45°58′41″N 21°34′20″E (Bogda, Timiș) / 45.97806°N 21.57222°E45.97806; 21.57222

Bogda, Timiș

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Bogda, Timiș
Coordonate: 45°58′41″N 21°34′20″E ({{PAGENAME}}) / 45.97806°N 21.57222°E45.97806; 21.57222

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal307070

Prezență online

Bogda (înainte de 1924 Bogdan, немецкий язык Neuhof, Q9067⁠(d) Bogdarigós, din 1899 Rigósfürdő) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România.

Istorie[modificare]

La începutul secolului al XV-lea, în zonă este menționat un sat numit Gyerk sau Györk, ai cărui proprietari erau János Gyerky și László Csegze.[1]

În anul 1436 sunt menționate pentru prima dată satele Also Baagd (Alsóbagd) și Felse Baagd (Felsőbagd) aparținând comitatului Arad, care - împreună cu alte câteva așezări - erau deținute de familia Bagdy din Basará.[1] În 1476, localitățile au fost unite sub numele de Bagd.[2]

La sfârșitul secolului al XV-lea, s-au stabilit sârbi, localitatea purtând denumirea de Bogda sau Bogdán.[3]

În 1552, după moartea lui Mihály Bagdy și a fiicei sale, Ferdinand I a donat moșiile Bagdyak familiei Gál din Gyula.[1]

În timpul ocupației turcești, satul a fost depopulat; pe harta lui Mercy realizată în anii 1720 apare ca Bogdan - loc părăsit. La mijlocul secolului al XVIII-lea, români din comitatele Arad și Hunedoara colonizează localitatea vecină, Sintar, localitate populată, inițial, de slavi.[2]

În 1771, Karl-Samuel Neumann Edler von Buchholt, funcționar la oficiul sării din Lipova, a construit 42 de case pe locul fostei localități Bagd, unde sosiseră coloniști germani din Tirol; satul refondat a fost numit Neuhof. În 1782, familia Pottyondy a cumpărat satul de la Trezorerie și l-a deținut timp de o sută de ani.[3]

Biserica catolică închinată Vizitei Fecioarei Maria datează din 1845.[4]

Băile termale, care folosesc apa curativă a zonei, au fost construite la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar în 1899, la cererea lui Anton Neuhoff, denumirea maghiară (oficială) a satului a fost schimbată din Bogdarigós în Rigósfürdő. Școala a fost construită în 1915.[2]

Până la Tratatul de la Trianon, localitatea a aparținut districtului Lipova, din Comitatul Timiș. După instalarea administrației române, în 1919, deși viața balneară a continuat, populația așezării a început să scadă. În timp ce în 1910 erau 474 de locuitori, în majoritate germani, în 1941 erau doar 388 (în mare parte români), iar în 1966 187.[5]

Instaurarea comunismului a avut un impact negativ asupra vieții satului: stațiunea balneară a fost naționalizată în 1949 și apoi transformată în tabără pentru pionieri, iar în 1989 satul a fost desființat, guvernul comunist având în plan sistematizarea acestuia. După căderea comunismului, satul a fost refondat în 1990.[2][6]

La recensământul din 2011, localitatea avea 74 de locuitori (72 de români, 2 nu au declarat). Întrucât nu au mai rămas catolici în sat, Biserica Ortodoxă a preluat biserica catolică în 2013.

La începutul secolului al XXI-lea, casele nelocuite au fost cumpărate de timișorenii înstăriți drept case de vacanță.[6]

Băile termale[modificare]

Potrivit legendei, coloniștii germani din Altringen au găsit o icoană a Fecioarei Maria în pământ în timpul construcției caselor. Icoana a fost așezată într-o scobitură săpată într-un deal stâncos, lângă Bogda, iar după un timp a răsărit un izvor tămăduitor în acel loc. Altarul Sf. Maria a devenit curând un loc de pelerinaj, iar familia Pottyondy, care era proprietara satului, a construit o capelă din donațiile pelerinilor (mai târziu capela Băilor).[3]

Sunt deja menționate ca băi populare în anii 1820 („ein Gesundsheitbad, welches sehr stark beschutz wird” - română: ”niște băi termale care sunt foarte bine păzite”).[7]

Dezvoltarea spectaculoasă a stațiunii balneare poate fi datată la sfârșitul secolului al XIX-lea, când au fost construite, printre altele, Vila Tereza și clădirile de tratament. Apa curativă a avut un efect deosebit de bun asupra bolilor reumatice; s-a consemnat că sute de oameni și-au recăpătat capacitatea de a merge, lăsându-și cârjele în podul sanatoriului. Centrul balnear a fost vizitat de crema aristocrației, iar pacienții au fost tratați de medicii vienezi în sanatoriu.[8]

În 1949, comuniștii veniți la putere au naționalizat băile termale, apoi în anii 1960 le-au transformat într-o tabără pentru pionieri, cu 280 de paturi, care includea și plajă, saună și facilități sportive. După schimbarea de regim din 1989, locul a fost folosit în continuare ca tabără de tineret o perioadă. În anul 2000, tabăra a fost retrocedată fostului proprietar, dar a fost răscumpărată repede de Agenția Națională a Taberelor, care începuse un proces de modernizare, însă a fost închisă în 2003 din lipsă de fonduri. Clădirile au devenit părăsite, din care s-a furat tot ce se putea.[8]

Demografie[modificare]

Recensământ[9] Etnie
Anul Locuitori români maghiari germani alte naționalități
1880 373 100 4 268 1
1910 474 195 46 232 1
1930 396 183 9 198 6
1977 140 104 8 9 19
2002 78 75 2 - 1

Personalități[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ a b c Lendvai Miklos. „Temes varmegye nemes csaladjai” (PDF). Budapesti Hírlap nyomdája. Accesat în 22 mai 2023.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  2. ^ a b c d Dinu Barbu. „Mic atlas al județului Timiș” (PDF). Consiliul Județean Timiș. Arhivat din original (PDF) la 2023-05-22. Accesat în 22 mai 2023.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  3. ^ a b c „Rigósfürdő. | Borovszky Samu: Magyarország vármegyéi és városai | Kézikönyvtár” (în magyar). www.arcanum.com. Accesat în . 
  4. ^ Dr. Vajda Sandor. „Szűz Mária tisztelete, emlékművei Arad megyében” (PDF). Partium XX. Accesat în . 
  5. ^ „Erdély etnikai és felekezeti statisztikái a népszámlálási adatok alapján, 1852-2011. Varga E. Árpád 2002-től kiegészített adatsorai”. nepszamlalas.adatbank.ro. Accesat în . 
  6. ^ a b „FOTO Ținutul șvăbesc care trebuia să dispară după planurile lui Ceaușescu. S-a transformat în sat de vacanță pentru oamenii cu bani de la Timișoara”. adevarul.ro. . Accesat în . 
  7. ^ Stotz, Johann Leopold (). Das Königreich Ungarn.. Pozsony: Carl Friedrich Wigand. p. 333. 
  8. ^ a b „Tabara scolara de la Bogda, din judetul Timis, candva loc de relaxare pentru spuma societatii, azi o ruina cucerita de balarii. Foto si video | OpiniaTimisoarei.ro”. www.opiniatimisoarei.ro. Accesat în . 
  9. ^ kia.hu Arhivat în , la Wayback Machine., (PDF; 982 kB) E. Varga: Statistik der Einwohnerzahlen nach Ethnie im Kreis Timiș laut Volkszählungen von 1880–2002

Legături externe[modificare]

Ruinele taberei de la Bogda Arhivat în , la Wayback Machine.