Eduard Reiter

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Eduard Reiter
Date personale

Eduard Reiter (n.  ?) a fost un arhitect și întreprinzător vienez, stabilit în 1871 în Timișoara. Cea mai reprezentativă operă a sa este campusul Ordinul Surorilor de Notre Dame din Timișoara, realizând însă și multe alte clădiri.

Activitate[modificare]

În 1871 s-a stabilit la Timișoara, unde în 1868 tocmai se aprobase reducerea zonei non aedificandi de la 500 de stânjeni la 300 de stânjeni,[1] ceea ce a eliberat pentru construcții o fâșie de 380 m, zonă interesantă în special în Iosefin.

În afară de proiectarea clădirilor s-a ocupat și de construcții, activitate în care la un moment dat l-a asociat pe fiul său, Alexander.[2] În 1894 era unul dintre experții imobiliari ai Comitatului Timiș.[3]

Cea mai mare realizare a sa este campusul Ordinul Surorilor de Notre Dame din Timișoara, lucrare care a început în 1881 cu corpul actualelor licee [[Liceul Teoretic „ Dositei Obradovici” și al Colegiului Național Bănățean. În 1883 a realizat corpul actualului Liceu de Arte Plastice. În 1894 a realizat Biserica Notre Dame din Timișoara, iar în 1895 corpul de clădire de lângă biserică, în care funcționa internatul mănăstirii.[2][4][5][6][7]

Tot în 1881 a realizat biserica romano-catolică din Ciacova.[8]

În 1892 a realizat biserica romano-catolică din Vinga, ale cărei turnuri au o înălțime de 63 m.[9][10][11]

În 1897 a realizat biserica romano-catolică din Mehala.[12]

În 1896 a construit Școala Normală pentru Învățători (Q9067⁠(d) Állami Tanítóképző Intézet) din cartierul Fabric,[13][14] în care astăzi funcționează Liceul Teoretic „Jean Louis Calderon”.[15]

Altă clădire din Iosefin, realizată de el în 1898, este Palatul Casei de Economii.[16]

Tot în Iosefin a realizat în 1900 Palatul fostei Case Sectoriale de Sănătate (Q9067⁠(d) Kerületi Betegsegélyező Pénztárat), actual Spitalul Clinic Căi Ferate Timișoara.[17]

În 1901 a realizat Palatul Franz Anheuer din Fabric.[18]

În 1903 a realizat Casa Capitului de Cenad din Cetate.[19]

A supraetajat clădiri ca cea a băncii „Timișiana” (în 1900)[20] și Casa József Kossak (în 1902).[21]

Note[modificare]

  1. ^ Glăvan, Defortificarea…, p. 422, citând pe József Geml, Temesvár újkora, în Borovszky Samu, Magyarország vármegyéi és városai, Budapest: 1913, p. 121
  2. ^ a b Titus Bălan, Complexul școlar Notre Dame, locul unde s-au emancipat primele femei din Banat, banatulazi.ro, 1 august 2016, accesat 2017-11-12
  3. ^ Varietăți, Foaia Diecesană, Anul IX, Nr. 9, Caransebeș: 27 februarie (11 martie) 1894, p. 6 accesat 2018-07-02
  4. ^ Mihai Opriș, Mihai Botescu, Arhitectura istorică din Timișoara, Timișoara: Ed. Tempus, 2014, ISBN 978-973-1958-28-6, pp. 246–247
  5. ^ de Über das deutsche Schulwesen im Banat, lenauschule.eu, accesat 2018-07-02
  6. ^ Ioan Hațegan, Turist prin Timișoara, bjt2006.org, accesat 2018-07-02
  7. ^ Stefan Both, Biserica Notre Dame din Timișoara, descoperită în sunetele orgii Wegenstein, adevarul.ro, 31 octombrie 2013, accesat 2018-07-02
  8. ^ Istoric Arhivat în , la Wayback Machine., primariaciacova.ro, accesat 2018-07-02
  9. ^ de Anton Zollner, Vinga Arhivat în , la Wayback Machine., banater-aktualitaet.de, ianuarie 1999, accesat 2018-07-02
  10. ^ de Banat Arhivat în , la Wayback Machine., nomadiclife.de, accesat 2018-07-02
  11. ^ Parohia Vinga Arhivat în , la Wayback Machine., episcopiaaradului.ro, accesat 2018-07-02
  12. ^ Marienkirche (Mehala), deacademic.com, accesat 2018-07-02
  13. ^ Delesega, Temesvári…', p. 141
  14. ^ Else von Schuster, Timișoara, mica Vienă, accesat 2018-07-02
  15. ^ Liceul Teoretic „Jean Louis Calderon” Mun. Timișoara Arhivat în , la Wayback Machine., isj.tm.edu.ro, accesat 2018-07-03
  16. ^ Liana Păun, TIMIȘOARA UITATĂ Iosefin, cartierul premierelor. Ce mistere ascund clădirile construite de mari arhitecți ai lumii, pressalert.ro, 4 mai 2014, accesat 2018-07-02
  17. ^ Delesega, Temesvári…', pp. 178–179
  18. ^ Anheuer House, heritageoftimisoara.ro, accesat 2018-07-02
  19. ^ Oana Eremie, [Fără titlu] Arhivat în , la Wayback Machine., imgrumweb.com, 30 ianuarie 2018, accesat 2018-07-02
  20. ^ Alexandru Kosa, Activitatea băncii "Timișana între anii 1900-1914, Patrimonium Banaticum, V, 2006, pp. 93–97
  21. ^ István Berkeszi, hu Tárca, în Értensitő, XXXIII. (UJ) évfolyam, 1917, I–IV füzet, p 30

Bibliografie[modificare]

Legături externe[modificare]