Lancia Ypsilon

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare


Lancia Ypsilon este un automobil din Segmentul B (începând cu a patra generație; anterior încadrat în Segmentul A) fabricat și comercializat de Lancia, aflat în prezent la a patra generație și, din 2024, singurul model din gama mărcii.

În ciuda vizibilității relativ reduse la nivel global și european, Lancia Ypsilon este un model foarte popular în Italia. Între 1995 și 2019, Lancia a vândut peste 1,6 milioane de exemplare ale modelelor Y și Ypsilon doar pe piața italiană.[1] În 2023, în ciuda vechimii sale, cea de-a treia generație deținea cea mai mare cotă de piață din segmentul B în Italia.[2]

Prima generație (1995–2003)[modificare]

Prima generație
Fișier:Lancia Y front101.jpg
Prezentare generală
Alt numeLancia Y (Tip 840)
Perioadă producție1995–2003
Asamblat înItalia: Melfi
DesignerEnrico Fumia (Centro Stile Lancia)[3]
Caroserie
Înrudit cuFiat Punto (176)
Grup motopropulsor
Motorizare
  • Benzină:
  • 1.1 L FIRE 8V I4
  • 1.2 L FIRE 8/16V I4
  • 1.4 L Fiat Family B 12V I4
Cutie de vitezecutie manuală cu 5/6 trepte
transmisie automată ECVT
Dimensiuni
Ampatament2.380 mm (93,7 in)
Lungime3.723 mm (146,6 in) (1996–2000)
3.740 mm (147,2 in) (2000–2003)
Lățime1.690 mm (66,5 in)
Înălțime1.435 mm (56,5 in)


Lancia Ypsilon sau Y (Tip 840) a fost proiectată de Enrico Fumia în 1992.[4] Dezvoltarea a durat aproximativ 24 de luni, cu un cost estimat la circa 400 de miliarde de lire italiene, iar modelul a fost prezentat la Roma în ianuarie 1996.[5]

Designul se remarca prin formele arcuite ale caroseriei, repetate pe toate laturile. Lungimea era de aproximativ 3,72 m, cu 33 cm mai mare decât cea a modelului Y10. Lancia Y a fost construită pe aceeași platformă ca Fiat Punto (seria 176), cu ampatament scurtat și suspensie independentă: lonjeroane MacPherson în față și brațe oscilante în spate.

Printre caracteristicile principale se numărau configurația cu cinci locuri, materialele interioare de calitate (inclusiv plastic moale) și numeroase opțiuni de personalizare, precum cele peste 100 de nuanțe de caroserie din programul Lancia Kaleidoscope. Un alt element distinctiv a fost panoul de instrumente amplasat central pe bord, soluție adoptată ulterior și la modelele Musa și Ypsilon (2003).

Inițial, gama includea trei niveluri de echipare: LE, LS și LX. Ulterior a fost introdusă și o ediție specială, Cosmopolitan, realizată în colaborare cu revista omonimă și bazată pe versiunea LX. Modelul a fost comercializat pe piața europeană.

Aerul condiționat era standard pe versiunea LX și opțional pe LS. Versiunea LX oferea și un panou de instrumente îmbunătățit, cu turometru și un afișaj mai mare care indica inclusiv temperatura exterioară.

Motoarele proveneau din familia FIRE, lansată inițial pe modelul Y10 în 1985 și utilizată ulterior pe mai multe modele Fiat și Lancia. Acestea erau disponibile în variante de 1.108 și 1.242 cm³, cu opt supape și distribuție cu arbore cu came în chiulasă. Motorul de vârf, de 1.4 litri cu 12 supape din familia „Pratola Serra”, dezvoltând 80 PS (59 kW), a fost preluat de la Fiat Bravo/Brava.[6]

Având în vedere succesul limitat al motorului Pratola Serra, acesta a fost înlocuit ulterior de primul motor din seria SuperFIRE, cu patru supape pe cilindru și injecție multipunct. Lancia Y a fost primul model care a beneficiat de această evoluție a sistemului FIRE.[7]

Versiunea sport Elefantino Rosso („Elefănțelul roșu”, simbol asociat modelelor sportive Lancia HF din raliuri) era varianta performantă a modelului Y și o alternativă apropiată de Fiat Punto Sporting. Aceasta dispunea de interior din Alcantara, jante de 15", suspensie coborâtă și rigidizată, cutie de viteze cu rapoarte mai scurte, servodirecție mai directă și elemente estetice specifice. Viteza maximă era de aproximativ 177 km/h, fiind singura versiune din gamă echipată cu anvelope 195/50 R15.

