Caroline Cellier

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Caroline Cellier
Date personale
Nume la naștereMonique Marie Louise Cellier
CetățenieFranţa Franța
Ocupațieactriță de teatru
actriță de film
actriță de televiziune
Activitate
Alma materCours Simon
Lycée Molière
Ani de activitate1963 – 2011
DebutLa Tête du client (1965)

Caroline Cellier (n.  ?) este o actriță franceză de film, teatru și televiziune.

În 1985, a câștigat premiul César pentru cea mai bună actriță în rol secundar în filmul Anul meduzelor.

Biografie[modificare]

Fiica lui Hubert Cellier, mecanic auto, și a lui Jacqueline Serrou[1], Monique Cellier este pasionată de teatru și cinema încă din copilărie. A intrat la cursul de teatru a lui René Simon în 1963 și a făcut primii pași pe scenă în același an în piesa On ne peut jamais dire.

În 1964, Caroline Cellier și-a făcut debutul în televiziune, jucând în La Mégère apprivoisée, cu Bernard Noël, și Une fille dans la montagne, cu Jacques Higelin, dar nu a uitat de teatru. În 1964, a jucat în Croque-Monsieur și Vijelie în crengile de sassafras (Du vent dans les branches de sassafras) de René de Obaldia, piese pentru care a câștigat premiile Gérard-Philipe și Suzanne Bianchetti.

Un an mai târziu, a debutat în film în La Tête du client (1965), de Jacques Poitrenaud, unde a jucat alături de Francis Blanche, Michel Serrault și Jean Poiret. Întâlnirea cu acesta din urmă îi va marca viața.

În 1968, a jucat în La Vie, l'Amour, la Mort de Claude Lelouch, înainte de a juca un an mai târziu alături de Michel Duchaussoy și Jean Yanne în Que la bête meure de Claude Chabrol. De atunci, actrița a alternat între teatru, filme de televiziune și cinema. Lucrează pentru Lelouch, Claude Chabrol, Édouard Molinaro și chiar Françoise Sagan.

Consacrarea a venit în anii 1980. În 1982, a jucat rolul soției lui Patrick Dewaere în O mie de miliarde de dolari de Henri Verneuil, și s-a bucurat de succes cu Surprise Party, de Roger Vadim și Anul meduzelor, de Christopher Frank, pentru care a câștigat în 1985 premiul César pentru cea mai bună actriță în rol secundar. În același an, actrița l-a întâlnit pe Claude Chabrol în Poulet au vinaigre.

Din 1986, a jucat roluri mai puțin convenționale, rolul unei dependente de jocurile de noroc în Poker, de Catherine Corsini, alături de Pierre Arditi, o prostituată în La Contre-allée (1991). A jucat sub conducerea soțului ei Jean Poiret, în adaptarea cărții lui Alexandre Jardin, Zebra (1992), apoi a jucat-o pe Margareth Hunter în Farinelli (1994), după care a urmat doi ani mai târziu filmarea cu Claude Lelouch pentru Hommes, femmes, mode d'emploi (1996).

În 1965, Caroline Cellier l-a cunoscut pe actorul Jean Poiret cu care a împărtășit viața. Au un fiu, Nicolas, născut la 19 noiembrie 1978, care a devenit autor și scenarist.

Caroline Cellier a decedat pe 15 decembrie 2020 la Paris, la vârsta de 75 de ani, după o lungă luptă cu cancerul de sân care a fost diagnosticat în 2013.[2] Este înmormântată lângă Jean Poiret în cimitirul Montparnasse.

Filmografie selectivă[modificare]

Premii și nominalizări[modificare]

Premii[modificare]

Nominalizări[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ Who's Who in France, dictionnaire biographique, 1992-1993. Éditions Jacques Lafitte, 1992.
  2. ^ „Mort de Caroline Cellier : son fils Nicolas Poiret livre de bouleversantes confidences sur la maladie de sa mère”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Titlul la cinemagia.ro

Vezi și[modificare]

Legături externe[modificare]