Edwin Feulner

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Edwin Feulner
Date personale
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Edwin John Feulner Jr. (n.  ?) a fost un profesor american care a înființat think tank-ul conservator The Heritage Foundation⁠(d) și a ocupat funcția de președinte a acestei organizații în perioada 1977-2013 și din nou în 2017-2018.[1][2] Mai mult, Feulner a activat în calitate de consilier și președinte al Victims of Communism Memorial Foundation⁠(d), funcție pentru care a fost decorat cu Medalia Truman-Reagan în 2006.[3]

Biografie[modificare]

Edwin John Feulner Jr. s-a născut în Chicago, Illinois, fiul lui Helen Joan (născută Franzen) și al lui Edwin John Feulner, proprietarul unei firme imobiliare. Acesta mai are trei surori: Mary Ann, Joan și Barbara. Familia sa este romano-catolică și de origine germano-americană⁠(d). Trei dintre unchii săi materni au fost preoți parohi.[4] Feulner a urmat cursurile liceului Immaculate Conception (Elmhurst, Illinois)⁠(d) și a absolvit Universitatea Regis⁠(d) cu o diplomă de licență în limba engleză în 1963.[5]

După ce a obținut un MBA⁠(d) în cadrul Wharton School of Business a Universității din Pennsylvania⁠(d) în 1964, a urmat cursurile Universității Georgetown și London School of Economics. Și-a întrerupt studiile cât timp a activat ca președinte al The Heritage Foundations. În 1981, Feulner a obținut un doctorat în politologie la Universitatea din Edinburgh.[6]

Cariera[modificare]

La începutul carierei, Feulner a fost analist al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale⁠(d). Mai târziu, a devenit consilier pentru congresmanul Melvin Laird, iar apoi asistent executiv pentru congresmanul republican Phil Crane⁠(d). Înainte să preia funcția de președinte al Heritage Foundation, Feulner a fost director executiv al Republican Study Committee⁠(d).[7]

The Heritage Foundation[modificare]

Feulner a fost administrator al Heritage Foundation din 1973 până în 1977 când a părăsit biroul republicanului Crane pentru a conduce organizația.[8] Aceasta avea nouă angajați și în ultimii patru ani a fost condusă de patru președinți diferiți. După preluarea conducerii, Feulner a dorit adoptarea unei abordări mai agresive, mai interesată de nevoile pieței astfel încât să obțină studii clare și accesibile. În acest mod, a transformat organizația dintr-o mică activitate într-o întreprindere prosperă care cultivă idealurile conservatoare. The New York Times a caracterizat think tank-ul drept „Panteonul metropolei conservatoare”. [9]

Această nouă strategie de marketing a fost numită „briefcase test”, un concept care a revoluționat influența grupurilor de experți asupra politicilor publice și a sporit popularitatea fundației. O altă decizie ieșită din comun a fost publicarea unor rapoarte și documente despre o anumită legislație înainte ca aceasta să fie adoptată și nu după.[10]

În decurs de un an și jumătate de când Feulner a devenit președinte, bugetul Heritage a crescut la 2,5 milioane de dolari, având aproximativ 120.000 e donatori.[11] Instituția are astăzi aproximativ 250 de angajați și un venit anual de aproximativ 80 de milioane de dolari[12] și aproximativ 600.000 de donatori.[13]

După ce s-a retras din funcția de președinte în 2013, Feulner și-a reluat pentru scurt timp funcția după alegerea președintelui Trump în 2017.[14]

Lucrări[modificare]

  • Looking Back (Heritage Foundation, 1981). ASIN B0006E54OC
  • Conservatives Stalk the House (Green Hill, 1983). ISBN 0-89803-112-5
  • The March of Freedom (Spence Publishing Company, 1998). ISBN 978-0-9653208-8-7
  • Intellectual Pilgrims (Mont Pelerin Society, 1999). ISBN 978-0-89195-079-0
  • Leadership for America: The Principles of Conservatism (Spence Publishing Company, 2000). ISBN 978-1-890626-22-8
  • Getting America Right (Co-author Doug Wilson) (Crown Forum, 2006). ISBN 978-0-307-33691-0
  • The American Spirit (Co-author Brian Tracy) (Thomas Nelson, 2012). ISBN 978-1-59555-337-9

Note[modificare]

  1. ^ „Edwin Feulner”. Heritage.org. Accesat în . 
  2. ^ „Statement From the Chairman of Heritage's Board of Trustees”. The Heritage Foundation (în English). Accesat în . 
  3. ^ „Edwin J. Feulner, Ph.D”. Victims of Communism (în English). 
  4. ^ Edwards, Lee. Leading the Way: The Story of Ed Feulner and the Heritage Foundation, Crown Publishing Group: Random House; ISBN: 9780770435790 (2013)
  5. ^ Miller, John. "Feulner's Farewell" National Review. 2013.
  6. ^ Cloud, Thomas. „How Heritage President Ed Feulner Became Dr. Feulner”. My Heritage Foundation. Accesat în . 
  7. ^ Edwin Feulner: The Heritage Foundation's president revolutionized the Washington think tank scene[nefuncțională], Joe Rogalsky, The Washington Examiner, October 1, 2007. Accessed May 4, 2012.
  8. ^ Jennifer Harper (). „Inside the Beltway: Apres Rick”. Washington Times. Accesat în . 
  9. ^ „Edwin J. Feulner, Ph.D”. The Heritage Foundation (în English). Accesat în . 
  10. ^ „Edwin Feulner: The Heritage Foundation's president revolutionized the Washington think tank scene”. The Washington Examiner. Accesat în . 
  11. ^ Miller, John (). „Feulner's Farewell”. National Review. 
  12. ^ „Edwin J. Feulner, Ph.D”. The Heritage Foundation (în English). Accesat în . 
  13. ^ Miller, John. "Feulner's Farewell" National Review. 2013.
  14. ^ „Edwin Feulner”. The Heritage Foundation (în English). Accesat în . 

Legături externe[modificare]

Adus de la https://ro.sberopedia.org/index.php?title=Edwin_Feulner&oldid=5542214