Interlingua
| Interlingua Interlingua | |
Steagul oficial al limbii interlingua[1] | |
| Pronunție | [inteɾˈliŋɡwa] |
|---|---|
| Creator | Alexander Gode |
| Data creării | 1951 |
| Scopul creării | limbă internațională |
| Tipologie lingvistică | SVO, limbă analitică |
| Clasificare | |
limbi artificiale
| |
| Statut oficial și codificare | |
| Organ de reglementare | Union Mundial pro Interlingua |
| ISO 639-1 | ia |
| ISO 639-2 | ina |
| Extras | |
| Tote le esseres human nasce libere e equal in dignitate e in derectos. Illes es dotate de ration e de conscientia e debe ager le unes verso le alteres in un spirito de fraternitate. | |
| Răspândire în lume | |
| Puteți vizita Wikipedia în Interlingua. | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
| Modifică date / text | |
Interlingua, sau și „interlingua de IALA”, este o limbă artificială bazată pe limbile romanice.
Moștenirea comună lingvistică din Europa are o origine greco-latină. Între 1924 și 1951 un grup de lingviști profesioniști au caracterizat limba latină ca limbă "supraviețuitoare" și au înregistrat-o într-o lucrare publică pentru institutul științific IALA (International Auxiliary Language Association). Ca rezultat a apărut limba numită acum „interlingua”. Gramatica ei este deosebit de simplă, pentru ca toți europenii sau și americanii să poată înțelege la prima vedere orice text tehnic sau științific scris în interlingua.
Utilitatea practică a interlinguei a fost pusă în evidență în rezumate ale publicațiilor științifice, în principal în domeniul medicinei, dar și ca mijloc principal de comunicare în conferințele internaționale.
Interlingua nu se bazează pe cuvinte inventate, nici pe prefixe și sufixe artificiale sau pe contrucții frazeologice apropiate de limbile din Europa. Nu are nici litere cu particularități deosebite (de ex. semne diacritice), care ar putea fi greu de imprimat la nivel tipografic.
La învățare interlingua oferă un mijloc rapid de cunoaștere a vocabularului internațional. În școlile din Suedia există un curs de interlingua de sine stătător. Cunoașterea interlinguei înseamnă o bază excelentă pentru studiul limbilor romanice precum și pentru studiul avansat al limbii engleze.
Datorită faptului că româna face parte din grupul de limbi romanice, interlingua se aseamănă cu aceasta.
Istorie[modificare]
După Primul Război Mondial a existat un interes crescut pentru ideea unei limbi auxiliare internaționale. Mulți lingviști, antreprenori și oameni de știință au fost interesați de dezvoltarea unei limbi auxiliare optime. Cu sprijinul lor, International Auxiliary Language Association (IALA) a fost formată în 1924 cu finanțarea lui Alice Vanderbilt Morris pentru a studia această chestiune. În cele din urmă, după eșecul de a ajunge la compromisuri între limbile auxiliare internaționale existente, IALA a decis să producă propria sa limbă auxiliară folosind principii științifice. Ideea nu era de a inventa limba auxiliară, ci de a extrage vocabularul acesteia din cuvintele internaționale comune între principalele limbi ale Europei și de a-l standardiza. După cum se spunea: „Nu este necesar să inventăm o limbă auxiliară. Ceea ce este necesar este doar să o extragem.”
Cercetarea de dezvoltare a început în 1936 la Liverpool, Anglia, dar odată cu amenințarea războiului, IALA și-a mutat operațiunile de cercetare la New York în 1939 sub conducerea lui E. Clark Stillman. În acel an, el a adunat o echipă de lingviști pentru a efectua lucrările. În 1943, E. Clark Stillman și asistentul său, dr. Alexander Gode, au finalizat un manual, „Interlinguistic Standardization”, care descria conceptul lor despre modul de extragere a cuvintelor din limbile despre care credeau că conțin cea mai mare concentrație de cuvinte internaționale: engleza, franceza, italiana și spaniola/portugheza.
Munca a continuat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar Stillman a părăsit IALA în 1943 pentru a servi în guvernul Statelor Unite. Dr. Gode a devenit director de cercetare interimar. În 1945, un Raport General al IALA a dezvăluit că echipa produsese un vocabular de peste 20.000 de cuvinte internaționale.
Între timp, au fost întreprinse cercetări și experimentări pentru a investiga mai multe variante ale limbii auxiliare internaționale folosind vocabularul internațional. Aceste variante au fost:
- Varianta naturalistă, total prototipică.
- O variantă cu regularizare și schematizare minimă.
- O variantă cu regularizare intermediară.
În 1946, un binecunoscut lingvist francez, dr. André Martinet, a fost angajat ca director de cercetare pentru a produce un dicționar și o formă finală pentru limba auxiliară. Martinet a condus un sondaj de opinie cu privire la forma limbii auxiliare, iar rezultatele au indicat că o limbă situată între varianta total naturalistă și o variantă minim regularizată ar fi favorizată de cel mai mare număr de persoane.
La sfârșitul anului 1948, dr. Alexander Gode și-a asumat responsabilitatea finală pentru producerea unui dicționar al limbii auxiliare, când dr. Martinet s-a întors în mediul academic la Universitatea Columbia. Alice V. Morris, care fusese principala forță și finanțatoare a IALA, a murit în august 1950, când forma finală a dicționarului era în pregătire pentru tipar.
Gramatica și vocabularul limbii Interlingua au fost publicate în principal în 1951.

Dr. Gode, cu propriile sale fonduri, a publicat produsul final, dicționarul „Interlingua-English Dictionary” (IED) în 1951, cu aproximativ 27.000 de intrări, ale cărui forme sunt intermediare între formele variantei pur prototipice și varianta cu regularizare și modernizare minimă.
Alexander Gode a fost unul dintre promotorii principali ai acestui efort. El a publicat un rezumat al gramaticii, un dicționar unidirecțional (Interlingua-Engleză) și o carte introductivă cu titlul „Interlingua la prima vedere”.
Alexander Gode și Hugh Blair, care fusese asistentul personal al lui Alice V. Morris în propria sa cercetare asupra limbilor auxiliare, au publicat în același timp „Interlingua Grammar”, care a dat o formă concretă limbii internaționale.
Exemplu[modificare]
Exemplu de text în interlingua: Tatăl Nostru (disponibil și ca fișier MP3[nefuncțională]):
- Nostre Patre, qui es in le celos,
- que tu nomine sia sanctificate;
- que tu regno veni;
- que tu voluntate sia facite
- super le terra como etiam in le celo.
- Da nos hodie nostre pan quotidian,
- e pardona a nos nostre debitas
- como nos pardona a nostre debitores,
- e non duce nos in tentation,
- sed libera nos del mal.
Note[modificare]
- ^ „Presentation del bandiera official de interlingua” (în interlingua). Union Mundial pro Interlingua. . Accesat în .