Emil Costinescu

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Emil Costinescu
Date personale

Emil Costinescu (n. 12 martie 1844, Iași – d. 11 iunie 1921, București) a fost un economist și politician român, care a deținut funcția de ministru de finanțe al României în intervalele 1902–1904, 1907–1910 și 1914–1916. A fost primar al Bucureștiului în perioada februarie 1901 - aprilie 1901. Denumirea stațiunii litorale Costinești provine de la numele său; aceasta a fost înființată de el prin colonizarea cu germani pe o moșie aflată în proprietatea sa.

Biografie[modificare]

Născut la Iași, Costinescu a fost fiul autodidact al arhitectului și inginerului Alexandru Costinescu,[1] profesor la Academia Mihăileană și ulterior director al Școlii de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură din București. A fost influențat de ideile reformiste ale epocii, promovate de C. A. Rosetti, Cezar Bolliac și Mihail Kogălniceanu. În 1862 a fost angajat ca corector la ziarul Românul al lui Rosetti. A devenit redactor în 1866 și a condus publicația în perioada exilului fondatorului.[2] Membru al Partidului Național Liberal,[3] a fost ales pentru prima dată deputat în 1876,[2] iar în 1880 a fost cofondator al Băncii Naționale a României.[2][3] În 1897 a devenit primul președinte al Băncii Generale din București, una dintre cele mai importante instituții bancare ale țării.[3][4][5] A înființat o fabrică de cherestea la Sinaia și a făcut parte din consiliul de administrație al unei companii petroliere.[5]

Costinescu a fost ministru de finanțe de trei ori: iulie 1902–decembrie 1904, martie 1907–decembrie 1910 și ianuarie 1914–decembrie 1916.[4] Susținător al protecționismului economic, a promovat introducerea unui tarif vamal menit să stimuleze dezvoltarea industriei naționale; adoptată în 1904, această măsură a rămas în vigoare până în 1924. De asemenea, încă din 1887 s-a pronunțat în favoarea introducerii unui impozit pe venit. La sfârșitul anului 1909 a inițiat în Parlament un proiect de lege în acest sens, care nu a fost adoptat.[2] La finalul celui de-al treilea mandat, în contextul Primului Război Mondial, a fost implicat în decizia de a trimite Tezaurul României în Rusia pentru păstrare.[6] A rămas în guvern în timpul războiului ca ministru fără portofoliu între decembrie 1916 și iulie 1917.[4] După război, a participat, în calitate de expert financiar, la delegația română la Conferința de Pace de la Paris.[3]

Stațiunea de la Marea Neagră Costinești îi poartă numele, după ce acesta a cumpărat o moșie de 200 de hectare de la Vasile Kogălniceanu. A găsit un teren arid, lipsit de vegetație, și a adus coloniști germani pentru a-l lucra.[7]

Galerie[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ „A. D. Xenopol - Istoria ideilor mele”. www.oocities.org. Accesat în . 
  2. ^ a b c d Maftei, Ionel (). Personalități ieșene. II. Iași: Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Iași. p. 97-8. 
  3. ^ a b c d Roszkowski, Wojciech; Kofman, Jan (). Biographical Dictionary of Central and Eastern Europe in the Twentieth Century. Abingdon-on-Thames: Taylor & Francis. p. 1925-26. ISBN 978-13174-7593-4. 
  4. ^ a b c Cantacuzino, Sabina (). Simion, Elisabeta, ed. Din viața familiei Ion C. Brătianu. II. București: Editura Albatros. p. 314. 
  5. ^ a b Rosetti, Dimitrie R. (). Dicționarul Contimporanilor (PDF). București: Editura Lito-Tipografiei "Populara". p. 57. 
  6. ^ Dan Falcan (decembrie 2016). „Bancherul Mauriciu Blank și tezaurul României”. Historia. Accesat în . 
  7. ^ Andronic, Gheorghe (). Litoralul românesc al Mării Negre. București: Editura Sport-Turism. p. 88. 


Predecesor:
Dimitrie A. Sturdza
Ministrul de finanțe
18 iulie 1902 – 20 decembrie 1904
Succesor:
Take Ionescu
Predecesor:
Take Ionescu
Ministrul de finanțe
12 martie 1907 – 15 decembrie 1910
Succesor:
Petre P. Carp
Predecesor:
Alexandru Marghiloman
Ministrul de finanțe
4 ianuarie 1914 – 11 decembrie 1916
Succesor:
Victor Antonescu