Jacques Perrin

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Nu confundați cu Francis Perrin.
Jacques Perrin
Date personale
Nume la naștereJacques-André Perrin Simonet
CetățenieFranţa Franța
Ocupațieactor de teatru
actor de film
regizor de film
producător
Activitate
Alma materConservatoire national supérieur d'art dramatique
Ani de activitate1957–2022
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Jacques Perrin (n.  ?) a fost un actor, realizator de documentare și producător francez. A devenit cunoscut pentru filme precum Z, Cinema Paradiso și Copiii lui Monsieur Mathieu. Ca proprietar al Galatée Films, a produs lungmetraje și documentare premiate despre natură.[1]

Activ în lumea cinematografiei franceze de mai bine de șapte decenii, și-a început cariera ca figurant în Porțile nopții de Marcel Carné, în 1946. Ultimul mare actor al epocii clasice[2], a devenit rapid unul dintre chipurile esențiale din noul val francez alături de actori model ai vremii precum Jean-Paul Belmondo, Jean-Claude Brialy, Jean-Pierre Léaud și Michel Piccoli. Artist complet, nu a încetat niciodată să combine diferite genuri, de la muzicaluri la filme istorice, filme de război, drame sociale și documentare.

Ca actor a câștigat Cupa Volpi pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul de la Veneția în 1966 pentru Un uomo a metà. În calitate de producător, a câștigat trei premii César în 1997 și 2011 pentru două filme documentare: Microcosmos: The People of Grass și Oceane.

Biografie[modificare]

Jacques André Perrin Simonet s-a născut sub numele Jacques André Simonet la 13 iulie 1941 la Arondismentul 14 din Paris[2,3,4]. Este fiul actriței Marie Perrin[5] (al cărei nume de familie l-a adoptat ca nume de scenă) și al lui Alexandre Simonet, regizor la Comédie-Française apoi sufleor la Théâtre national populaire al lui Jean Vilar.

Din 1958, Perrin a studiat actoria la Conservatoire national supérieur d'art dramatique.[3] După ce a devenit tânăr actor căutat la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, Jacques Perrin și-a făcut un renume în cinematografia de artă. La acea vreme a fost văzut mai ales în filme italiene: Fata cu valiza (1961) alături de Claudia Cardinale și Cronica de familie (1962) cu Marcello Mastroianni. Prima sa colaborare cu Costa-Gavras a fost Compartimentul ucigașilor din 1965.

Filmografia sa include unele dintre cele mai mari succese ale cinematografiei franceze: Adevărul (1960), Cronica de familie (1962), Domnișoarele din Rochefort (1967), Piele de măgar (1970), O onoare de căpitan (1982), Cinema Paradiso (1989), Frăția lupilor (2001) și Copiii lui Monsieur Mathieu (2004). A filmat sub conducerea celor mai mari realizatori ai timpului său: Marcel Carné, Pierre Schoendoerffer, Costa-Gavras, Henri G. Clouzot, Jacques Demy, Marcel Camus, Christophe Barratier, Christophe Gans, Agnès Varda și Valerio Zurlini.

La sfârșitul anilor 1960, Perrin și-a fondat propria companie de producție, Reggane Films. Contextul înființării a fost filmările thriller-ului politic Z al lui Costa-Gavras, care s-a bazat pe faptele adevărate ale unei lovituri de stat militare în Grecia. Deoarece nicio companie de producție nu a vrut să preia materialul brizant, Perrin a fondat rapid compania de producție ca unul dintre actorii principali ai filmului, care mai târziu a făcut multe filme politice de stânga și de critică socială. Ca actor și producător, a lucrat în Casă, dulce casă (1973), filmul lui Benoît Lamy despre o revoltă într-o casă de bătrâni. Filmul, în care Perrin ca asistent social și Claude Jade ca asistentă medicală au fost singurii tineri protagoniști, a câștigat 14 premii internaționale. Inspirat de acest succes, Perrin a lucrat ca producător de film. Cântând victoria, pe care l-a produs în 1976, a câștigat, ca înaintea lui Z, Oscarul pentru cel mai bun film în limbă străină în 1977, precum și numeroase alte premii.[4] În 2002 a fost unul dintre producătorii filmului politic episodic 11 settembre 2001 despre atentatele din 11 septembrie. Filmul de aventuri Mia și leul alb, pe care l-a produs, a fost cel mai de succes film francez străin în 2019.[4]

În plus, Perrin a lucrat ca producător și uneori și ca regizor la o serie de filme cu animale și natură de la sfârșitul anilor 1980.[4] Filmul său cu animale Nomazii aerului – Secretul păsărilor migratoare (2001), pentru care a observat păsări sălbatice timp de trei ani, a devenit celebru.

Jacques Perrin a fost căsătorit cu Valentine Perrin, cu care a avut doi fii: Maxence Perrin (n. 1995) și Lancelot Perrin. Fiul său dintr-o relație anterioară, Mathieu Simonet, este și actor și regizor. Sora sa Eva Simonet și fiul ei Christophe Barratier sunt, de asemenea, activi în industria filmului. Perrin a fost membru al Académie des Beaux-Arts.[5]

Jacques Perrin a decedat la Paris în 2022, la vârsta de 80 de ani.[6][7] Se odihnește în Cimitirul Père-Lachaise (Diviziunea 44) din Paris.[8]

Filmografie selectivă[modificare]

Fișier:C Cardinale et J Perrin film 1961.jpg
Împreună cu Claudia Cardinale în filmul Fata cu valiza (1961)
Fișier:Cronacafamiliare-Perrin&Mastroianni.png
Jacques Perrin cu Marcello Mastroianni în Cronica de familie (1962), de Valerio Zurlini

Actor de film[modificare]

Realizator de documentare[modificare]

Producător[modificare]

Premii și nominalizări[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ Galatee Film la unifrance.org
  2. ^ „Ciné-club : Le cinéma français des origines à nos jours”. Accesat în . 
  3. ^ „Biografia lui Jacques Perrin” (PDF). mediathequedelamer.com (în français). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ a b c „Jacques Perrin”. Arhivat din original în . Accesat în . 
  5. ^ „Jacques Perrin”. academiedesbeauxarts.fr (în français). Académie des Beaux-Arts. Accesat în . 
  6. ^ Véronique Cauhapé (). „Mort de Jacques Perrin, comédien et chevalier blanc de la production indépendante”. lemonde.fr (în français). Le Monde. Accesat în . 
  7. ^ Marius Nobach (). „Zum Tod von Jacques Perrin (13.7.1941–21.4.2022)”. filmdienst.de. Filmdienst. Accesat în . 
  8. ^ Klaus Nerger. „Das Grab von Jacques Perrin”. knerger.de. Accesat în . 

Vezi și[modificare]

Legături externe[modificare]

Adus de la https://ro.sberopedia.org/index.php?title=Jacques_Perrin&oldid=5686038