Gigantoraptor

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Gigantoraptor
Fosilă: Cretacic târziu,
~95–80 mln. ani în urmă[1]
Fișier:Gigantoraptor - Baoding.jpg
Schelet reconstruit de Gigantoraptor
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Reptilia
(neclasificat): Dinosauria
(neclasificat): Saurischia
Subsecțiune: Theropoda
Suprafamilie: †Caenagnathoidea
Familie: †Caenagnathidae
Gen: †Gigantoraptor
Xu et al., 2007
Specia tip
†Gigantoraptor erlianensis
Xu et al., 2007

Gigantoraptor (lit. „hoț gigantic”) este un gen de dinozaur oviraptorosaurian mare care a trăit în Asia în perioada Cretacicului târziu. Este cunoscut din Formațiunea Iren Dabasu din Mongolia Interioară, unde primele rămășițe au fost descoperite în 2005.

Istoria descoperirii[modificare]

Fișier:Gigantoraptor claw.jpg
Gheară de la mână

Într-un sit fosilifer din Saihangaobi, în Formațiunea Iren Dabasu din bazinul Erlian (Mongolia Interioară), au fost descoperite începând cu anul 2001 numeroase rămășițe ale sauropodului Sonidosaurus. În aprilie 2005, paleontologului chinez Xu Xing i s-a cerut să reconstituie momentul descoperirii lui Sonidosaurus pentru un documentar japonez. În timp ce săpa pentru filmări, Xu a scos la iveală un femur; curățându-l, acesta a realizat brusc că osul nu aparținea unui sauropod, ci unui teropod necunoscut, de dimensiunile unui Albertosaurus. Xu a oprit imediat filmările pentru a securiza această descoperire fortuită. Astfel, momentul găsirii holotipului de Gigantoraptor a rămas documentat pe peliculă.[2][3]

În anul 2007, specia tip Gigantoraptor erlianensis a fost numită și descrisă de Xu, Tan Qingwei, Wang Jianmin, Zhao Xijin și Tan Lin. Numele genului, Gigantoraptor, provine din termenii latini gigas/gigantis („gigant”) și raptor („cel care înșfacă”). Epitetul specific, erlianensis, face referire la bazinul Erlian, locul descoperirii. Holotipul (LH V0011) constă în rămășițele incomplete și dispersate ale unui singur individ adult, incluzând o mandibulă aproape completă, fragmente de vertebre cervicale, dorsale și caudale, scapula dreaptă, humerusul, radiusul și ulna dreaptă, o mână dreaptă aproape completă, un iliu parțial cu pubisul aproape intact și membrele posterioare (femur, tibie și fibulă), alături de un picior foarte bine conservat. În prezent, fosilele sunt păstrate la Institutul de Geologie și Paleontologie Longhao.[4]

În 2015, Takanobu Tsuihiji și echipa sa au raportat descoperirea unui dentar parțial (un os al mandibulei) de dimensiuni mari, aparținând unui cenagnatid (specimenul MPC-D 107/17), găsit în 2008 în Formațiunea Bayan Shireh. Din punct de vedere anatomic și al dimensiunilor, acest dentar este practic identic cu cel al lui Gigantoraptor. În ciuda trăsăturilor comune și a înrudirii strânse, cercetătorii l-au clasificat drept un cenagnatid nedeterminat, din cauza stării fragmentare a fosilei.[5] Totuși, în 2019, autorii Rubén Molina-Pérez și Asier Larramendi au atribuit acest fragment speciei cf. Gigantoraptor erlianensis, sugerând că acesta ar putea reprezenta un al doilea exemplar al acestui dinozaur gigant.[6]

Descriere[modificare]

Fișier:Gigantoraptor scale.png
Dimensiunea Gigantoraptor-ului (holotip) în comparație cu un om de 1,8 metri înălțime

Gigantoraptor este cel mai mare oviraptorozaur cunoscut pentru care există material scheletic disponibil. De aproximativ trei ori mai lung și de 35 de ori mai greu decât cel mai mare oviraptorozaur descoperit anterior, Citipati, holotipul lui Gigantoraptor a fost estimat la 8 metri lungime, cu o înălțime de 3,5 metri la nivelul șoldurilor și o greutate impunătoare de 1,4 tone.[2] Alte studii au estimat că are 8,6 metri lungime și cântărește peste 2 tone.[7][8][9][1]

