Democratizare

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Fișier:Countries democratizing or autocratizing substantially and significantly 2010–2020.svg
Țări care se autocratizează (roșu) sau se democratizează (albastru). Țările marcate cu gri rămân în mare parte neschimbate. (2010-2020)
Fișier:BTI 2022 DEM.jpg
Raportul tendințelor globale Bertelsmann Transformation Index 2022.
Fișier:Waves of democracy.png
Cele trei valuri ale democrației identificate de Samuel P. Huntington: Urmările Primului Război Mondial, decolonizarea, declinul comunismului.
Fișier:LGwashingmachine.jpg
Mașinile de spălat, un obiect democratizat odată cu apariția societății de consum, care s-a răspândit începând cu anii 1950.

Democratizarea este creșterea participării publice și a codeterminării într-o organizație. Într-un sens mai larg, democratizarea reprezintă o creștere a numărului de persoane care au acces la anumite resurse sau idei, cum ar fi democratizarea cunoașterii sau a economiei, unde unde acestea erau anterior accesibile doar unei elite sociale limitate.

Procesul opus tranziției democratice este cunoscut sub numele de regres democratic sau autocratizare, atunci când un regim politic democratic devine un guvern autoritar.

Evoluție[modificare]

Odată cu democratizarea, egalitatea socială crește, apare un sistem parlamentar, iar drepturile de vot activ și pasiv sunt extinse la alte grupuri de populație. O egalitate mai mare a apărut atunci când indivizii nu mai erau considerați supuși ai monarhului, ci cetățeni. Limitarea puterii monarhului a fost adesea însoțită de revoluții burgheze, după care parlamentul a preluat puteri de la conducătorul absolut. n multe țări, parlamentul deține în mod oficial cea mai înaltă putere legislativă, dar nu este întotdeauna capabil să controleze pe deplin guvernul birocratic. Libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea de asociere și un sistem judiciar independent erau deja văzute de Alexis de Tocqueville ca mijloace de prevenire a puterii excesive a statului. Inițial, democrațiile parlamentare funcționau pe baza sufragiului bazat pe proprietate, prin care dreptul de vot era rezervat persoanelor suficient de bogate pentru a plăti cel puțin o anumită sumă de impozite Treptat, acesta a fost extins la sufragiul universal, inițial limitat la bărbați, iar ulterior extins pentru a include și votul femeilor.[1][2][3]

Note[modificare]

  1. ^ Silve, Arthur (), „Dictators and Democrats : Masses, Elites, and Regime Change, Stephan Haggard et Robert R. Kaufman, 2016, Princeton Princeton University Press, 424 p.”, Études internationales, 48 (1), p. 123, doi:10.7202/1042359ar, ISSN 0014-2123 
  2. ^ Inglehart, Ronald; Welzel, Christian (), Modernization, Cultural Change, and Democracy, Cambridge University Press, ISBN 978-0-521-84695-0 
  3. ^ Lipset, Seymour Martin (), „Some Social Requisites of Democracy: Economic Development and Political Legitimacy”, American Political Science Review, 53 (1), pp. 69–105, doi:10.2307/1951731, ISSN 0003-0554 

Legături externe[modificare]