Giulio Magni

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Date personale
Premii
Eroare Lua în Modul:Wikidata la linia 760: attempt to compare number with nil 

Giulio Magni (n. 1 noiembrie 1859, Velletri – d. 16 februarie 1930, Roma) a fost un arhitect și critic de artă italian care a activat în Italia și timp de zece ani și în România.

Biografie[modificare]

S-a născut în 1859 în familia istoricului de artă Basilio Magni (1831-1925).[1]

Un certificat din noiembrie 1881 indică faptul că la acea dată Magni își încheiase deja studiile de arhitectură la Institutul Regal de Arte Frumoase din Roma, sub îndrumarea lui L. Rosso (Scano).[1]

În 1881, la numai 22 ani, Giulio Magni a câștigat premiul II la Concursul Poletti, în cadrul Academiei San Luca din Roma.[2]

La 31 ani, în 1890, a participat împreună cu alți arhitecți italieni de frunte, precum Pio Piacentini, Ernesto Basile, Gaetano Koch, Camillo Pistrucci, Raffaello Ojetti și Giuseppe Sacconi, la fondarea grupării „Associazione Artistica fra i Cultori di Architettura in Roma” (Asociația Artistică a Iubitorilor de Arhitectură).[2][1]

În 1893, Giulio Magni a fost invitat la București, unde, între anii 1894 și 1904, a lucrat la proiecte pentru Primăria Capitalei în cadrul "Direcțiunii Lucrărilor Tecnice", în baza unui contract pe trei ani, și pentru Ministerul Lucrărilor Publice.[1] Ca angajat al Serviciului de Studii al Direcțiunii Lucrărilor Tehnice,[3] și, după unele surse, ca arhitect șef al orașului, Giulio Magni a construit diverse clădiri care se înscriu în stilul neoromânesc sau neobrâncovenesc, probabil datorită colaborării sale cu Ion Mincu.[4] În deceniul petrecut în București, Giulio Magni a realizat edificii variate, aproape treizeci la număr, cum ar fi Hala Traian, Palatul Arhiepiscopiei Catolice, o biserică la Constanța, gări, vile comandate de personalități importante ale vremii, și un număr de școli la Iași și București.[4]

Magni a încercat să scoată în evidență originile latine ale românilor, scop pentru care a prezentat în 1896 un proiect pentru construirea unui "For al lui Traian" prin reamenajarea Pieţei Academiei,[3] cu o simbolistică similară cu cea a celui din Roma, în care se află Columna lui Traian.[1] Proiectul prevedea construcția unei biblioteci și a unui muzeu. [3] Statuia lui Mihai Viteazul ar fi trebuit mutată, alte statui de domnitori precum și a regelui Carol I adăugate, iar pentru centrul forumului Magni propunea o replică a Columnei lui Traian cu o statuie a lui Traian în vârf. [3] Magni nu și-a putut îndeplini acest vis, lăsând în schimb în urmă Hala Traian, alături de alte încercări ale sale, de a realiza o legătură și mai profundă între Italia și România.[1]

Dintre multiplii arhitecții și inginerii cu care Magni a colaborat în România, merită menționați arhitectul Alexandru Clavel și inginerul Elie Radu.[1] Elie Radu este cel vare i-a proiectat reședința, într-un stil utilizat și la Școala Comunală Mavrogheni.[1]

Gara din Burdujeni, atribuită lui Giulio Magni și construită în jurul anului 1900, este o lucrare remarcabilă și reprezentativă pentru spiritul vremii.[1] Clădită din cărămidă aparentă la interior și la exterior, material care atenuează din monumentalitatea ansamblului, această gară este cea mai mare din Vechiul Regat, și se păstrează neschimbată până în ziua de azi.[1]

După întoarcerea sa din România, între 1906 și 1907 a fost președinte al grupării la a cărei înființare participase în 1890.[2][1] Ca arhitect șef al Romei a oferit un teren deosebit de valoros din oraș pentru realizarea unei „Accademia di Romania”, la construcția căreia a contribuit substanțial, împreună cu arhitectul Petre Antonescu.[4]

Lucrări[modificare]

Lucrările arhitectului sunt în general clasicizante, vădit eclectice. Câteva lucrări ale lui Giulio Magni se înscriu însă în arhitectura neoromânească, probabil ca urmare a colaborării cu arhitectul Ion Mincu.

În cei zece ani în care a locuit și lucrat la București, Giulio Magni a realizat aproape treizeci de edificii dintre cele mai variate, precum Hala Traian, Palatul Arhiepiscopiei Catolice, o biserică la Constanța, gări, diferite vile comandate de personalități importante ale vieții politice și sociale române (dr. Andronescu, ing. Gh. Popovici etc.) și mai multe școli la Iași și București.[2]

Clădiri publice realizate[modificare]

[3][1]

