani între arabi și evrei . Luptatori palestinieni neregulați, sub conducerea lui Hassan Salame, au blocat calea dintre Tel Aviv si Ierusalim. [25]Vehicole civile, inclusiv o ambulanță, ale evreilor care au trecut lângă Bayt Dajan au fost atacate de focuri de armă și cu mine.
Sistemul evreiesc de apărare a drumului dintre zona de centru și Ierusalim a cuprins și clădirea, izolată, de trei etaje a Fondului Național Evreiesc KKL, aflată lângă Bayt Dajan. Fiind păzită de străjeri evrei, ea fost supusă la atacuri neîntrerupte dinspre Bayt Dajan. În decembrie 1947 s-a stabilit în clădire o unitate a Haganei aparținând Palmakhului. La începutul lui ianuarie 1948 arabi au aruncat în aer una din încăperi și au omorât un luptător evreu. La mijlocul lunii februarie 1948 unitatea din Palmakh a fost înlocuită de un pluton din batalionul 51 al brigăzii evreiești Ghivati și clădirea a devenit un avanpost al evreilor. Arabii au asaltat-o de mai multe ori iar la 19 februarie au izbutit să distrugă poarta clădirii cu ajutorul unui vehicol exploziv. Alături de circa 400 arabi palestinieni, inclusiv locuitori ai satului, au luat parte la lupta contra evreilor și un număr de voluntari irakieni si egipteni, precum și 3 englezi,2 germani și 5 musulmani iugoslavi. Deși asediați vreme de șase săptămâni, apărătorii au reușit, totuși, să respingă toate atacurile. Salame și oamenii săi s-au retras.
În lunile ianuarie-februarie 1948 luptătorii Haganei au aruncat în aer mai multe case din zona Bayt Dajan care au servit drept centre ale grupurilor înarmate arabe și ca poziții pentru focurile de arme către șosea. După ce un autobus cu evrei pe ruta MIkve Israel-Rishon Letzion a fost lovit de o mină, iar pasagerii au fost răniți, o unitate din Ghivati condusă de Shlomo Lahat a aruncat în aer vila lui Zuhdi Abu Al Jiban, un notabil arab din Jaffa, care se afla pe un colină pe drumul dintre Bayt Dajan și Rishon Letzion. La începutul lunii martie încă un luptător evreu a fost ucis cu o grenadă. Încercările arabe de a cuceri poziția au fost reluate în a doua jumătate a lunii martie. La începutul lunii martie 1948 au sosit la Bayt Dajan și luptători neregulați irakieni.
La 28-30 aprilie Hagana a lansat ofensiva numită Operațiunea Hametz. Ea era destinată să deschidă drumul spre Lydda (Lod) și îndreptată împotriva forțelor dușmane din mai multe sate arabe de la est de Jaffa, inclusiv Hiriye, Salame, Sakiye. În urma acestei operațiuni locuitori satelor Al-Yehudiye, Kafr Aana și 3.000 de locuitori din Bayt Dajan s-au refugiat [25]în locuri controlate încă de forțe arabe. Locuitorii din Bayt Dajan s-au refugiat, sub paza poliției britanice, la Ramla. Evacuarea satului s-a încheiat la 1 mai 1948.
La 14 mai 1948 după plecarea armatei britanice din regiune, s-a proclamat statul evreiesc Israel iar mai multe state arabe vecine i-au declarat război. La 15 mai 1948 localitatea golită de populație a fost cucerită fără luptă de Brigada israeliană Kiryati. În timpul primului armistițiu la începutul lunii iunie 1948 israelienii au distrus casele care erau apropiate de front pentru a împiedica întoarcerea locuitorilor și a forțelor dușmane. În iunie 1948 Ben Gurion, primul ministru si ministrul apărării al Israelului, a luat cunoștință de distrugerea caselor din sat, probabil dintr-un raport al lui Yosef Weitz.[26]
În cadrul exodului populației arabe palestiniene denumit Nakba, locuitorii din Bayt Dajan s-au risipit în țări arabe vecine sau mai îndepărtate - Iordania (inclusiv Cisiordania) , Fâșia Gaza etc.precum și în alte țări, inclusiv în America și Australia. În 1998 ei susțineau că sunt în număr de 27.560.
În septembrie 1948 totuși satul a fost considerat potrivit pentru a găzdui sute de noi imigranți evrei [25]care au pus bazele viitorului orășel evreiesc Beit Dagan. Câteva din casele satului arab se pot vedea și astăzi - unele sunt abandonate, altele sunt locuite, iar altele servesc drept clădiri administrative și depozite. Pe pământurile din Bayt Dajan au luat ființă asezările israeliene Beit Dagan, Mishmar Hashivá, Ganot, Hemed și mai multe cartiere din Rishon Letzion. În octombrie 1948 în atelerul de tricotat a luat ființă un atelier de transport nr.14. În ianuarie 1949 el a devenit atelierul de bază 684 iar ulterior o filială a centrului de reparații și întreținere 7100 de la Tel Hashomer.
