Beta Virginis
| Beta Virginis | |||
|
| |||
| Date de observație | |||
|---|---|---|---|
| Constelație | |||
| Magnitudine aparentă | |||
| Magnitudine absolută (Mv) | |||
| Clasificare spectrală | |||
| Tipul de variabilă | |||
| Astrometrie | |||
| Distanța față de Terra | |||
| Orbită | |||
| Excentricitate | |||
| Detalii | |||
| Masă | |||
| Rază | |||
| Luminozitate | |||
| Alte denumiri | |||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||
| Modifică date / text |
|||
Beta Virginis (β Vir; Beta din Fecioară) în denumirea Bayer este o stea din constelația Fecioara situată la 36 de ani-lumină de Pământ.
Denumire[modificare]
Zavijava este numele adoptat astăzi de Uniunea Astronomică Internațională (UAI).[1] Acesta a fost introdus în această formă, care poartă amprenta transcrierilor latine realizate de italianofoni, de Giuseppe Piazzi (1814)[2] pe baza transcrierii Zawiyat AlAuwá dată de Thomas Hyde (1665) în traducerea sa a tratatului lui al-Tīzīnī ‘l-Muwaqqit (1533)[3], în anexa la یجِ سلطانی Zīğ-i Sulṭānī sau „Tabelele sultanilor” ale lui Uluġ Bēg (1437) din tratatul lui Uluġ Bēg (1437).[4]
La origine, termenul arab زاوية العواء Zāwiya al-ᶜAwwā’, literalmente „Unghiul Urlătorului”, știind că al-ᶜAwwā’, literalmente „Urlătorul”, se referă la grupul βηγδε Vir, care se prezintă sub forma unui unghi deschis și care constituie al XIII-lea manāzil al-qamar sau „stații lunare”.[5][6]
Proprietăți[modificare]
Beta Virginis este o pitică galben-albă de tip spectral F9 V; dimensiunea ei este de 66% din cea a Soarelui, iar masa cu 25% mai mare decât cea a Soarelui. Această stea face parte din cele 100 de stele incluse în proiectul Terrestrial Planet Finder al NASA, care are ca obiectiv detectarea și studierea planetelor telurice.
Beta Virginis a fost utilizată în timpul eclipsei de Soare din 21 septembrie 1922 pentru a confirma teoria lui Albert Einstein, determinând viteza luminii prin măsurarea deplasării sale aparente datorită masei Soarelui.[7]
Situată în apropierea eclipticii, ea poate fi eclipsată de Lună și, mai rar, de planete. Va fi ocultată de planeta Venus pe 9 noiembrie 2210.[8].
În ficțiune[modificare]
Steaua este menționată în romanul Tau Zero al lui Poul Anderson, în care o navă spațială este trimisă către această stea pentru ca oamenii să colonizeze o planetă din sistemul său.
Note[modificare]
- ^ „« Star Names », sur le site « UAI »”. Accesat în 14 iunie 2023.. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor) - ^ Giuseppe Piazzi, Præcipuarum stellarum inerrantium positiones mediæ ineunte sæculo XIX : ex observationibus habitis in specola Panormitana ab anno 1792 ad annum 1813, éd. Panermi : ex regia typ. militari, 1814, p. 78.
- ^ Muḥammad al-Tīzīnī ‘l-Muwaqqit, « Ğadwal al-kawākib al-ṯābita ou Table des étoiles fixes », en traduction française dans : Roland Laffitte, Des noms arabes pour les étoiles. Apport de l’uranographie arabe, Paris : Geuthner, 2012, pp. 177-185.
- ^ „Tabulae Long. ac Lat. Stellarum Fixarum ex Observatione Ulugh Beighi, Tamerlanis Magni Nepotis, Oxonii : Henry Hall, 1665, Commentarii, pp. 38 et 83”.
- ^ În astronomia arabă, un segment al eclipticii pe care Luna se deplasează în orbita sa în jurul Pământului.
- ^ Roland Laffitte, Héritages arabes. Des noms arabes pour les étoiles, Paris : Geuthner, 2005, p. 115.
- ^ „1922 Solar Eclipse in Australia Testing Einstein's Theory”. Accesat în .
- ^ „Solex Software”. Accesat în .