  • 1895[1] sau '97[3] - Şcoala Comunală Mavrogheni, Bucureşti
  • 1896 sau '97 - Şcoala catolică (Arhiepiscopat Latin), Calea Călărașilor nr. 8-10, Bucureşti; dispărută[1][5]
  • 1898 - Gara din Comănești
  • 1894-96, finalizare 1898; împreună cu ing. Anghel Saligny - Antrepozitele Generale (parte din Bursa de mărfuri), str. Uranus nr. 50, Bucureşti; azi "The Ark"[1]
  • 1898 - Seminarul Central Ortodox, Bucureşti (în prezent, Academia Tehnică Militară);[1]
  • 1898 Gara regală, Curtea de Argeş[1]
  • 1899 - Vechea gară din Brusturoasa, numită halta Elie Radu, dinamitată în al Doilea Război Mondial[6]
  • cca. 1900 - Gara din Burdujeni, atribuită lui G. Magni
  • 1900 - Palatul Arhiepiscopiei Latine, Bucureşti;[1]
  • 1900-1902 Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București
  • cca. 1902 - Gara Comăneşti, Bacău[1]
  • cca. 1902 - Baie populară, Bucureşti[1]
  • 1906 - Școala comunală Mavrogheni (v. art. în lb. engl. „Mavrogheni”) din București, în prezent Școala Gimnazială „Ion Heliade Rădulescu”, șos. Kiseleff nr. 5 colț cu str. Monetăriei[7]
  • nedatat - Sanatoriu (Bucureşti);[1]
  • nedatat - Palat Comunal (Bucureşti)[1]
  • nedatat - Biserică (Constanţa)[1]

Reședințe private realizate[modificare]

  • 1895 - Vila Scolari-Trolli, Iaşi[1]
  • 1896 - Locuinţa directorului Şcolii Comunale Mavrogheni, Bucureşti[1]
  • 1896 - Locuinţa directorului Şcolii Comunale Sf. Voievozi, Bucureşti[1]
  • 1897 - Casa ing. Gheorghe Popovici,[1] str. Părintele Galeriu nr. 6, fosta Venerei, București
  • 1897 sau '98 - Casa C. Mironescu, b-dul Lascăr Catargiu (fost Colței) nr. 1, Bucureşti[1]
  • 1898 - Casa Elie Radu, str. Alexandru Donici nr. 40, Bucureşti[1]
  • 1898 - Casa generalului Demostene, str. Prudenței nr. 8, Bucureşti; dispărută[1][5]
  • 1899 - Casa doctorului Andronescu, b-dul Colței, Bucureşti[1]
  • 1900 - Casa arhiepiscopului Mons. de Hornstein, Bucureşti;[1]
  • 1900 - Casa directorului Şcolii Normale pentru institutori, Bucureşti.[1]

Proiecte nerealizate[modificare]

  • 1889-1896 - Arhivele Statului, Bucureşti[1]
  • 1893 - Biserică ortodoxă, Bucureşti[1]
  • 1894 - Spital comunal, Bucureşti[1]
  • 1895 - Palat Comunal, Bucureşti[1]

Respinse la concursuri[modificare]

  • 1890 - Palatul Camerei Deputaților[1]
  • 1893 - Gara Centrală (premiul II)[1]
  • 1906 - Palatul Bursei și Camerei de Comerț, împreună cu Alexandru Clavel[1]

Distincții și comemorări[modificare]

Magni a fost decorat cu înalte ordine de către Regele Carol I şi de regii Italiei.[1]

În martie 2026, profesorul Sorin Vasilescu a organizat la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu din capitală o expoziție dedicata activității din Romania a arhitectului Giulio Magni.[4]

Bibliografie[modificare]

  • Celac, Mariana; Carabela, Octavian; Marcu-Lapadat, Marius, București, arhitectură și modernitate - un ghid adnotat, Editura Simetria, București, 2005[1]
  • Constantin, Paul, Dicționar universal al arhitecților, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986
  • Noica, Nicolae Șt., Lucrări publice din vremea lui Carol I. Acte de fundare și medalii comemorative, Editura Cadmos, București, 2008[1]
  • Kisilewicz, Ileana, Villa “Scolari–Trolli” din Iași, arhitect Giulio Magni, în Monumentul XIV (publicația simpozionului Monumentul: tradiție și viitor, ed. a XIV-a), pag. 347-369, Editura Doxologia, Iași, 2012
  • Popescu, Carmen, Le Style National Roumain. Construir une nation à travers l’architecture, 1881-1945, Presse Universitaire, Rennes, 2004[1]
  • Socolescu, Toma T., Fresca arhitecților care au lucrat în România în epoca modernă: 1800-1925, Editura Caligraf Design, București, 2004[1]
  • Curinschi-Vorona, Gheorghe, Istoria arhitecturii în România'", Editura Tehnică, Bucureşti, 1981[1]
  • Zbîrnea, Ileana, "Guilio Magni. I suoi progetti di architettura in Romania", Annuario Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica, Venezia, 2001

Legături externe[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am an ao ap aq ar as at Mariana Croitoru (pt. comentariul critic) (). „Fișă arhitect: Magni, Giulio”. Un secol de arhitectură românească. București: Fundaţia Culturală META. Accesat în . 
  2. ^ a b c d Școala Nr. 11, Heliade Rădulescu
  3. ^ a b c d e f Toader Popescu; Petru Mortu (coordonatori), ed. (septembrie 2023). Revizuire plan urbanistic general al Municipiului București. Studiu E1F2_8.5. Studiu istoric (PDF). Primăria Municipiului București. Accesat în . 
  4. ^ a b c d „Expoziția Giulio Magni la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu, 18-30 martie 2026”. București: Uniunea Arhitecților din România. . Accesat în .  Postări UAR pe Facebook și Instagram.
  5. ^ a b „Giulio Magni (1859-1930)”. Arhiva de arhitectură. Accesat în . 
  6. ^ Gara Brusturoasa
  7. ^ Școala Gimnazială „Ion Heliade Rădulescu”, pagina web, accesată 10.4.2026.

[[Categorie:Arhitecți din al XIX-lea]]