Claudio Gora

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Claudio Gora
Date personale
CetățenieItalia Italia
Ocupațieactor de film
regizor de film
actor de televiziune
Activitate
Ani de activitate1939–1997

Claudio Gora (n.  ?) a fost un regizor și actor italian.

Biografie[modificare]

Fiul generalului Carlo Felice Giordana și al Rosei Zardetto, după ce a absolvit Dreptul a fondat „Teatro Sperimentale Luigi Pirandello” din Genova. Și-a făcut debutul în film în 1939 ca actor cu Trappola d'amore de Raffaello Matarazzo. Și-a continuat activitatea cu numeroase roluri de tânăr actor, printre care Torna caro ideal (1939) de Guido Brignone, Signorinette (1942) de Luigi Zampa, La storia di una capinera (1943) de Gennaro Righelli, pe platoul căruia și-a întâlnit viitoarea soție Marina Berti, Escadrila albă (Squadriglia Bianca), regia Ion Sava (1944) și Resurrection de Alessandro Blavara (1944). După război, a obținut primele sale angajamente majore în coproducții italo-franceze precum Mănăstirea din Parma (1947) de Christian-Jaque și Marie Antoinette, regina Franței (1956) de Jean Delannoy.

Între timp și-a făcut debutul ca regizor cu o lucrare provocatoare, bazată pe romanul-revelație a lui Giuseppe Berto, Cerul este roșu (1950), care a fost urmată în 1953 de Febra de a trăi[1], o investigație a mediului și obiceiurilor noilor generații, bazată pe Cronaca, o operă de teatru de Leopoldo Trieste[2]. În 1960 a regizat Contesa albastră, un film produs de armatorul Achille Lauro[3].

Primul rol în filme de „autor” a venit în 1958 cu Furtuna, un film de aventură istorică de Alberto Lattuada, după romanul Fata căpitanului de Pușkin. Acesta a fost urmat de rolul lui Remo Banducci din Încurcătură blestemată (1959) de Pietro Germi, pentru care a fost distins cu Nastro d'argento pentru cel mai bun actor în rol secundar. În 1960 a filmat I delfini de Maselli, Adua e le companions de Pietrangeli, Cu toții acasă de Comencini și Un amore a Roma de Risi.

Alte interpretări notabile au fost cele ale Viață dificilă (1961) și Fantasmi a Roma (1961), Depășirea (1962), Procesul de la Verona (1963), La mia donna (1964), Medicul de la asigurări (1968), Mărturisirile unui comisar de poliție făcute procurorului republicii (1971), Oameni respectabili și Napoli se revoltă (1977).

Din 2005, „Premiul Claudio Gora”, se ține un concurs anual dedicat teatrului de cercetare, care are loc la Laboratorium Teatro di Roma[4].

Gora a fost soțul actriței Marina Berti, pe care a cunoscut-o pe platourile de filmare ale filmului La storia di una capinera în 1942 la Torino[5], au avut cinci copii, toți implicați în lumea divertismentului: Andrea, Marina, Carlo, Luca și Cristina Giordana.

Filmografie selectivă[modificare]

Actor[modificare]

Fișier:Adua e le compagne 30.png
Claudio Gora în Adua e le compagne (1960)
Fișier:Il piatto piange 24.png
Claudio Gora în Il piatto piange (1974)

Regizor[modificare]


Premii și nominalizări[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ Cristian, Cornel; Rîpeanu, Bujor T., Dicționar cinematografic, București, 1974: Editura Meridiane, p. 290; 
  2. ^ Biografia Arhivat în , la Wayback Machine. di Leopoldo Trieste, dal sito Italica.RAI.it
  3. ^ Gaetano Fusco, Le mani sullo schermo. Il cinema secondo Achille Lauro, Napoli, Liguori, 2006, pp.62-71.
  4. ^ it „Una Rassegna per ricordare CLAUDIO GORA by”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Stefano Della Casa (). La Stampa, ed. „Torino set una storia affascinante”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie[modificare]

  • Cristian, Cornel; Rîpeanu, Bujor T., Dicționar cinematografic, București, 1974: Editura Meridiane, 510 pag.; 
  • Corciovescu, Cristina; Rîpeanu, Bujor T., Lumea filmului Dicționar de cineaști, București, 2005: Editura Curtea Veche, p. 597, ISBN 973-669-148-9 

Vezi și[modificare]

Legături externe[modificare]

Materiale media legate de Claudio Gora la Wikimedia Commons