Georges Mathieu

Georges Mathieu
Date personale
Născut	27 ianuarie 1921 Boulogne-sur-Mer, Franța
Decedat	10 iunie 2012 Boulogne-Billancourt, Franța
Cetățenie	franceză
Ocupație	pictor, scriitor
Activitate
Mișcare artistică	Lirism abstract; Tachism
Premii

Georges Mathieu (n.  ?) a fost un pictor francez de artă abstractă, teoretician al artei și membru al Académie des Beaux-Arts din Paris. Este considerat unul dintre părinții abstracționismului liric european și una dintre figurile importante ale artei postbelice din Franța.

Biografie

Mathieu s-a născut în 1921 la Boulogne-sur-Mer. Tatăl său, Adolphe Georges Mathieu, a fost director de bancă la Barclays, iar mama sa, Madeleine Durpé, i-a oferit primele lecții de desen. Familia a locuit pe Boulevard du Prince Albert nr. 38, în apropierea meterezelor orașului. În 1933, părinții săi au divorțat, iar Mathieu s-a mutat la Versailles, unde a fost crescut de mătușa sa. Între 1927 și 1933, a urmat mai multe instituții de învățământ în Boulogne-sur-Mer, apoi Lycée Hoche din Versailles. Ulterior, a studiat limba engleză și dreptul la Universitatea din Lille.

În 1942, Mathieu a obținut un post de profesor de limba engleză la liceul din Douai, în nordul Franței. În anii următori, a ocupat mai multe poziții, printre care interpret pentru armata americană la Cambrai în 1944, predarea la Universitatea Americană din Biarritz și la Istres în 1945-1946. În același an, a realizat picturi figurative ale Angliei, inspirate din cărți poștale, printre care Oxford Street By Night. În 1944, a început să dezvolte o reflecție asupra esteticii, bazată pe ideea că pictura nu trebuie să reprezinte pentru a exista. Această perspectivă a fost influențată de lecturile lui Edward Crankshaw și de interpretarea operei lui Joseph Conrad ca literatură abstractă. În această perioadă, a realizat prima sa pictură non-figurativă, Inception.

În 1947, Mathieu s-a stabilit la Paris, unde s-a angajat la American Express și a închiriat o cameră în apropierea Palatului Luxemburg. Ulterior, a lucrat pentru United States Lines, fiind responsabil cu relațiile publice pe ruta New York - Le Havre, unde întâmpina și însoțea călătorii între Le Havre și Paris. Această poziție i-a oferit acces la o clientelă prestigioasă și i-a permis să își formeze prima rețea de contacte profesionale, prilej cu care l-a întâlnit pentru prima dată pe Salvador Dalí. Între 1953 și 1963, a fost redactor-șef al revistei United States Lines Paris Revue, o publicație anuală cu tiraj de 15.000 de exemplare distribuită gratuit. Această funcție i-a oferit oportunitatea de a intervieva personalități din domeniile artistic (John Cage, Pierre Boulez, Mark Tobey, Henry Miller) și științific (Albert Einstein, Norbert Wiener, Oskar Morgenstern).

Cariera artistică

În 1946, primele picturi abstracte ale lui Mathieu au fost prezentate la expoziția Salon des moins de 30 ans din Paris. În 1947, a fondat grupul artistic „L'Imaginaire” împreună cu Wols, Jean-Michel Atlan, Hans Hartung, Bryen și Riopelle, expunând alături de alți paisprezece pictori la Galerie du Luxembourg pe 16 decembrie. Expoziția, inițial intitulată „Către abstractizarea lirică”, și-a schimbat titlul ulterior din cauza prezenței lucrărilor lui Pablo Picasso și Jean Arp. În același an, Mathieu a mai expus la Salon des Réalités Nouvelles și la Salon des Surindépendants.

Grupul s-a extins ulterior, incluzându-i pe Michel Tapié, Francis Picabia și François Stahly, și a luat forma HWPSMTB, expunând la Galeria Allendy. Mathieu a promovat o artă liberă de constrângerile picturii figurative și a contribuit la definirea conceptului de abstracție lirică. În 1948, a organizat prima confruntare între pictorii avangardiști americani și francezi, prezentând publicului francez importanța abstracției americane reprezentate de Jackson Pollock și Alton Tobey. A pictat primele sale pânze de mari dimensiuni în 1952.