Se știe destul de bine că oviraptorozaurii au dezvoltat pene, așa cum se observă la exemplarele cu pene de Caudipteryx și la pigostilul mai multor oviraptoride.[2][10] Fiind un oviraptorozaur, Gigantoraptor era probabil și el cu pene, însă, având în vedere dimensiunile sale masive, este posibil să fi fost parțial gol.[2]

Clasificare[modificare]

Schelet montat

În 2007, Xu și colegii săi au încadrat Gigantoraptor în familia Oviraptoridae, într-o poziție bazală (primitivă). Anatomia lui Gigantoraptor include caracteristici diagnostice întâlnite la oviraptorozauri. Cu toate acestea, include și câteva caracteristici întâlnite la dinozaurii euminiraptori mai derivați, cum ar fi un raport membru anterior/membru posterior de 60%, lipsa expansiunii scapulei distale și lipsa unui al patrulea trohanter pe femur. În ciuda dimensiunilor sale, Gigantoraptor ar fi fost, prin urmare, mai asemănător unei păsări decât rudei sale mai mici, oviraptorozauriene.[2]

În 2010, o a doua analiză a relațiilor dintre Gigantoraptor a constatat că este un membru al familiei Caenagnathidae, mai degrabă decât un oviraptorid.[11] Analiza filogenetică efectuată de Lamanna și colab. (2014) a susținut că Gigantoraptor era un caenagnathid bazal.[12]

Cladograma de mai jos urmează analiza filogenetică efectuată de Funston & Currie în 2016, care a constatat că Gigantoraptor este caenagnathid.[13]

Caenagnathidae

Paleobiologie[modificare]

Hrană[modificare]

Restaurare

În 2017, Waisum Ma și colegii săi au reexaminat maxilarele conservate de Gigantoraptor și au descoperit că acesta poseda cel mai adânc cioc dintre toate cenagnatidele, având o dietă relativ diferită de a altor oviraptorozauri. De exemplu, regiunea articulară a maxilarelor prezintă o convergență evolutivă cu cea a tuatarei moderne (o reptilă din Noua Zeelandă). Articulația maxilarului la această reptilă permite o mișcare propalinală (o culisare înainte și înapoi) în timpul hrănirii; bazându-se pe aceste asemănări, Ma și echipa sa au sugerat că și Gigantoraptor ar fi putut folosi acest tip de mișcare.

Această mobilitate, împreună cu marginile tăioase ale dentarului (osul mandibulei), ar putea indica o mușcătură capabilă să forfece și să taie plante (și, potențial, carne). Acest aspect este comparabil cu cel al altor cenagnatide, dar contrastează puternic cu maxilarele oviraptoridelor, care par mai degrabă adaptate pentru zdrobirea hranei. Adâncimea mandibulei indică prezența unei limbi mari, care ar fi putut asista animalul în procesarea alimentelor, îmbunătățindu-i, probabil, eficiența hrănirii.[4]

Deoarece forma și dimensiunea botului la erbivorele mari sunt strâns legate de obiceiurile alimentare, dentarul în formă de „U” pronunțat sugerează că acest oviraptorozaur nu era un consumator selectiv – o adaptare utilă în mediile variabile ale Formațiunii Iren Dabasu. Echipa și-a fundamentat ipoteza pe comparații cu diverse animale erbivore, inclusiv alți dinozauri. În timp ce botul îngust și ascuțit este corelat cu o dietă selectivă (ca în cazul unor ceratopsieni), botul lat și rotunjit este asociat cu o dietă generalistă, așa cum se observă la Gigantoraptor, Euoplocephalus și la hadrozaurizi.