2000–2003[modificare]

În octombrie 2000, modelul a primit un facelift exterior și interior. Modificările exterioare au inclus o grilă frontală mai mare, bare de protecție redesenate, stopuri noi, capace de roți cu design actualizat și proiectoare de ceață noi. Moldurile laterale au devenit mai netede și vopsite în culoarea caroseriei.

La interior au fost introduse scaune și tetiere noi, un volan redesenat și un panou de bord mai lizibil și mai modern, inclusiv prin utilizarea unui afișaj LED. Lungimea totală a crescut ușor, de la 3,72 m la 3,74 m.

Versiunile LX și Elefantino Rosso, comercializate la un preț de listă de aproximativ 15.060 €, includeau dotări standard precum airbaguri pentru șofer și pasager, aer condiționat, ABS, servodirecție, sistem audio Blaupunkt cu șase difuzoare, banchetă spate fracționată, oglinzi electrice, geamuri electrice, închidere centralizată cu telecomandă, proiectoare de ceață și jante din aliaj.

În anii următori au fost introduse și ediții speciale precum DoDo,[8] Vanity și Unica. Versiunile de 16V și-au redus puterea cu 6 metric horsepower (4 kW) ca urmare a introducerii standardelor de emisii Euro 3, emisiile fiind reduse printr-o livrare mai liniară a puterii.

De asemenea, motorul de 1.108 cm³ a fost eliminat din gamă deoarece nu fusese adaptat la noile reglementări Euro 3, rămânând disponibile motoarele 1.2 8V și 1.2 16V.[9]

În septembrie 2003, după aproape nouă ani de producție și peste 804.600 de unități vândute,[10] succesorul său, noua Lancia Ypsilon, a fost lansat, înlocuind complet modelul Y în anul următor.

Motoare[modificare]

Versiune Disponibilitate Capacitate cilindrică Putere Cuplu 0–100 km/h
(secunde)
Viteză maximă
(km/h)
Consum
(L/100 km)
Emisii CO2
(g/km)
1.1 FIRE 8V 1996–2000 1108 cm³ 40 kilowați (54 PS; 54 CP) la 5.500 rpm 86 newton metrei (63 lbf·ft) la 3.250 rpm 15 150 kilometres per hour (93 mph) 6,3 150
1.2 FIRE 8V 1996–2000 1242 cm³ 44 kilowați (60 PS; 59 CP) la 5.500 rpm 98 newton metrei (72 lbf·ft) la 3.000 rpm 13,3 (13,5, cutie cu 6 trepte) 160 kilometres per hour (99 mph) (169 kilometres per hour (105 mph), cutie cu 6 trepte) 6,7 (6,6, cutie cu 6 trepte) 158 (156, cutie cu 6 trepte)
1.4 Pratola Serra 12V 1996–1997 1370 cm³ 59 kilowați (80 PS; 79 CP) la 6.000 rpm 112 newton metrei (83 lbf·ft) la 4.000 rpm 12,4 170 kilometres per hour (106 mph) 7,8 185
1.2 FIRE 16V 1997–2000 1242 cm³ 63 kilowați (86 PS; 84 CP) la 6.000 rpm 113 newton metrei (83 lbf·ft) la 4.500 rpm 10,9 177 kilometres per hour (110 mph) 6,6 157
1.2 FIRE Elefantino Rosso 16V 1997–2000 1242 cm³ 63 kilowați (86 PS; 84 CP) la 6.000 rpm 113 newton metrei (83 lbf·ft) la 4.500 rpm 10,9 177 kilometres per hour (110 mph) 7,0 166
1.2 FIRE 8V 2001–2003 1242 cm³ 44 kilowați (60 PS; 59 CP) la 5.000 rpm 102 newton metrei (75 lbf·ft) la 2.500 rpm 14,1 158 kilometres per hour (98 mph) 5,7 136
1.2 FIRE 16V 2001–2003 1242 cm³ 59 kilowați (80 PS; 79 CP) la 5.000 rpm 114 newton metrei (84 lbf·ft) la 4.000 rpm 11,2 174 kilometres per hour (108 mph) 6,0 144

Versiuni[modificare]

