Elena Lupescu

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Elena Lupescu
Date personale

Elena „Magda” Lupescu, Principesă de Hohenzollern (n. 3/15 septembrie 1899) a fost amanta și apoi a treia soție a regelui Carol al II-lea al României.[1]

Biografie[modificare]

Elena Lupescu a fost fiica lui Nicolae (Nahum) Grünberg (născut evreu, ulterior botezat creștin-ortodox cu numele de Nicholas Wolff, devenind apoi Nicolae Lupescu) și a Elizei Falk, născută evreică, botezată în religia catolică, fostă dansatoare la Viena[2]. În februarie 1919, Elena Lupescu s-a căsătorit, la Biserica „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Iași, cu un căpitan de artilerie din Regimentul 28 Obuziere[3], Ion Tâmpeanu, de care a divorțat după un scurt timp. El avea 34 de ani, ea 18.[4] Nașii de cununie au fost Elena și Eremia Grigorescu, generalul erou al Primului Război Mondial.[5] În 1925, Elena Lupescu a devenit amanta prințului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.[6] Prințul Carol a fost încoronat pe 8 iunie 1930 ca Regele Carol al II-lea al României. După abdicarea lui în septembrie 1940, Elena Lupescu l-a urmat în exil. Pe 8 septembrie 1940, Regele Carol al II-lea și Elena Lupescu au ajuns cu propriul tren la Lugano, în Elveția.[7]. În octombrie 1940, guvernul legionar al României a cerut Spaniei extrădarea Elenei Lupescu, precum și cea a lui Ernest Urdăreanu, mareșalul Palatului, care, după părerea legionarilor, s-ar fi aflat alaturi de Regele Carol al II-lea, în spatele asasinării, la 30 noiembrie 1938, a lui Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mișcării Legionare.[8] Elena Lupescu a petrecut majoritatea perioadei de exil în Mexic, Brazilia și Portugalia. După căsătoria lor în Brazilia din 1947, Carol al II-lea și Elena Lupescu s-au mutat în cartierul Estoril al municipiului Cascais, aproape de Lisabona, unde Carol cumpărase Villa del Sol.

După moartea lui Carol al II-lea, în 1953, Elena Lupescu a continuat să trăiască la Estoril, în Portugalia, până când s-a stins din viață.[9] Sicriul ei a fost depus la Panteonul Regilor Portugaliei din Igreja São Vicente de Fora din Lisabona, alături de sicriul Regelui Carol al II-lea. În anul 2003 sicriele celor doi au fost aduse la Mănăstirea Curtea de Argeș.[10]

Note[modificare]

  1. ^ Țarălungă, Ecaterina (). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera. p. 454. 
  2. ^ "Happy as a milkman", TIME 13 aprilie 1953
  3. ^ Petre Țurlea: Carol al IIlea și camarilla regală, 2010
  4. ^ Niculescu, Tatiana (). Regele și Duduia. Carol II și Elena Lupescu dicolo de bârfe și clișee. București: Humanitas. p. 29. 
  5. ^ Col.prof.univ.dr. Adrian Stroea și Col. (r) Marin Ghinoiu: Din elita artileriei, 2012
  6. ^ „7 femei remarcabile in istoria Romaniei”. Descopera. Accesat în . 
  7. ^ "Carol finds haven in a Swiss resort", NYT, 9 septembrie 1940, p.1
  8. ^ "Return of Lupescu asked by Rumania", NYT 29 octombrie 1940, p.4
  9. ^ "Magda Lupescu, the woman behind Rumania's throne, is dead at 81" NYT, 30 iunie 1977, p.73
  10. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. p. 268-269. 

Bibliografie[modificare]

  • Ţarălungă, Ecaterina (), Enciclopedia identității românești. Personalităţi, Bucureşti: Litera Internaţional, ISBN 978-606-600-246-2 

Legături externe[modificare]

Materiale media legate de Elena Lupescu la Wikimedia Commons