Charlotte Gainsbourg

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Charlotte Gainsbourg
Date personale
Nume la naștereCharlotte Lucy Ginsburg
CetățenieRegatul Unit Regatul Unit
Franţa Franța
Ocupațieactriță de film
cântăreață
Activitate
Alma materÉcole Jeannine Manuel
Ani de activitate1984–prezent
Fișier:Charlotte Gainsbourg and Jane Birkin (2011).jpg
Charlotte Gainsbourg împreună cu mama Jane Birkin în 2010
Fișier:Charlotte Gainsbourg (2010).jpg
Charlotte Gainsbourg în 2010

Charlotte Gainsbourg, născută Charlotte Lucy Ginsburg,[1][2] (n.  ?) este o actriță și cântăreață franco-britanică.

Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără Îndrăzneața (1985), 21 de grame (2003)[3], Copacul (2010) și Melancholia (2011).

Biografie[modificare]

Gainsbourg este fiica șansonetistului⁠(d) și actorului francez Serge Gainsbourg (1928-1991) și a actriței britanice Jane Birkin (1946-2023). Are două surori vitrege, fotografa Kate Barry (1967–2013) și actrița Lou Doillon (n. 1982), precum și un frate vitreg, muzicianul Lulu Gainsbourg. Bunica ei maternă a fost actrița Judy Campbell (1916–2004).

Gainsbourg a primit primul ei rol în filmul Cuvinte și muzică, lansat în 1984, la vârsta de doisprezece ani, prin mama ei, Jane Birkin.[4] Doi ani mai târziu, a primit premiul César pentru cea mai bună actriță tânără pentru interpretarea din filmul Îndrăzneața (1985) de Claude Miller. A doua ei colaborare cu Miller în Micuța hoață (1988), bazată pe un scenariu de François Truffaut, i-a adus prima ei nominalizare la César la categoria Cea mai bună actriță trei ani mai târziu.

Pentru filmul Kung-fu Master (1988) de Agnès Varda, a stat în fața camerei de filmare împreună cu mama ei, sora ei vitregă mai mică Lou Doillon și fiul lui Agnès Varda, Mathieu Demy. Au jucat o familie în care mama singură se îndrăgostește de colegul de școală al fiicei sale mai mari. Filmul a fost turnat printre altele, în casa părinților lui Jane Birkin, în Anglia. Cântecul Lemon Incest și filmul Charlotte for Ever lansat în 1986, când Charlotte avea doar cincisprezece ani, au ajuns pe prima pagină a ziarelor. Filmul tratează dragostea erotică dintre tată și fiică, incestul. Tatăl ei Serge, care nu a fost doar autorul, ci și regizorul și actorul principal al filmului, a făcut furori cu scenele sale îndrăznețe cu propria-i fiică. Filmul din 1993 Grădina de ciment, bazat pe romanul omonim al lui Ian McEwan și regizat de unchiul ei Andrew Birkin, a avut și el tema despre incest, de data aceasta între frați.

Charlotte Gainsbourg a format un cuplu de film de mai multe ori cu Yvan Attal, pentru prima dată în Răpire din dragoste de Eric Rochant în 1991 și în Amoureuse de Jacques Doillon în 1992. În 1996, au apărut împreună în comedia Love etc. a lui Marion Vernoux. În 2001 și 2004, au urmat lucrările de regie ale lui Attal, Soția mea este actriță și Ils se marièrent et eurent beaucoup d'enfants, în care a jucat Gainsbourg.

În 2000, Gainsbourg a primit un alt César, de data aceasta pentru Cea mai bună actriță în rol secundar în debutul regizoral al lui Danièle Thompson, La Bûche (1999). De fapt, trebuia să joace rolul principal în filmul Together You Are Less Alone (2007) dar deoarece s-a rănit grav într-un accident de schi nautic în timp ce filma în SUA, a trebuit să ia o pauză la filmări de un an.[5] În locul ei a fost aleasă Audrey Tautou.

În toamna anului 2008, a filmat thrillerul de groază Antichrist alături de Willem Dafoe sub regia lui Lars von Trier, ceea ce i-a adus premiul pentru actorie la a 62-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes, Premiul Bodil și o nominalizare la Premiul Filmului European. A primit și alte nominalizări la Premiul European de Film pentru colaborarea sa reînnoită cu Lars von Trier: în 2011 pentru Melancholia, unde a fost văzută ca sora pragmatică a lui Kirsten Dunst, și în 2014 pentru filmul Nymphomaniac, controversat din cauza scenelor sale de sex în care a întruchipat o nimfomană.

În 2012, Gainsbourg a fost numită în juriul competiției la cea de-a 62-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin. În 2017, a fost acceptată în Academia Americană a Artelor și Științelor Filmului (AMPAS), care acordă anual premiile Oscar.[4] Ea a fost nominalizată din nou la Premiul César pentru cea mai bună actriță în 2018 pentru interpretarea sa de actorie din La Promesse de l'aube de Éric Barbier.

Filmografie selectivă[modificare]

Anii 1980[modificare]

Anii 1990[modificare]

Anii 2000[modificare]

Anii 2010[modificare]

Anii 2020[modificare]

Albume discografice[modificare]

Premii și nominalizări[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ fr „LES GENS DU CINEMA ©”. Accesat în . 
  2. ^ ca GAINSBOURG Charlotte la cantic.bnc
  3. ^ a b c d e f g Caranfil, Tudor, Dicționar universal de lungmetraje cinematografice (filme de ficțiune), Ed. a 3-a revizuită, București, 2008: Litera internațional, p. 1074 ;
  4. ^ de „"Es fiel mir schwer, mich aus dem Schatten meiner Eltern zu lösen" - Kino - Kultur & Live - Hamburger Abendblatt”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ de „Charlotte Gainsbourg beim laut.de”. Accesat în . 
  6. ^ Discogs Charlotte Gainsbourg.
  7. ^ en Noisey.vice Arhivat în , la Wayback Machine..
  8. ^ fr Le nouveau single de Charlotte Gainsbourg est la plus belle chose que vous écouterez aujourd’hui Arhivat în , la Wayback Machine..
  9. ^ Soundwalk Collective by Discogs

Bibliografie[modificare]

  • Caranfil, Tudor, Dicționar universal de lungmetraje cinematografice (filme de ficțiune), Ed. a 3-a revizuită, București, 2008: Litera internațional, 1106 pag., ISBN 978-973-675-416-6 ;

Vezi și[modificare]

Legături externe[modificare]