Beta Virginis

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Beta Virginis
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație
Magnitudine aparentă
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv)
Clasificare spectrală
Tipul de variabilă
Declinație
Ascensie dreaptă
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD:  msa/an
Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă
Rază
Luminozitate
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D☉
Viteză rotațională km/s
Masă M☉
Rază R☉
Luminozitate L☉
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D☉
Alte denumiri
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Beta Virginis (β Vir; Beta din Fecioară) în denumirea Bayer este o stea din constelația Fecioara situată la 36 de ani-lumină de Pământ.

Denumire[modificare]

Zavijava este numele adoptat astăzi de Uniunea Astronomică Internațională (UAI).[1] Acesta a fost introdus în această formă, care poartă amprenta transcrierilor latine realizate de italianofoni, de Giuseppe Piazzi (1814)[2] pe baza transcrierii Zawiyat AlAuwá dată de Thomas Hyde (1665) în traducerea sa a tratatului lui al-Tīzīnī ‘l-Muwaqqit (1533)[3], în anexa la یجِ سلطانی Zīğ-i Sulṭānī sau „Tabelele sultanilor” ale lui Uluġ Bēg (1437) din tratatul lui Uluġ Bēg (1437).[4]

La origine, termenul arab زاوية العواء Zāwiya al-ᶜAwwā’, literalmente „Unghiul Urlătorului”, știind că al-ᶜAwwā’, literalmente „Urlătorul”, se referă la grupul βηγδε Vir, care se prezintă sub forma unui unghi deschis și care constituie al XIII-lea manāzil al-qamar sau „stații lunare”.[5][6]

Proprietăți[modificare]

Beta Virginis este o pitică galben-albă de tip spectral F9 V; dimensiunea ei este de 66% din cea a Soarelui, iar masa cu 25% mai mare decât cea a Soarelui. Această stea face parte din cele 100 de stele incluse în proiectul Terrestrial Planet Finder al NASA, care are ca obiectiv detectarea și studierea planetelor telurice.

Beta Virginis a fost utilizată în timpul eclipsei de Soare din 21 septembrie 1922 pentru a confirma teoria lui Albert Einstein, determinând viteza luminii prin măsurarea deplasării sale aparente datorită masei Soarelui.[7]

Situată în apropierea eclipticii, ea poate fi eclipsată de Lună și, mai rar, de planete. Va fi ocultată de planeta Venus pe 9 noiembrie 2210.[8].

În ficțiune[modificare]

Steaua este menționată în romanul Tau Zero al lui Poul Anderson, în care o navă spațială este trimisă către această stea pentru ca oamenii să colonizeze o planetă din sistemul său.

Note[modificare]

  1. ^ „« Star Names », sur le site « UAI »”. Accesat în 14 iunie 2023..  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  2. ^ Giuseppe Piazzi, Præcipuarum stellarum inerrantium positiones mediæ ineunte sæculo XIX : ex observationibus habitis in specola Panormitana ab anno 1792 ad annum 1813, éd. Panermi : ex regia typ. militari, 1814, p. 78.
  3. ^ Muḥammad al-Tīzīnī ‘l-Muwaqqit, « Ğadwal al-kawākib al-ṯābita ou Table des étoiles fixes », en traduction française dans : Roland Laffitte, Des noms arabes pour les étoiles. Apport de l’uranographie arabe, Paris : Geuthner, 2012, pp. 177-185.
  4. ^ „Tabulae Long. ac Lat. Stellarum Fixarum ex Observatione Ulugh Beighi, Tamerlanis Magni Nepotis, Oxonii : Henry Hall, 1665, Commentarii, pp. 38 et 83”. 
  5. ^ În astronomia arabă, un segment al eclipticii pe care Luna se deplasează în orbita sa în jurul Pământului.
  6. ^ Roland Laffitte, Héritages arabes. Des noms arabes pour les étoiles, Paris : Geuthner, 2005, p. 115.
  7. ^ „1922 Solar Eclipse in Australia Testing Einstein's Theory”. Accesat în . 
  8. ^ „Solex Software”. Accesat în .