Începând din 1957, Mathieu a călătorit și a pictat în Japonia și Statele Unite, iar în 1959 în Brazilia, Argentina și Orientul Mijlociu. În același an a început revizuirea operei sale. Tot în 1957, el și Simon Hantaï au organizat o serie de conferințe intitulată „Ceremoniile comemorative ale celei de-a doua condamnări a lui Siger de Brabant”. Timp de trei săptămâni, dezbaterile au abordat fundamentele civilizațiilor occidentale, rolul marilor personalități și impactul revoluțiilor care au modelat cultura occidentală, de la Edictul de la Milano (313) până la descoperirile contemporane în fizică și filosofie. La aceste conferințe au participat cercetători, printre care poetul T.S. Eliot, filosoful Stéphane Lupasco și oameni de știință.

În 1965, Mathieu a expus aproximativ o sută de picturi la Galeria Charpentier, realizând pentru această ocazie Paris, Capitale des Arts, o pânză de mari dimensiuni, cu culori primare pe un fundal albastru.

În 1973, el a realizat singura sa lucrare arhitecturală. La cererea industrialului Guy Biraud, producător de transformatoare, a realizat planurile unei fabrici la Fontenay-le-Comte. Fabrica Mathieu rezultată este un ansamblu original în formă de stea cu șapte brațe inegale, ai cărui pereți exteriori integral vitrați au fost concepuți de artist ca un mijloc de a conecta spațiul de lucru cu natura înconjurătoare.

În 1978, o mare retrospectivă la Grand Palais a prezentat lucrările sale din ultimii cincisprezece ani, incluzând șapte picturi cu lățimea de șase metri, realizate special pentru această expoziție între ianuarie și martie 1978. Mathieu a fost decorat cu Legiunea de Onoare și titlul de Comandant al Ordinului Artelor și Literelor.

În 1976, Mathieu a devenit membru al Academie des Beaux-Arts, ocupând locul numărul 7 la secția de pictură. El a pledat pentru înfrumusețarea orașelor, îmbunătățirea designului obiectelor de zi cu zi și criticarea influenței mass-mediei asupra culturii. A adus contribuții importante în domeniile artelor decorative, meșteșugului și arhitecturii. De asemenea, a susținut consolidarea predării artelor în educația națională, propunând introducerea cursurilor obligatorii care să includă istoria artelor, dezvoltarea sensibilității estetice și practica artistică (desen, sculptură, muzică, canto). În 1980, împreună cu Pierre Dehaye, a inițiat grupuri de lucru pentru reforma educației culturale în cadrul Ministerului Educației din Franța și a prezentat un proiect de lege Parlamentului, care a fost însă respins din lipsă de sprijin financiar adecvat.

A murit pe 10 iunie 2012, la vârsta de 91 de ani, în Boulogne-Billancourt și se află în cimitirul Montmartre din Paris.

Concepția abstracției lirice

Începând din 1947, Mathieu a publicat mai multe manifeste pentru a-și defini concepția despre abstracția lirică. În acestea, el formulează patru principii fundamentale ale mișcării:

• Primatul vitezei de execuție: viteza de realizare a picturii este esențială pentru a evita interferența conștiinței artistului.
• Fără forme preexistente: artistul nu trebuie să se bazeze pe nicio referință anterioară sau formă figurativă.
• Absența mișcărilor premeditate: pictura nu este considerată un proces cognitiv planificat.
• Starea extatică a artistului: izolarea și concentrarea favorizează libertatea expresivă.

Mathieu își situează opera, precum și abstracția lirică în general, ca fiind cea mai recentă dintre tranzițiile ciclice din istoria artei. Fiecare tranziție vizează o caracteristică specifică a picturii, precum forma, culoarea sau semnificația semnelor. Potrivit artistului, o tranziție completă poate fi împărțită în șase etape, în funcție de intensitatea modificării caracteristicii vizuale analizate.

Mathieu a reacționat împotriva clasicismului greco-latin, a moștenirii Renașterii și a formelor ulterioare de abstracție geometrică, considerând abstracția lirică drept cea mai recentă revoluție din istoria artelor. Potrivit lui, arta, eliberată de realism prin impresionism, de formă prin cubism și de reprezentarea realității perceptibile prin abstracția geometrică, își experimentează astfel libertatea față de toate referințele trecute la natură. Din această reflecție, Mathieu și-a dezvoltat propria expresie a abstracțiunii lirice, susținând că „semnul precede sensul său” în istoria formelor, la fel cum în istoria lumii. El a considerat mișcările artistice ulterioare, precum dadaismul, Nouveau réalisme și Arte Povera, drept recidive, întrucât recurg la reprezentări ale realului vizibil, și le-a criticat pentru dimensiunea lor nihilistă, argumentând că nu implică sensibilitatea umană.