Fișier:Lancia Y engine105.jpg
Lancia Y cu motor 1.4 12V
  • Lancia Y LE (1996)
  • Lancia Y LS (1996)
  • Lancia Y LX (1996)
  • Lancia Y Elefantino Blu (1997)
  • Lancia Y Elefantino Rosso (1997)
  • Lancia Y Cosmopolitan (1998)
  • Lancia Y Marie Claire (2000)
  • Lancia Y DoDo (2001)
  • Lancia Y Vanity (2001)
  • Lancia Y Unica (2002)
  • Lancia Y Caprice

Siguranță[modificare]

Modelul Y a obținut 2 stele la testele de impact Euro NCAP pentru protecția ocupanților adulți și 2 stele pentru siguranța pietonilor.[11]

A doua generație (2003)[modificare]

A doua generație
Prezentare generală
Perioadă producție2003[12]–2011
Asamblat înItalia: Termini Imerese; Melfi
DesignerMike Robinson (Centro Stile Lancia)
Caroserie
PlatformăFiat B
Înrudit cuLancia Musa
Fiat Punto (188)
Fiat Idea
Zastava 10
Grup motopropulsor
Motorizare1.2 L Fire I4 (benzină)
1.4 L Fire I4 (benzină)
1.4 L Fire EcoChic I4 (GPL/benzină)
1.3 L Multijet I4 (diesel)
Cutie de vitezecutie manuală cu 5 trepte
cutie manuală cu 6 trepte
cutie manuală automatizată D.F.N.
Dimensiuni
Ampatament2.388 mm (94,0 in)
Lungime3.778 mm (148,7 in) (2003–2006)
3.810 mm (150,0 in) (2006–2011)
Lățime1.704 mm (67,1 in)
Înălțime1.530 mm (60,2 in)


2003–2006[modificare]

Lancia Ypsilon (Tip 843), introdusă în 2003, a fost concepută pentru a răspunde preferințelor unui public tânăr și, în timp, a înregistrat vânzări ridicate, în special în rândul clientelei feminine. A devenit cel mai bine vândut model din gama Lancia, cu o producție anuală de aproximativ 60.000 de unități. Inițial, a fost asamblată la uzina Fiat din Melfi. În iunie 2005, producția a fost mutată în Sicilia, la uzina din Termini Imerese, Palermo. Modelul folosește o caroserie cu trei uși, lungă de aproximativ 3,78 metri, cu un design inspirat de istorica Lancia Ardea.

Partea frontală este caracterizată de o grilă cromată cu lobi superiori, iar blocurile optice sunt amplasate la extremitățile aripilor frontale. Barele de protecție includ un element longitudinal nevopsit deasupra prizei de aer, la ale cărei capete sunt integrate proiectoarele de ceață. O nervură proeminentă traversează lateralele caroseriei. Partea posterioară este dotată cu stopuri verticale integrate în aripi și în bara de protecție. Hayonul de dimensiuni reduse limitează parțial vizibilitatea, deasupra plăcuței de înmatriculare fiind amplasată o bară cromată.

Modelul utilizează o versiune cu ampatament scurtat a platformei B, debutată odată cu Fiat Punto (188) și folosită și de Fiat Idea și Lancia Musa. Motorul este montat transversal în față, cu tracțiune față. Suspensia față este independentă, de tip MacPherson cu bară stabilizatoare, iar în spate este utilizată o suspensie semi-independentă cu bară de torsiune. Sistemul de frânare include discuri ventilate în față și tamburi în spate, în timp ce versiunile Sport Momo Design erau echipate cu frâne pe disc pe toate roțile și suspensie rigidizată. Toate versiunile erau dotate standard cu ABS și EBD, precum și cu servodirecție electrică, iar opțional erau disponibile controlul electronic al stabilității și controlul tracțiunii.

Interiorul dispune de inserții din plastic pe panourile ușilor, iar bordul este acoperit, în funcție de versiune, cu material textil AIRtex, piele sau Alcantara. Tapițeria în două tonuri și inserțiile decorative imită aluminiul. Erau disponibile patru tipuri principale de tapițerie: „Glamour”, AIRtex, Alcantara și piele, iar consola frontală oferea numeroase spații de depozitare pentru șofer și pasager.

