Lacaille 8760
| Lacaille 8760 | |||
|
| |||
| Date de observație | |||
|---|---|---|---|
| Constelație | Microscopul | ||
| Magnitudine aparentă | 6,67[1] | ||
| Magnitudine absolută (Mv) | |||
| Clasificare spectrală | M0Ve[2][3] | ||
| Tipul de variabilă | |||
| Declinație | -38° 52′ 02.502″[4] | ||
| Ascensie dreaptă | 21h 17m 15.2697s[4] | ||
| Astrometrie | |||
| Mișcare proprie (μ) | AD: -3258,79[4] msa/an Dec.: -1146,51[4] msa/an | ||
| Distanța față de Terra | ~12,9 ani-lumină al ( pc) | ||
| Orbită | |||
| Excentricitate | |||
| Detalii | |||
| Masă | 0,60[1] M☉ | ||
| Rază | |||
| Rotație stelară | 40 ± 12 zile[5] | ||
| Vârstă | < 0,40[6] de gigaani | ||
| Temperatură | 3.800 K[7] | ||
| Diametru | 1,02[6] D☉ | ||
| Alte denumiri | |||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||
| Modifică date / text |
|||
Lacaille 8760 este o stea pitică roșie din constelația Microscopul. Deși este pitica roșie cea mai strălucitoare de pe cer[8], strălucirea ei rămâne prea slabă pentru a fi vizibilă cu ochiul liber (are magnitudinea de 6,67, în loc de cel puțin ~6), această stea este una dintre cele mai apropiate de Soare, aflându-se la distanța de circa 12,9 ani-lumină.[9]
Descoperirea stelei[modificare]
Steaua a fost înscrisă pentru prima oară într-un catalog din 1763, redactat de abatele și astronomul francez Nicolas Louis de Lacaille și publicat postum. El a observat această stea pe cerul austral de la un observator situat la Capul Bunei Speranțe.[10]
Caracteristici[modificare]
În trecut această stea a făcut obiectul unor multiple clasificări între tipurile spectrale mergând de la K7 la M2. În 1979 astronomul irlandez Patrick Byrne a descoperit că este o stea eruptivă.[11] Steaua a primit denumirea de stea variabilă AX Microscopii.
În pofida eforturilor astronomilor, până în 2011 nu a fost descoperită nicio planetă pe orbită în jurul acestei stele.[12]
Note[modificare]
- ^ a b „The One Hundred Nearest Star Systems”, RECONS, Georgia State University, accesat în .
- ^ a b „V* AX Mic -- Flare Star”, SIMBAD, Centre de Données astronomiques de Strasbourg, accesat în .
- ^ Torres, C. A. O.; et al. (decembrie 2006), „Search for associations containing young stars (SACY). I. Sample and searching method”, Astronomy and Astrophysics, 460 (3): 695–708, arXiv:astro-ph/0609258 Accesibil gratuit, Bibcode:2006A&A...460..695T, doi:10.1051/0004-6361:20065602. See the online data.
- ^ a b c d Perryman, M. A. C.; et al. (iulie 1997), „The HIPPARCOS Catalogue”, Astronomy and Astrophysics, 323: L49–L52, Bibcode:1997A&A...323L..49P.
- ^ Byrne, P. B.; Doyle, J. G. (ianuarie 1989), „Activity in late-type dwarfs. III - Chromospheric and transition region line fluxes for two dM stars”, Astronomy and Astrophysics, 208 (1–2): 159–165, Bibcode:1989A&A...208..159B.
- ^ a b Takeda, Genya; et al. (februarie 2007), „Structure and Evolution of Nearby Stars with Planets. II. Physical Properties of ~1000 Cool Stars from the SPOCS Catalog”, The Astrophysical Journal Supplement Series, 168 (2): 297–318, arXiv:astro-ph/0607235 Accesibil gratuit, Bibcode:2007ApJS..168..297T, doi:10.1086/509763, accesat în .
- ^ Gautier, Thomas N., III; et al. (septembrie 2007), „Far-Infrared Properties of M Dwarfs”, The Astrophysical Journal, 667 (1): 527–536, arXiv:0707.0464 Accesibil gratuit, Bibcode:2007ApJ...667..527G, doi:10.1086/520667.
- ^ Odert, P.; et al. (), „Habitability of M-type Stars - a Catalogue of Nearby M Dwarfs”, Central European Astrophysical Bulletin, 32: 149–156, Bibcode:2008CEAB...32..149O.
- ^ García-Sánchez, J.; et al. (), „Stellar encounters with the solar system”, Astronomy and Astrophysics, 379: 634–659, Bibcode:2001A&A...379..634G, doi:10.1051/0004-6361:20011330.
- ^ Croswell, Ken (iulie 2003), „The Brightest Red Dwarf”, Sky & Telescope: 32, accesat în .
- ^ Byrne, P. B. (aprilie 1981), „Gliese 825 - A new flare star”, Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, 195: 143–147, Bibcode:1981MNRAS.195..143B.
- ^ Carson, J. C.; et al. (decembrie 2011), „Low-mass evolution - Zero-age main sequence to asymptotic giant branch”, The Astrophysical Journal, 743 (2): 141, arXiv:1110.2191 Accesibil gratuit, Bibcode:2011ApJ...743..141C, doi:10.1088/0004-637X/743/2/141.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „rmaa34_37” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
<ref> cu numele „apj1_251_639” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.Legături externe[modificare]
- en SolStation article Arhivat în , la Wayback Machine.
- en The Brightest Red Dwarf by Ken Croswell, Sky & Telescope, July 2002.