Elena Lupescu
| Elena Lupescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Modifică date / text |
Elena „Magda” Lupescu, Principesă de Hohenzollern (n. 3/15 septembrie 1899) a fost amanta și apoi a treia soție a regelui Carol al II-lea al României.[1]
Biografie[modificare]
Elena Lupescu a fost fiica lui Nicolae (Nahum) Grünberg (născut evreu, ulterior botezat creștin-ortodox cu numele de Nicholas Wolff, devenind apoi Nicolae Lupescu) și a Elizei Falk, născută evreică, botezată în religia catolică, fostă dansatoare la Viena[2]. În februarie 1919, Elena Lupescu s-a căsătorit, la Biserica „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Iași, cu un căpitan de artilerie din Regimentul 28 Obuziere[3], Ion Tâmpeanu, de care a divorțat după un scurt timp. El avea 34 de ani, ea 18.[4] Nașii de cununie au fost Elena și Eremia Grigorescu, generalul erou al Primului Război Mondial.[5] În 1925, Elena Lupescu a devenit amanta prințului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.[6] Prințul Carol a fost încoronat pe 8 iunie 1930 ca Regele Carol al II-lea al României. După abdicarea lui în septembrie 1940, Elena Lupescu l-a urmat în exil. Pe 8 septembrie 1940, Regele Carol al II-lea și Elena Lupescu au ajuns cu propriul tren la Lugano, în Elveția.[7]. În octombrie 1940, guvernul legionar al României a cerut Spaniei extrădarea Elenei Lupescu, precum și cea a lui Ernest Urdăreanu, mareșalul Palatului, care, după părerea legionarilor, s-ar fi aflat alaturi de Regele Carol al II-lea, în spatele asasinării, la 30 noiembrie 1938, a lui Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mișcării Legionare.[8] Elena Lupescu a petrecut majoritatea perioadei de exil în Mexic, Brazilia și Portugalia. După căsătoria lor în Brazilia din 1947, Carol al II-lea și Elena Lupescu s-au mutat în cartierul Estoril al municipiului Cascais, aproape de Lisabona, unde Carol cumpărase Villa del Sol.
După moartea lui Carol al II-lea, în 1953, Elena Lupescu a continuat să trăiască la Estoril, în Portugalia, până când s-a stins din viață.[9] Sicriul ei a fost depus la Panteonul Regilor Portugaliei din Igreja São Vicente de Fora din Lisabona, alături de sicriul Regelui Carol al II-lea. În anul 2003 sicriele celor doi au fost aduse la Mănăstirea Curtea de Argeș.[10]
Note[modificare]
- ^ Țarălungă, Ecaterina (). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera. p. 454.
- ^ "Happy as a milkman", TIME 13 aprilie 1953
- ^ Petre Țurlea: Carol al IIlea și camarilla regală, 2010
- ^ Niculescu, Tatiana (). Regele și Duduia. Carol II și Elena Lupescu dicolo de bârfe și clișee. București: Humanitas. p. 29.
- ^ Col.prof.univ.dr. Adrian Stroea și Col. (r) Marin Ghinoiu: Din elita artileriei, 2012
- ^ „7 femei remarcabile in istoria Romaniei”. Descopera. Accesat în .
- ^ "Carol finds haven in a Swiss resort", NYT, 9 septembrie 1940, p.1
- ^ "Return of Lupescu asked by Rumania", NYT 29 octombrie 1940, p.4
- ^ "Magda Lupescu, the woman behind Rumania's throne, is dead at 81" NYT, 30 iunie 1977, p.73
- ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. p. 268-269.
Bibliografie[modificare]
- Ţarălungă, Ecaterina (), Enciclopedia identității românești. Personalităţi, Bucureşti: Litera Internaţional, ISBN 978-606-600-246-2
Legături externe[modificare]
Materiale media legate de Elena Lupescu la Wikimedia Commons