2006–2010[modificare]

Fișier:Lancia Ypsilon Facelift rear.JPG
Ypsilon facelift 2006, partea posterioară

În toamna anului 2006, Ypsilon a primit un facelift care a vizat în principal gama de motoare și interiorul. Modelul a primit o grilă frontală nouă, bare de protecție mai rotunjite, cu prize de aer mărite, și blocuri optice spate cu efect de „gheață”. Gama era disponibilă în cinci niveluri de echipare: Argento, Passion, Oro Bianco, Oro Giallo și Platino. Noile materiale pentru scaune au fost introduse împreună cu combinații cromatice actualizate, iar tapițeria bordului era disponibilă fie în finisaj argintiu lăcuit, fie în gri închis. Modelul a fost echipat și cu motorul 1.3 Multijet 16v, disponibil în variante de 75, 90 sau 105 CP.

Noul Ypsilon putea fi echipat opțional cu controlul electronic al stabilității și sistem de asistență la pornirea în rampă. Aderența laterală era de aproximativ 0,93 g, deși ruliul caroseriei rămânea pronunțat din cauza reglajului mai confortabil al suspensiei. Schimbătorul de viteze era amplasat într-o poziție înaltă, iar bancheta spate era fracționabilă și culisantă, disponibilă în configurații cu două sau trei locuri. Modelul din 2008 a introdus filtrul de particule DPF ca dotare standard pentru toate motoarele diesel, cu excepția versiunii 1.3 Multijet de 105 CP cu transmisie manuală automatizată DFN (Dolce Far Niente).

2010–2011[modificare]

În 2010, oglinzile exterioare au fost mărite, iar farurile au primit un finisaj închis la culoare. În 2011, Lancia a lansat versiunea finală a modelului, denumită Ypsilon Unyca.

Producția celei de-a doua generații Lancia Ypsilon s-a încheiat la 23 noiembrie 2011, după închiderea uzinei Fiat din Termini Imerese, unde era asamblat modelul.[13] A treia generație a modelului Lancia Ypsilon a fost produsă ulterior la Tychy, în Polonia.

Ediție specială[modificare]

Fișier:Lancia Ypsilon Sport.jpg
Lancia Ypsilon 2005 Sport Zagato

Ypsilon a fost produs și în versiuni bicolore (B-colore), inspirate de tradiția stilistică Lancia. Printre cele mai populare versiuni s-au numărat Passion, Momo Design[14] și Sport Momo Design[15], caracterizate prin caroserie în două tonuri, cu diferențiere între partea superioară (oglinzi, acoperiș și hayon) și restul caroseriei, precum și prin detalii cu tentă sportivă (jante din aliaj, elemente interioare specifice). Acestea derivau din conceptul Ypsilon Sport,[16] prezentat la Salonul Auto de la Geneva din 2005 și dezvoltat în colaborare cu centrul de design Zagato.[17]

Fișier:2010 Lancia Ypsilon Elle.JPG
Lancia Ypsilon 2010 Elle

Începând cu 2009, Ypsilon Versus a fost o ediție limitată la 1.000 de exemplare, proiectată în colaborare cu Versace,[18] cu caroserie în nuanța „Bronzino Bronze”, elemente interioare dedicate și jante sport de 16 inci, de culoare închisă.

În 2009, la Paris, a fost prezentat conceptul Ypsilon Elle, realizat în colaborare cu revista omonimă, caracterizat prin culori și ornamente interioare specifice, în special în nuanțe de roz.

Motoare[modificare]

Gama de motorizări includea motorul pe benzină 1.2 Fire cu patru cilindri, a cărui putere a fost majorată de la 60 CP la 69 CP în octombrie 2010. Versiunii 1.2 i s-a alăturat inițial un motor cu 16 supape de 80 metric horsepower (59 kW; 79 CP), înlocuit în 2006 de un 1.4 Fire cu 8 supape de 78 metric horsepower (57 kW; 77 CP). Motorul 1.4 a fost disponibil și într-o versiune cu 16 supape de 95 CP, iar varianta 1.4 8V de 78 CP a fost oferită, începând cu 2009, și în versiunea EcoChic alimentată cu GPL sau benzină.

Motorul diesel 1.3 Multijet a fost produs inițial între 2003 și 2006, cu puteri cuprinse între 70 metric horsepower (51 kW; 69 CP) și 75 metric horsepower (55 kW; 74 CP), fiind ulterior dezvoltat pentru a oferi 90 și 105 CP. Versiunile Multijet echipate cu DPF au contribuit la reducerea emisiilor și a consumului de combustibil.