Cultura[modificare]
Bayt Dajan a fost cunoscut ca una din cele mai prospere comunități arabe din aria Jaffa si s-a distins prin țesăturile și mai ales, broderiile artistice [27]
Obiective însemnate[modificare]
- Stația de poliție britanică - de tip Fort Tegart
- ruine ale vilei lui Zuhdi Abu Al-Jabin - pe un deal deasupra șoselei 412 (începutul anilor 1930), în stil internațional (arhitecți:Richard Kaufmann, Yehiel Segal, Itzhak Rapaport) - placa memorială [28]
Vezi și[modificare]
Legături externe[modificare]
- E H Palmer - The Survey of the Western Palestine
- Michael Yakobson - Synopsis istoric al localității și imagini din fostul sat Bayt Dajan
Lecturi suplimentare[modificare]
- Claude Reignier Conder, Horatio Herbert Kitchener, Edward Henry Palmer Walter Besant The Survey of Western Palestine: Memoirs of the Topography, Orography, Hydrography, and Archaeology.Vol. 2.1882, London: Committee of the Palestine Exploration Fund.
- Yuval Elazari - Leksikon Mapa - Eretz Israel (Lexicon Mapa al Țării Israelului), Tel Aviv, 2003
- Moshe Gil, Ethel Broido A History of Palestine, 634–1099. Cambridge University Press.1997, ISBN 978-0-521-59984-9.
- Stewart Macalister "Dajun and Beth-Dagon and the transference of Biblical place- names". Quarterly Statement - Palestine Exploration Fund. 35 (4): 356–358. doi:10.1179/peq.1903.35.4.356. 1903
- Benny Morris -The Birth of the Palestinian Refugee Problem Revisited - Cambridge University Press, 2004 -
- Moshe Sharon. Corpus Inscriptionum Arabicarum Palaestinae, B-C. Vol. 2. Brill, Leiden 1999 ISBN 90-04-11083-6. (Bayt Dajan pp. 89–93)
Note[modificare]
- ^ citat de M.Sharon p.89
- ^ Smith 1854 p.396
- ^ citat de M.Sharon p.89
- ^ Milka Levy-Rubin, "The Samaritans during the Early Muslim Period according to the Continuatio to the Chronicle of Abu 'l-Fath". In Ephraim Stern;Hanan Eshel(eds.). The Samaritans (in Hebrew). Yad Ben-Zvi Press.2002 p. 575. ISBN 965-217-202-2.
- ^ citat de Moshe Sharon
- ^ M.Gil,E.Broido p.727
- ^ M.Sharon p.89
- ^ „Buldan” citat de M.Sharon p.89
- ^ roy Marom
- ^ Hütteroth and Abdulfattah, 1977, p. 155.citat în Khalidi 1992 p.237]
- ^ R.Marom 2022 p.13-14
- ^ M.Sharon p.89
- ^ 171 https://web.archive.org/web/20191222063351/http://jchp.ucla.edu/Bibliography/Karmon,_Y_1960_Jacotin_Map_(IEJ_10).pdf >Karmon, 1960,
- ^ Robinson and Smith, 1841, vol. 3
- ^ M.Sharon p.89
- ^ Weir, p. 207, citându-l pe Philip Baldensperger (1895): „Beth-Dejan”, în Palestine Exploration Fund Quarterly, p. 114 și următoarele.
- ^ Khalidi, 1992, p. 237
- ^ Barron, 1923, Table VII, Sub-district of Jaffa, p. 20
- ^ Mills, 1932, p. 13.
- ^ Matthews, 2006, p. 228.
- ^ date statistice ale guvernamântului Palestinei, citate în Hadawi 1970 p.52
- ^ [chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://www.files.ethz.ch/isn/161218/EgyptPDF.pdf Gideon Krassler, Reuven Aharoni Egyptian Émigrés in the Levant of the 19th and 20th Centuries Jerusalem VCenter for Public Affairs 2013]
- ^ [https://www.palestineremembered.com/download/VillageStatistics/Table%20III/Jaffa/Page-145.jpg date statistice ale guvernământului Palestinei, citate de Hadawi p.145
- ^ M.Yakobson
- ^ a b c Yuval Elazari 2003 p.66
- ^ B.Morris 2004 p.314
- ^ Jane Waldron-Grutz Saudi Aramco World
- ^ Shmuel Giller în revista „Et-mol”, citat de Ofer Aderet, Armonot bli mlakhim Palate fără regi - Haaretz, 16/10/2024, p.12