Elena Bacaloglu

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Elena Bacaloglu
Date personale

Elena Bacaloglu (n.  ?) a fost o jurnalistă și politiciană română.

Biografie[modificare]

Elena Bacaloglu a fost căsătorită în 1897 cu Radu D. Rosetti dar au divorțat în același an. Elena Bacaloglu a fost o jurnalistă cunoscută inițial pentru căsătoria cu poetul Ovid Densușianu. După divorțul de acesta, Elena Bacaloglu s-a mutat în Italia și s-a căsătorit cu un italian. A devenit o susținătoare fermă a fascismului în curs de formare al lui Benito Mussolini. În 1921 a revenit în România și a dat naștere mișcării naționale fasciste italo-română, un grup care a adunat aproximativ 100 de membri și care a stabilit obiectivul de a consolida rădăcinile comune din cultura Italiei și a României, încercând, de asemenea, să propună un model ideologic extrem de similar cu fascismul italian.[1][2]

Elena Bacaloglu a tradus în românește eseuri de Mussolini și Antonio Beltramelli (1879 - 1930). Ea a format în 1921 un partid fascist, Mișcarea Națională Fascistă Italo-Română⁠(d). În 1923, mișcarea a fuzionat cu un alt partid, formând Fascia Națională Română⁠(d).[3] Contactele Elenei Bacaloglu cu Italia i-au permis să aibă o poziție de conducere în noul partid, în care, totuși, nu a obținut consensul dorit.[4]

Elena Bacaloglu a fost una dintre cele două femei care au condus partide de inspirație fascistă în perioada interbelică. Cealaltă a fost englezoaica Rotha Lintorn-Orman⁠(d) (1895 - 1935), fondatoare a mișcării fasciste britanice în 1923.

De asemenea, ea a purtat o corespondență cu scriitorul Salvatore di Giacomo⁠(d).[5]

A murit la București, în luna noiembrie 1947.[6] Înmormântată în Cimitirul Bellu din București.[7]

Opera literară[modificare]

Fișier:George Bacaloglu.jpg
Colonelul George Bacaloglu, fondatorul revistei „Cele Trei Crișuri".
  • Despre simbolism și Maeterlinck, București, 1903;
  • În luptă, vol. I, București, 1906; vol. II: Două forțe, București, 1908;
  • Naples et son plus grand poete, Neapole, 1911;
  • Bianca Milesi e Giorgio Asachi, Roma, 1912;
  • Preuves d’amour, prefață de Helene Vacaresco, București, 1914;
  • Per la Grande Rumania, București, 1915;[8]
  • Movimento nazionale fascista italo-rumeno, Milano, 1923.
Traduceri

Note[modificare]

  1. ^ Attila, Gidó (). „Două decenii. Evreii din Cluj în perioada interbelică”. Institutul Pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale – via Google Books. 
  2. ^ „"Fascistii romani"”. 
  3. ^ Clark, Roland (). „Sfîntă tinerețe legionară: activismul fascist în România interbelică”. Polirom – via Google Books. 
  4. ^ Stanley G. Payne, A History of Fascism, 1914-1945, Routledge, 1996, p. 135
  5. ^ Salvatore, Di Giacomo (). „Lettere a Elena”. Osanna Edizioni – via Google Books. 
  6. ^ Necrolog. În: Universul - Capitala, an. 64, nr. 274, 29 noiembrie 1947, p. 7
  7. ^ Bezviconi, Gheorghe (1972). Necropola Capitalei. București: Institutul de Istorie „N. Iorga”. p. 58.
  8. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România: de ieri și de azi. Meronia. p. 54. 

Bibliografie[modificare]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Elena Bacaloglu