Benzină[modificare]

  • 1.2 8V 60 metric horsepower (44 kW; 59 CP)
  • 1.2 16V 80 metric horsepower (59 kW; 79 CP) (prima serie)
  • 1.4 8V 78 metric horsepower (57 kW; 77 CP) (seria a doua)
  • 1.4 16V 95 metric horsepower (70 kW; 94 CP)

Diesel[modificare]

  • 1.3 16V Multijet 69 metric horsepower (51 kW; 68 CP) (prima serie)
  • 1.3 16V Multijet 75 metric horsepower (55 kW; 74 CP) – 90 metric horsepower (66 kW; 89 CP) (seria a doua), 105 metric horsepower (77 kW; 104 CP) (MomoDesign)

Versiuni[modificare]

  • Lancia Ypsilon Argento (2003)
  • Lancia Ypsilon Oro (2003)
  • Lancia Ypsilon Platino (2003)
  • Lancia Ypsilon Passion (2003)
  • Lancia Ypsilon B-Colore (2004)
  • Lancia Ypsilon Black & Ivory (2004, doar în Elveția)
  • Lancia Ypsilon Glamour (2004, doar în Elveția)
  • Lancia Ypsilon MomoDesign (2005)
  • Lancia Ypsilon Sport Zagato (2005, concept prezentat la Salonul Auto de la Geneva, neprodus în serie)
  • Lancia Ypsilon Sport MomoDesign (2007)
  • Lancia Ypsilon ModaMilano (2006 și 2008)
  • Lancia Ypsilon Versus (2009)
  • Lancia Ypsilon Elle (2010)
  • Lancia Ypsilon Unyca (2011)
  • Lancia Ypsilon Diva (2011, doar în Italia)

A treia generație (2011)[modificare]

A treia generație
Fișier:Lancia Ypsilon 1.2 8V Gold (II) – Frontansicht (1), 3. Juli 2011, Essen.jpg
Prezentare generală
Alt numeChrysler Ypsilon (Irlanda, Japonia și Regatul Unit)
Perioadă producție2011–2024
Asamblat înPolonia: Tychy (FCA Poland)
DesignerAlberto Dilillo în cadrul Centro Stile Lancia
Caroserie
PlatformăFiat Mini
Înrudit cuFiat Panda
Fiat 500
Ford Ka
Grup motopropulsor
Cutie de viteze
Dimensiuni
Ampatament2.390 mm (94,1 in)
Lungime3.840 mm (151,2 in)
Lățime1.675 mm (65,9 in)
Înălțime1.510 mm (59,4 in)

A treia generație a fost introdusă la Salonul Auto de la Geneva în 2011.

Primele schițe ale modelului Tip 846 au fost realizate la sfârșitul anului 2006 și începutul anului 2007 de către Centrul de Stil Lancia, condus de Alberto Dilillo,[19] înainte de alianța Fiat–Chrysler. Modelul final a suferit doar modificări minore față de conceptul inițial, în special la nivelul grilei frontale, care amintea de stilul modelelor Chrysler, cu lamele orizontale în locul celor verticale tradiționale. Din 2014, Ypsilon a devenit singurul model disponibil în gama Lancia.

A treia serie Ypsilon a adoptat o caroserie cu cinci uși, cu mânerele ușilor spate integrate în montantul posterior.

Modelul împarte platforma Fiat Mini cu Fiat 500 și Fiat Panda. Producția a fost mutată la uzina Fiat din Tychy,[20] unde capacitatea maximă de producție ajungea la aproximativ 100.000 de unități anual. Suspensia față utiliza în continuare amortizoare independente de tip MacPherson, iar în spate o punte semi-independentă cu bară de torsiune și bară stabilizatoare.

Fișier:Lancia Ypsilon 1.2 8V Gold (II) – Heckansicht (1), 3. Juli 2011, Essen.jpg
Lancia Ypsilon (Tip 846), partea posterioară
Fișier:New Ypsilon interni.jpg
Lancia Ypsilon (Tip 846), interior

Dezvoltarea modelului Tip 846 a beneficiat de o investiție totală de aproximativ 500.000.000 € (circa 150.000.000 € pentru dezvoltare, 40.000.000 € pentru structura industrială și restul pentru producție). Caroseria avea o lungime de 3,84 m și un ampatament de 2,39 m, iar habitaclul era omologat pentru cinci locuri. La lansare, erau disponibile până la 600 de combinații de personalizare, cu 16 culori exterioare, inclusiv patru variante bicolore.

