Constantin Barozzi

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Fișier:Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române
Date personale
Activitate
Gradul 
Decorații și distincții
Decorații 

Constantin Barozzi (n.  ?) a fost un politician și general român.

Biografie[modificare]

S-a născut în anul 1833, la Slatina, în familia magistratului Alexandru Barozzi.

Viață timpurie, educație[modificare]

După terminarea studiilor secundare, a urmat Școala Militară de Ofițeri din București (1854-1856). Și-a continuat studiile la Institutul Geografic al Armatei din Viena (1856-1857) și s-a specializat ca ofițer de geniu. Întors în țară, a fost numit director de studii, subdirector și în final director al Școlii Militare din București (1862-1867).

A luat parte atât la lucrările Comisiei internaționale însărcinată cu delimitarea frontierei dintre România și Austro-Ungaria (1885) și, respectiv, cu Bulgaria (1886), cât și la diferite congrese internaționale de geodezie, ca și la ședințele Consiliului Geodezic Internațional, al cărui membru era, ținute la Berlin, Dresda, Hamburg, Paris, Roma și Viena. Din inițiativa sa, în 1895, a luat ființă Institutul Geografic al Armatei, îngrijindu-se și de activitatea de procurare a aparaturii necesare.

A fost membru de onoare al Academiei Române (9 aprilie 1905) și membru fondator și vicepreședinte al Societății Geografice Române.

Activitate militară[modificare]

A urcat treptele ierarhiei militare până la gradul de general de divizie (1892). A fost primul comandant al Batalionului 2 Geniu, Șef de stat major al Diviziei 4 infanterie, Șef al Depozitului Științific de Război (1870-1883),[1] Comandant al Diviziei Active „Dobrogea” și al Corpului 3 armată, Șef al Statului Major General, Șef al Marelui Stat Major al Armatei și Ministru de Război (1888). A luat parte la Războiul de Independență (1877-1878) în calitate de șef al statului major al Armatei de operații.

În anul 1883 este ridicat la gradul de general de brigadă, iar doi ani mai târziu i se acordă conducerea Statului Major Regal (1 februarie 1885). A fost și mareșalul Curții Regale[2].

1 octombrie 1895 - 1 octombrie 1898 - Colonelul Constantin Barozzi a fost Șef al Statului Major General.

De-a lungul carierei sale a deținut numeroase funcții politico-administrative sau militare printre care se numără: senator, șef al Casei Militare Regale (1888), etc.

A murit la vârsta de 88 de ani. Înmormântat în Cimitirul Bellu din București.[3]

Distincții[modificare]

A fost distins cu ordinele „Steaua României” în grad de Mare Ofițer (10 mai 1891) și „Coroana României” în grad de Mare Cruce (24 mai 1896).[4]

Note[modificare]

  1. ^ General-maior dr. ing. Marian Rotaru, „Serviciul Topografic Militar Român”, în Magazin Istoric, 1994, nr. 10 (331) pag. 10
  2. ^ Vișan-Miu, Tudor (). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 1. Mareșalii, 1866-1947, 2. Şefii Casei Militare Regale, 1881–1947”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curţii regilor României, 1866–1947. Corint Books. pp. 273–275. 
  3. ^ Bezviconi, Gheorghe (1972). Necropola Capitalei. București: Institutul de Istorie „N. Iorga”. p. 64.
  4. ^ Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 18

Legături externe[modificare]

Vezi și[modificare]


Predecesor:
col. Gheorghe Slăniceanu
Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române
18 august – 20 octombrie 1877
Succesor:
gen. Ștefan Fălcoianu
Predecesor:
Ion C. Brătianu
Ministrul Apărării Naționale
23 martie – 11 noiembrie 1888
Succesor:
gen. Matei Vlădescu
Predecesor:
col. Iacob Lahovary
Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române
1 octombrie 1895 – 1 octombrie 1898
Succesor:
gen. Constantin Poenaru
Predecesor:
Colonel Alexandru Robescu
Șeful Casei Militare Regale
1888 – 1892
Succesor:
General Matei Vlădescu