Jean Dunand
Jean Dunand (n. ?) a fost un artist pluridisciplinar și figură majoră a mișcării artistice Art Deco, decorator, sculptor, ebenist(d), tâmplar, lăcuitor și pictor elvețian, naturalizat francez.[1][2]
A fost caracterizat, extrem de apreciativ, astfel: „Se numără printre cei mai mari creatori Art Deco,” fiind mai ales cunoscut pentru paravanele și panourile sale lăcuite, de dimensiuni mari, dar și pentru numeroase alte tipuri de artefacte de artă decorativă.
Biografie[modificare]
Jules-John Dunand s-a născut lângă Geneva, în Elveția, unde tatăl său era turnător de aur, în industria ceasurilor. Își francizează numele în Jean începând din 1909.[3]
În 1891, la vârsta de 14 ani, Jean urmează cursurile de desen și sculptură la Școala de arte industriale din Geneva, pe care o absolvă în 1895, obținând mai multe premii, printre care de două ori premiul întâi. Aici s-a împrietenit cu François-Louis Schmied, care va deveni un gravor în lemn, cu sculptorul Carl Angst și cu dindarierul Claudius Linossier.
Datorită unei burse oferite de Orașul Geneva, el se stabilește în mod definitiv la Paris în 1897. Aici își exercită meseria de muncitor cizelator, ca ucenic în atelierul de modelare, stucatură și decorațiune al unchiului său. Tot aici se împrietenește cu Paul Jouve, care va deveni unul dintre cei mai talentați sculptori de animale din perioada Art Deco.[4].
Începând cu 1898, urmează cursurile de seară ale Școlii Naționale Superioare de Arte Decorative în atelierul sculptorului Jean Dampt, unde dobândește gustul pentru munca minuțioasă și o cunoaștere profundă a materialelor sculptate, fie că este vorba de lemn, piatră, fildeș, fier forjat și metale prețioase.
În anul următor, își stabilește atelierul pe strada Hallé, în cartierul Alésia, din arondismentul 14 din Paris, în care lucrează până la moartea sa.
În jurul anului 1912, a început să lucreze cu Seizo Sugawara, un pictor japonez, specializat în lăcuire, care emigrase în Franța și a început să folosească această tehnică străveche și aproape uitată în propriile lucrări, realizând panouri decorative și paravane mari. De asemenea, a decorat uneori piese de mobilier create de alți designeri, inclusiv Jacques-Emile Ruhlmann și Pierre Legrain. Temele sale au fost foarte variate, de la modele florale și animaliere, la un fel de neocubism, până la modele orientale.[5][6]
Pentru foarte vizitata și apreciata, respectiv puternic influentă Expoziție de Arte Decorative și Industriale Moderne, de la Paris, din 1925, complexul artist a lucrat la una dintre cele mai cunoscute expoziții ale sale, o propunere pentru interiorul unei ambasade franceze, ce urma a fi realizată în stil Art Deco, creând - printe alte inovații - o cameră pentru fumat, decorată în întregime cu panouri lăcuite.
De asemenea, a contribuit la „Casa unui colecționar” a lui É. J. Ruhlmann. A contribuit la interioarele multor apartamente și ale unor nave de croazieră, decorând camera pentru fumat a navei de linie SS Normandie.[5]
Moștenire artistică[modificare]
Artistul a decedat pe 7 iunie 1942, la Paris.
Lucrările artistului vizual Jean Dunard se găsesc în numeroase muzee ale lumii, prin care se pot menționa cele din Amsterdam, Denver, Detroit, Geneva, Lausanne, Le Havre, Londra, Miami, Minneapolis, New York City, Paris, Pittsburgh, Quimper, Reims, Richmond, San Francisco, Tokyo și Zürich.
Viață personală[modificare]
În 1906, se căsătorește cu Marguerite Moutardier, cu care va avea șase copii, printre care se pot menționa Bernard (1908 - 1998) și Pierre (1914 - 1996), care vor deveni, de asemenea, mari artiști-lăcuitori.
Galerie[modificare]
Vase și alte obiecte de metal[modificare]
-
1911 – Urnă mortuară, expusă la Musée d'art et d'histoire de Genève
-
1935 – Vas ovoidal, aflat la Musée d'Art moderne de Paris
Paravane și mobilier[modificare]
-
Circa 1925 – Juliette de Saint-Cyr, New York City, lucrare aflată și expusă la Metropolitan Museum of Art
-
1921 – Comodă din lemn (lăcuită)
-
1925 – Coffret en bois laqué, Jean Dunand, 1925.
Referințe[modificare]
- ^ Cabanne (1986), pp. 191-192.
- ^ en Félix Marcilhac, Jean Dunand: His Life and Work, Thames and Hudson, London, 1991
- ^ fr Félix Marcilhac, Jean Dunand Vie et œuvre, 1991 (voir le catalogue en fin d'ouvrage - a se vedea catalogul de la sfârșitul lucrării)
- ^ fr Biographie de Jean Dunand – Biografia lui Jean Dunand sur le site du palais de la Porte-Dorée sur palais-portedoree.fr — pe site-ul palatului Porte-Dorée pe palais-portedoree.fr ].
- ^ a b Cabanne (1986), p. 192.
- ^ en „Dunand, Taming the Horse”. Museum of modern art André Malraux - MuMa.
Bibliografie[modificare]
- fr Cabanne, Pierre (). Encyclopédie Art Deco (în French). Somogy. ISBN 2-85056-178-9.
- en Félix Marcilhac, Jean Dunand: His Life and Work, London, Thames and Hudson, 1991 OCLC 25611010
- fr Exhibition Catalogue "Madeleine Vionnet, Puriste de la Mode", Les Arts décoratifs, Paris, 24-06-2009 - 31-01-2010.
- en E. Bénézit, "Dictionary of Artists", Paris 2006, Vol. 4, p. 1338-1339.
Legături externe[modificare]
- Despre Jean Dunand pe web site-ul ArtNet
- Ghid de prezentare al artistului Jean Dunard pe web site-ul Christies
- Pagini cu legături invalide către fișiere
- Nașteri cu dată necunoscută
- Pagini care folosesc formatul ill pentru pagini existente
- Pagini cu note flexibile de dimensiune diferită
- Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută
- Articole Wikipedia cu control de autoritate
- Nașteri în 1877
- Nașteri pe 20 mai
- Decese în 1942
- Decese pe 7 iunie
- Artiști Art Deco
- Artiști din Geneva
- Decese în Paris
- Designeri Art Deco
- Designeri elvețieni
- Designeri francezi
- Designeri de mobilier elvețieni
- Designeri de mobilier francezi
- Dinanderie
- Ofițeri ai Legiunii de onoare
- Pictori elvețieni din secolul al XX-lea
- Pictori francezi din secolul al XX-lea
- Sculptori elvețieni din secolul al XX-lea
- Sculptori francezi din secolul al XX-lea
- Oameni din cantonul Geneva