Ma și colegii săi au subliniat, de asemenea, că dimensiunile sale gigantice și, implicit, necesarul energetic ridicat, i-ar fi putut influența regimul alimentar; animalele mari tind să consume hrană de calitate inferioară, deoarece aceasta este disponibilă în cantități mai mari și reprezintă o sursă mai stabilă. Totuși, nu se știe dacă sistemul digestiv al lui Gigantoraptor era specializat pentru a procesa un volum atât de mare de hrană. Totodată, echipa nu a putut exclude o dietă carnivoră ocazională, deoarece ciocul puternic, combinat cu mișcarea propalinală, ar fi permis și procesarea cărnii.[4]

Reproducere[modificare]

Fișier:Fossil Dinosaur Eggs- Macroelongatoolithus xixiaensis.jpg
Cuib fosilizat de Macroelongatoolithus din Zhengzhou, prezentând regiunea centrală mare lipsită de ouă

Existența oviraptorozaurilor giganți, precum Gigantoraptor, oferă o explicație pentru mai multe descoperiri anterioare din Asia: ouă de dimensiuni impresionante, de până la 50 cm lungime. Acestea erau depuse în cercuri enorme, cu un diametru de trei metri. Prezența acestui tip de ouă (Macroelongatoolithus) și în America de Nord indică faptul că oviraptorozauri giganți au existat și acolo, deși nu s-au descoperit încă rămășițe ale scheletului lor.[14] Descrierea și numirea din 2017 a genului Beibeilong — bazată pe un embrion găsit alături de ouă — susține ipoteza că ouăle și cuiburile de tip Macroelongatoolithus aparțin unor oviraptorozauri cenagnatide coloși, din care face parte și Gigantoraptor.[15]

În 2018, Kohei Tanaka și echipa sa au examinat cuiburile mai multor specimene de oviraptorozauri, inclusiv pe cele de tip Macroelongatoolithus, pentru a vedea cum corelează configurația cuibului și mărimea corpului cu comportamentul de incubație. Rezultatele au arătat că porozitatea cojii de ou indică faptul că, aproape sigur, ouăle tuturor oviraptorozaurilor erau expuse în cuib, fără a fi acoperite cu pământ sau vegetație. Deși majoritatea cuiburilor au ouăle dispuse circular, morfologia cuibului diferă între speciile mici și cele mari: centrul cuibului este foarte redus la speciile mici și devine semnificativ mai mare la cele gigantice.

Această configurație a cuibului sugerează că, în timp ce oviraptorozaurii mici probabil stăteau direct deasupra ouălor, un animal de talia lui Gigantoraptor stătea, cel mai probabil, în spațiul central liber, fără a atinge ouăle. Tanaka și colegii săi au subliniat că această adaptare era benefică pentru a evita zdrobirea ouălor sub greutatea uriașă a părintelui, permițând totodată un anumit contact corporal în timpul incubației.[16]

Note[modificare]

