Cianogen
| Cianogen | |
| Fișier:Cyanogen 200.svg | |
| Fișier:Cyanogen-3D-balls.png | |
| Fișier:Cyanogen-3D-vdW.png | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | {{#property:P231}} |
| ChEMBL | {{#property:P592}} |
| PubChem CID | {{#property:P662}} |
| Proprietăți | |
| Viscozitate | dinamică cimenatică |
| NFPA 704 | |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
| Modifică date / text | |
Cianogenul (numit și dician) este un compus chimic cu formula (CN)2. Este un gaz toxic incolor, cu un miros neplăcut. Moleculele de cianogen sunt alcătuite din două grupe -CN legate, în mod analog moleculelor diatomice de halogen (precum Cl2). Cele două grupe cian sunt legate între ele prin intermediul atomului de carbon: N≡C−C≡N, însă au mai fost identificați și alți izomeri.[1]
Obținere[modificare]
Cianogenul se obține în general plecând de la cianuri. O metodă practică folosită în laborator presupune descompunerea termică a cianurii mercurice la dician (cianogen) și cianură mercuroasă:
- 2 Hg(CN)2 → (CN)2 + Hg2(CN)2
În mod alternativ, se poate reacționa o soluție de săruri de cupru divalent (cum ar fi sulfat de cupru, clorură de cupru (II), etc) cu cianuri, formându-se un cianura cuprică instabilă, care se descompune rapid în cianură cuproasă și cianogen.[2]
- 2 CuSO4 + 4 KCN → (CN)2 + 2 CuCN + 2 K2SO4
Proprietăți[modificare]
Proprietăți chimice[modificare]
Cianogenul este anhidrida oxamidei:
- H2NC(O)C(O)NH2 → NCCN + 2 H2O
Oxamida se poate obține astfel prin hidroliza cianogenului:[3]
- NCCN + 2 H2O → H2NC(O)C(O)NH2
Vezi și[modificare]
Referințe[modificare]
- ^ Ringer, A. L.; Sherrill, C. D.; King, R. A.; Crawford, T. D. (). „Low-lying singlet excited states of isocyanogen”. International Journal of Quantum Chemistry. 106 (6): 1137–1140. Bibcode:2008IJQC..108.1137R. doi:10.1002/qua.21586.
- ^ Brotherton, T. K.; Lynn, J. W. (). „The Synthesis And Chemistry Of Cyanogen”. Chemical Reviews. 59 (5): 841–883. doi:10.1021/cr50029a003.
- ^ Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. pp. 320–321. ISBN 0080379419.