Fișier:Lancia Ypsilon 0.9 TwinAir Turbo 8v Platinum (II) – Frontansicht, 31. Dezember 2012, Düsseldorf.jpg
Lancia Ypsilon (2012) în Düsseldorf, Germania

Dotările opționale includeau sistemul automat de parcare Magic Parking, faruri bi-xenon, stopuri LED și sistemul Start & Stop. Toate versiunile erau echipate standard cu patru airbaguri, control al stabilității și tracțiunii (ESP și ASR), asistență la pornirea în rampă și ABS cu EBD.

Tipul 846 a fost disponibil și într-o versiune cu volan pe dreapta pentru Marea Britanie și Irlanda, unde a fost comercializat sub denumirea Chrysler Ypsilon.[21] Modelul a fost vândut și în Maroc și Israel prin rețeaua de dealeri Fiat, iar din 2012 a fost comercializat în Japonia sub marca Chrysler, prin dealerii Yanase Co., Ltd. Nu a fost exportat în Statele Unite pentru a evita concurența directă cu Fiat 500,[22] produs la uzina Chrysler din Toluca, Mexic.

Ediții speciale[modificare]

Fișier:Chrysler Ypsilon Gold.jpg
Chrysler Ypsilon în Japonia
Fișier:Chrysler Ypsilon Gold rear.jpg
Chrysler Ypsilon în Japonia, partea posterioară

La Salonul Auto de la Frankfurt din 2011, Lancia a prezentat conceptul Ypsilon Diamond, care anticipa o versiune de lux. Modelul era vopsit în două tonuri, cu un strat superior „eco-chrome” aplicat pe montanți, acoperiș, capotă și oglinzi, iar partea inferioară în nuanța Chiffon Blanc. Interiorul era complet îmbrăcat în piele și Alcantara, cu scaune în două tonuri acoperite cu piele Galuchat neagră-bronz. Tetierele purtau sigla Y, iar unele elemente ale bordului și ușilor erau finisate în piele Nubuck deschisă. Schimbătorul de viteze era realizat din acrilic transparent pentru a crea un efect de „diamant”. Ypsilon Diamond a rămas la stadiul de concept.

Motoare[modificare]

Gama de motorizări includea motorul pe benzină Fire de 1,2 litri cu opt supape, cu o putere de 69 metric horsepower (51 kW; 68 CP), deja utilizat la generația anterioară și cuplat la o cutie de viteze manuală cu 5 trepte. O alternativă era motorul bicilindru de 0,9 L TwinAir cu turbocompresor și tehnologie MultiAir, capabil de 85 metric horsepower (63 kW; 84 CP). Versiunea TwinAir de 0,9 L avea emisii de CO2 de aproximativ 99 g/km cu transmisie manuală cu 5 trepte, în timp ce varianta cu transmisie automată DFN (Dolce Far Niente) putea coborî până la 97 g/km. Consumul declarat pentru TwinAir varia între 23,8 și 24,4 km/L. Motorul diesel era unitatea 1.3 L Multijet cu 16 supape, de 95 metric horsepower (70 kW; 94 CP), echipată cu DPF, cu emisii de circa 99 g/km de CO2 și cuplată la o transmisie manuală cu 5 trepte; consumul declarat era de aproximativ 26,3 km/L.

Benzină[modificare]

  • 1.2 8V 69 metric horsepower (51 kW; 68 CP) (2011–august 2020)
  • 1.2 8V GPL 69 metric horsepower (51 kW; 68 CP) (GPL + benzină, iunie 2011–septembrie 2024)
  • 0.9 TwinAir 85 metric horsepower (63 kW; 84 CP) (2011–august 2018)
  • 0.9 TwinAir CNG 80 metric horsepower (59 kW; 79 CP) (GNC + benzină, ianuarie 2013–2023)

Diesel[modificare]

  • 1.3 16V Multijet 95 metric horsepower (70 kW; 94 CP) (2011–august 2018)

Hibrid[modificare]

  • 1.0 12V GSE FireFly BSG 69 metric horsepower (51 kW; 68 CP) (martie 2020–septembrie 2024)

Facelift 2015[modificare]

Fișier:2018 Lancia Ypsilon 1.2 Fire facelift.jpg
Lancia Ypsilon 1.2 facelift (2018)

