Calea Crucii

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Fișier:RO AB Biserica Nasterea Maicii Domnului din Garbovita (29).jpg
Calea Crucii din Gârbovița, județul Alba
Fișier:Cvikkreuzberg.jpg
Calea Crucii din Cvikov, Boemia

Calea Crucii (în Q397⁠(d) via crucis - via dolorosa) este o devoțiune religioasă specifică cultului catolic constând în parcurgerea în cântări și rugăciuni specifice, a 14 stații (opriri, stațiuni), în amintirea supliciului îndurat pe Drumul Crucii de Isus Christos la Ierusalim. Această formă devoțională a fost introdusă de călugării franciscani în secolul al XIII-lea, în orașull sfânt (Ierusalim), iar de acolo fiind răspândită în toată Europa catolică, spre ajutorul spiritual al credincioșilor care nu aveau posibilitatea de a se deplasa în Țara Sfântă.

În Transilvania obiceiul a fost preluat și de creștinii români greco-catolici (începând cu secolul XVIII-XIX), precum și de cei ortodocși, mai ales după 1948, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite.

O devoțiune catolică asemănătoare cu această Calea Crucii este cea dedicată Maicii Domnului, denumită și "Calea Maicii Îndurerate" (Via Matris Dolorosae).

Vezi și[modificare]