Tehnică

Mathieu a căutat să apropie artistul de public, realizând frecvent picturi în fața spectatorilor. El considera că pictura în public reprezintă „o adevărată comuniune între oameni”. Aceste evenimente evidențiau virtuozitatea și viteza gesturilor sale. În 1956, a pictat în fața a aproximativ 2.000 de persoane la Teatrul Sarah Bernhardt, realizând Hommage aux poètes du monde entier, o pânză de 400 × 1.200 cm, utilizând peste 800 de tuburi de vopsea, operă ce s-a pierdut mai târziu într-un incendiu. Mai multe dintre aceste spectacole au fost filmate, inclusiv în 1963 pentru televiziunea canadiană. Mathieu sublinia că experiența picturii în public permite o concentrare profundă, diferită de alte forme de artă, și o comuniune între artist și spectatori. În afară de pictură, el a lucrat și în sculptură și a experimentat pictura cu lumină.

Mathieu a folosit diverse instrumente și tehnici, inclusiv pensule, flanelă sau aplicarea directă a vopselei din tub. În lucrările sale timpurii, precum Evanescence (1945), a experimentat tehnica dripping, iar viteza de execuție a devenit rapid un element caracteristic al stilului său. În 1959, a realizat tabloul Le Massacre de la Saint-Barthélemy (2,5 × 6 m) în mai puțin de o jumătate de oră, acompaniat de bateristul de jazz Kenny Clarke. Mathieu sublinia că rapiditatea execuției nu era motivată de lipsa timpului sau de dorința de a stabili un record, ci de necesitatea de a păstra puritatea gestului și unitatea operei. Ocazional, purta costume speciale în timpul spectacolelor sale. Majoritatea operelor și a eseurilor sale au fost realizate duminica. Artistul a explorat frecvent pânze de dimensiuni mari, considerând că acestea oferă un grad mai mare de risc și permit exploatarea efectelor grafice ale forțelor centrifuge generate de gesturile ample aplicate asupra picturii.

Evoluția stilului

Informalism

Primele lucrări abstracte ale lui Mathieu prezentau forme organice, descrise de artist ca „forme fără nicio semnificație posibilă”. Unele dintre tehnicile sale au precedat lucrările lui Jackson Pollock cu doi ani și au anticipat dezvoltarea mișcării Action Painting.

Tachism

În 1950, picăturile de vopsea ale lui Mathieu au devenit mai compacte și s-au concentrat în jurul unui nucleu central, paleta fiind limitată la culori calde. Începând din 1951, el a explorat tachismul pe pânze monocrome, plasând pete de culoare acolo „unde era nevoie de o anumită zonă colorată într-un anumit loc”, aplicând pensula cu un grad variabil de forță, ceea ce genera stropi, fără a delimita în prealabil spațiul destinat colorării. Această tehnică este vizibilă în lucrări precum Le Maréchal de Turenne, Blanche de Turenne și La Bataille de Bouvines.

Abstracție lirică

În anii 1960, perioada „zen” a lui Mathieu se caracterizează prin câteva tușe aplicate pe fundaluri monocrome, care evidențiază importanța semnului, exemple relevante fiind La Bataille de Brunkerberg și Bulle Omnium Datum Optimum. În anii 1970, el s-a concentrat pe echilibrul dintre stabilitate și intensitate, prezentând forme centrale pe blocuri uniforme de culoare. Din 1984, Mathieu a introdus ceea ce a numit „punctul de cotitură cosmic” în pictura sa: compozițiile nu mai privilegiau un centru, elementele grafice se multiplicau pe întreaga pânză, iar echilibrul era realizat prin tensiunea dintre aceste elemente.

