Boris Arseniev
| Boris Arseniev | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Борис Константинович Арсеньев |
| Născut | 1874 sau 1880 Imperiul Rus |
| Decedat | 7 noiembrie 1925 Paris, Franța |
| Al 25-lea (ultimul) viceguvernator al guberniei Basarabia | |
| În funcție 1915 – 1917 | |
| Precedat de | Serghei Evreinov |
| Prim-secretar al Ambasadei ruse din București | |
| În funcție 1913 – 1915 | |
| Consul general la Bombay | |
| În funcție 1910 – 1912 | |
| Prim-secretar al misiunii diplomatice ruse de la Beijing | |
| În funcție 1908 – 1909 | |
| Profesie | diplomat |
| Modifică date / text | |
Boris Konstantinovic Arseniev (în русский язык Борис Константинович Арсеньев; n. ?) a fost un diplomat și om de stat rus, ultimul viceguvernator al Basarabiei.
Origine[modificare]
Născut în familia unui scriitor celebru, persoană publică și unul dintre cei mai de seamă organizatori ai advocării rusești prerevoluționare, Constantin Constantinovici Arseniev (1837-1919) și Eugenia Ivanovna, fiind un aristocrat german care a acceptat ortodoxia și a muncit din greu pentru caritate.[1]
Fratele mai mare Eugen (1872-1938), fratele Constantin (? —1900), sora mai mică Maria (1881-1937).[2]
Biografie[modificare]
În 1896 a absolvit Liceul imperial „Aleksandrovsk” din Sankt Petersburg și s-a angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. În 1898 a fost numit secretar al Consulatului rus de la Iași. Ulterior a activat ca consul plural la Beirut, și ca al doilea secretar la misiunile din Tokyo și Atena.
Între 1908–1909 a fost prim-secretar al misiunii diplomatice ruse de la Beijing. În același timp, a fost un rezident al spionajului militar rus din Extremul Orient. Arseniev considera că Japonia nu va ataca singură Rusia, ci o va face cu mâinile Chinei.
În toamna anului 1908, l-a asistat pe colonelul Gustav Mannerheim în timpul sejurului său de 64 de zile de la Beijing, în timpul expediției în nordul și vestul Imperiului Qing.
Între 1910 și 1912 a fost Consul general în Bombay și apoi în Calcuta. În 1912, Arseniev s-a întâlnit cu Dalai Lama al XIII-lea, tot atunci fiind ridicat în rang de consilier de instanță.[3]
În 1914 a fost un consilier al instanței.
Între 1913–1915 a fost prim-secretar al Ambasadei ruse din România.
Emigrare[modificare]
După Revoluția din Octombrie a emigrat în Franța, acolo fiind atașat la Marele duce Nicolai Nicolaevici.
Referințe[modificare]
Legături externe[modificare]
- ru Предварительный список российских дипломатов,оставшихся в эмиграции после Октября 1917 г. Arhivat în , la Wayback Machine.
- ru Заклеймённые властью. Анкеты, письма, заявления политзаключенных в Московский Политический Красный Крест и Помощь политзаключенным, во ВЦИК, ВЧК-ОГПУ-НКВД
- ^ „Fuks Vladimir Eduardovich - Vladimir - Istorie - Catalog de articole - Dragoste necondiționată”, Lubovbezusl.ru/publ/istorija/vladimir/p/37-1-0-5490, accesat în