  1. ^ a b Holtz, T. R. (). „Dinosaurs: The Most Complete, Up-to-Date Encyclopedia for Dinosaur Lovers of All Ages, Winter 2011 Appendix” (PDF). Accesat în . 
  2. ^ a b c d e Xing, X.; Tan, Q.; Wang, J.; Zhao, X.; Tan, L. (). „A gigantic bird-like dinosaur from the Late Cretaceous of China”. Nature. 447 (7146): 844−847. Bibcode:2007Natur.447..844X. doi:10.1038/nature05849. PMID 17565365.  Supplementary Information
  3. ^ Pickrell, N. (2014). Flying Dinosaurs: How fearsome reptiles became birds. NewSouth Publishing. 256 pp.
  4. ^ a b c Ma, W.; Wang, J.; Pittman, M.; Tan, Q.; Tan., L.; Guo, B.; Xu, X. (). „Functional anatomy of a giant toothless mandible from a bird-like dinosaur: Gigantoraptor and the evolution of the oviraptorosaurian jaw”. Scientific Reports. 7 (1): 16247. Bibcode:2017NatSR...716247M. doi:10.1038/s41598-017-15709-7 Accesibil gratuit. PMC 5701234 Accesibil gratuit. PMID 29176627. 
  5. ^ Tsuihiji, T.; Watabe, M.; Barsbold, R.; Tsogtbaatar, K. (). „A gigantic caenagnathid oviraptorosaurian (Dinosauria: Theropoda) from the Upper Cretaceous of the Gobi Desert, Mongolia”. Cretaceous Research. 56: 60−65. Bibcode:2015CrRes..56...60T. doi:10.1016/j.cretres.2015.03.007. 
  6. ^ Molina-Pérez, R.; Larramendi, A. (). Dinosaur Facts and Figures: The Theropods and Other Dinosauriformes. Princeton: Princeton University Press. p. 54. doi:10.1515/9780691190594. ISBN 978-84-16641-15-4. JSTOR j.cdb2hnszb. 
  7. ^ Paul, Gregory S. (). „Theropods”. The Princeton Field Guide to Dinosaurs. Princeton: Princeton University Press. p. 152. doi:10.1515/9781400836154.67b. ISBN 978-1-4008-3615-4. 
  8. ^ Campione, N. E.; Evans, D. C.; Brown, C. M.; Carrano, M. T. (). „Body mass estimation in non-avian bipeds using a theoretical conversion to quadruped stylopodial proportions”. Methods in Ecology and Evolution. 5 (9): 913−923. Bibcode:2014MEcEv...5..913C. doi:10.1111/2041-210X.12226 Accesibil gratuit. hdl:10088/25281. 
  9. ^ Benson, R. B. J.; Campione, N. E.; Carrano, M. T.; Mannion, P. D.; Sullivan, C.; Upchurch, P.; Evans, D. C. (). „Rates of Dinosaur Body Mass Evolution Indicate 170 Million Years of Sustained Ecological Innovation on the Avian Stem Lineage”. PLOS Biology. 12 (6): e1001896. doi:10.1371/journal.pbio.1001853 Accesibil gratuit. hdl:10088/25994. PMC 4011683 Accesibil gratuit. PMID 24802911. 
  10. ^ Persons, W. Scott, IV; Currie, Philip J.; Norell, Mark A. (). „Oviraptorosaur tail forms and functions”. Acta Palaeontologica Polonica. doi:10.4202/app.2012.0093 Accesibil gratuit. 
  11. ^ Longrich, N. R.; Currie, P. J.; Zhi-Ming, D. (). „A new oviraptorid (Dinosauria: Theropoda) from the Upper Cretaceous of Bayan Mandahu, Inner Mongolia”. Palaeontology. 53 (5): 945–960. Bibcode:2010Palgy..53..945L. doi:10.1111/j.1475-4983.2010.00968.x Accesibil gratuit. 
  12. ^ Lamanna, M. C.; Sues, H. D.; Schachner, E. R.; Lyson, T. R. (). „A New Large-Bodied Oviraptorosaurian Theropod Dinosaur from the Latest Cretaceous of Western North America”. PLOS ONE. 10 (4): e0125843. Bibcode:2014PLoSO...992022L. doi:10.1371/journal.pone.0092022 Accesibil gratuit. PMC 3960162 Accesibil gratuit. PMID 24647078. 
  13. ^ Funston, G.; Currie, P. J. (). „A new caenagnathid (Dinosauria: Oviraptorosauria) from the Horseshoe Canyon Formation of Alberta, Canada, and a reevaluation of the relationships of Caenagnathidae”Necesită abonament cu plată. Journal of Vertebrate Paleontology. 36 (4). Bibcode:2016JVPal..36E0910F. doi:10.1080/02724634.2016.1160910. 
  14. ^ Simon, D. J. (). „Giant Dinosaur (Theropod) eggs of the Oogenus Macroelongatoolithus (Elongaroolithidae) from Southeastern Idaho: Taxonimic, Paleobiogeographic, and Reproductive implications” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ Pu, H.; Zelenitsky, D. K.; Lü, J.; Currie, P. J.; Carpenter, K.; Xu, L.; Koppelhus, E. B.; Jia, S.; Xiao, L.; Chuang, H.; Li, T.; Kundrát, M.; Shen, C. (). „Perinate and eggs of a giant caenagnathid dinosaur from the Late Cretaceous of central China”. Nature Communications. 8 (14952). Bibcode:2017NatCo...814952P. doi:10.1038/ncomms14952 Accesibil gratuit. PMC 5477524 Accesibil gratuit. PMID 28486442. 
  16. ^ Tanaka, K.; Zelenitsky, D. K.; Lü, J.; DeBuhr, C. L.; Yi, L.; Jia, S.; Ding, F.; Xia, M.; Liu, D.; Shen, C.; Chen, R. (). „Incubation behaviours of oviraptorosaur dinosaurs in relation to body size”. Biology Letters. 14 (5). doi:10.1098/rsbl.2018.0135 Accesibil gratuit. PMC 6012691 Accesibil gratuit. PMID 29769301. 

Legături externe[modificare]