Opere semnificative

Mathieu a manifestat un interes profund pentru istorie, în special pentru Evul Mediu, iar multe dintre lucrările sale au fost intitulate după bătălii sau evenimente istorice, precum La Bataille de Bouvines, La Victoire de Denain și Les Capétiens partout. Relația dintre titlul pânzei și actul picturii a fost subiect de dezbatere, unii critici interpretându-i opera ca o reînnoire a picturii istorice, însă artistul a negat orice reprezentare directă a evenimentelor istorice. El a explicat că titlurile erau adesea legate de locul în care fusese realizată pânza (Omagiu generalului Hideyoshi, Omagiu generalului San Martin), de ziua execuției (La Victoire de Denain, La Bataille de Tiberiade) sau de caracterul picturii (La Bataille des Eperons d’Or). Alte titluri au fost inspirate de matematică (Théorème d'Alexandrov), fizică (Le principe de Pauli) sau filosofie (Grand algorithme blanc).

Moștenire

Grupul de artiști japonezi Gutai a creat lucrări live inspirate de opera lui Mathieu, reflectând un spirit similar cu arta sa din anii 1950. În manifestul lor din 1956, membrii Gutai și-au exprimat aprecierea pentru tehnicile a doi pictori: „În ceea ce privește arta contemporană, îi respectăm pe Pollock și Mathieu, deoarece opera lor pare să exprime strigăte prin materie, pigment și smalț. Această operă ilustrează fuziunea cu materia prin tehnici care reflectă în mod distinct personalitățile lor individuale, punându-se în slujba materiei într-un mod puternic simbiotic.” Unele lucrări ale lui Mathieu au anticipat renașterea graffiti-ului în stil modern.

Lucrările lui Georges Mathieu se află în colecții din întreaga lume, printre care: Musée d'Art moderne de Paris, Museum of Modern Art (MoMA) din New York, Tate Modern din Londra, Muzeul Național de Artă Modernă din Tokyo, Centre Pompidou din Paris; Muzeul Hirshhorn din Washington, DC, Kunstmuseum Basel, Kunsthaus Zürich, Muzeul de artă contemporană din Los Angeles, Muzeul Guggenheim din New York.

Publicații

Scrieri de Mathieu

• 1959: De l’abstrait au possible, Ed. Cercle d’Art Contemporain
• 1960: From the abstract to the possible, Ed. Cercle d’Art Contemporain
• 1963: Au-delà du Tachisme, Ed. Julliard, Paris
• 1967: Le Privilège d’être, Ed. Robert Morel, Paris
• 1973: De la révolte à la renaissance, Collection « Idées », Ed. Gallimard, Paris
• 1975: La Réponse de l’Abstraction lyrique, Ed. La Table Ronde, Paris
• 1976: Notice sur la vie et les travaux d’Alfred Giess, Institut de France, Paris
• 1984: L’Abstraction prophétique, Collection « Idées », Ed. Gallimard
• 1994: Le Massacre de la sensibilité, Ed. Jean Picollec, Paris
• 1998: Désormais seul en face de Dieu, Ed. l’Age de l’Homme

Filmografie

• 1954: La Bataille de Bouvines, Robert Descharnes
• 1956: Le Couronnement de Charlemagne, Robert Descharnes
• 1959: La Saint-Barthélémy, O.R.T.F. Productions
• 1959: Hommage au Connétable de Bourbon, A. Rainer
• 1961: Georges Mathieu, J. Mousseau et J. Feller
• 1965: Paris, capitale des arts, O.R.T.F. Productions
• 1967: Georges Mathieu, F. Warin
• 1968: Georges Mathieu, P. Lhoste et G. Roze
• 1968: Georges Mathieu, par les Analyses Cinématographiques
• 1971: Georges Mathieu, L. Thorn
• 1971: Georges Mathieu ou la fureur d’être, par Frédéric Rossif, TéléHachette
• 1979: A la recherche de Georges Mathieu, Daniel Lecomte, Antenne 2
• 1986: Georges Mathieu, Philippe Ducrest
• 1992: Spectacle son et lumière donné en août 1992 dans la cour du Château de Boulogne-sur-Mer, Th. Choumitzky

Bibliografie

• Mathieu, Georges; Quignon-Fleuret, Dominique (1977). Mathieu. New York: Crown Publishers. ISBN 0-517-53086-4. 
• Tapié, Michel; Mathieu, Georges (1952). The significant message of Georges Mathieu. New York: Stable Gallery. OCLC 79307225. 
• Müller-Yao, Marguerite Hui (1985). Der Einfluß der Kunst der chinesischen Kalligraphie auf die westliche informelle Malerei. Diss. Bonn, Köln. ISBN 3-88375-051-4. 

Legături externe

• Site oficial Georges Mathieu (în engleză)
• Georges Mathieu – Centre Pompidou (profil artist)