Prezentat la Salonul Auto de la Frankfurt, modelul restilizat a primit o parte frontală reproiectată, cu o bară de protecție inferioară diferită și o grilă mai lată. Au fost introduse două culori noi, Blu di Blu și Ivory Chic. Toate motoarele respectau normele de emisii Euro 6, iar versiunile EcoChic erau disponibile cu GPL sau metan.[23] La interior a fost introdus sistemul de infotainment UConnect cu ecran tactil de 5 inci, iar versiunile de bază au primit un nou radio DAB. În septembrie 2018, motoarele au fost reomologate conform reglementărilor Euro 6D-Temp în ciclul WLTP, iar motorul diesel 1.3 Multijet a fost retras din gamă din cauza cererii scăzute.

Ypsilon EcoChic Hybrid[modificare]

În martie 2020, Lancia a introdus Ypsilon EcoChic Hybrid, echipat cu motorul pe benzină GSE FireFly de 1,0 litri, cu trei cilindri, de 70 metric horsepower (51 kW; 69 CP), asociat cu un sistem mild-hybrid BSG (generator-demaror cu curea) de 12 V.

Motorul electric, cu o putere de 3,6 kW (aprox. 5 CP), era alimentat de o baterie litiu de 0,13 kWh și permitea reducerea consumului de combustibil și a emisiilor cu până la 24% comparativ cu versiunea convențională. Ypsilon Hybrid era echipat cu o nouă cutie de viteze manuală cu 6 trepte și era omologat conform standardului Euro 6D-Final.[24]

Toate versiunile[modificare]

  • Lancia Ypsilon Silver (2011)
  • Lancia Ypsilon Gold (2011)
  • Lancia Ypsilon Platinum (2011)
  • Lancia Ypsilon EcoChic LPG (în Italia: EcoChic GPL) (2011)
  • Lancia Ypsilon Black & Red (2011)
  • Lancia Ypsilon Black & Grey (2011)
  • Lancia Ypsilon EcoChic CNG (în Italia: EcoChic Metano) (2013)
  • Lancia Ypsilon Elefantino (Pink Elefantino) (2013)
  • Lancia Ypsilon S Momodesign (2013)
  • Lancia Ypsilon Park in Style (2013)
  • Lancia Ypsilon Elefantino (Lime, Cocos, Watermelon Elefantino) (2014)
  • Lancia Ypsilon Elle (2014)
  • Lancia Ypsilon 30th Anniversary (2015)
  • Lancia Ypsilon Mya (2016)
  • Lancia Ypsilon Unyca (2017)
  • Lancia Ypsilon Elefantino Blu (2018)
  • Lancia Ypsilon Black and Noir (2019)[25]
  • Lancia Ypsilon Monogram (2019)
  • Lancia Ypsilon Hybrid EcoChic Silver (2020)
  • Lancia Ypsilon Hybrid EcoChic Gold (2020)
  • Lancia Ypsilon Hybrid EcoChic Maryne (2020)
  • Lancia Ypsilon Alberta Ferretti (2021)

Siguranță[modificare]

Ypsilon a primit 2 stele la testele de impact Euro NCAP din 2015.

Facelift 2021[modificare]

Fișier:Lancia Ypsilon MY'21.jpg
Lancia Ypsilon Blu Elegante (al doilea facelift)

În 2021, Stellantis a actualizat modelul cu o grilă frontală cu bare verticale, în concordanță cu tradiția stilistică Lancia, precum și cu faruri modernizate și noi lumini de zi. Totodată, s-a anunțat repoziționarea mărcii Lancia ca producător premium în cadrul grupului Stellantis, alături de DS Automobiles și Alfa Romeo.

A patra generație (2024)[modificare]

A patra generație
Fișier:Lancia Ypsilon (2024) Front 1 (cropped).jpg
Prezentare generală
Perioadă producție2024–prezent
Asamblat înSpania: Zaragoza (Opel)
DesignerEmanuele Torrassorri[26]
Caroserie
Configurație
PlatformăCommon Modular Platform (CMP)
Înrudit cu
Grup motopropulsor
MotorizareVehicul electric parțial hibrid
Cutie de viteze6 viteze e-DCT
Dimensiuni
Ampatament2.540 mm (100,0 in)
Lungime4.080 mm (160,6 in)
Lățime1.760 mm (69,3 in)
Înălțime1.440 mm (56,7 in)
Greutate1.282–1.584 kg (2.826–3.492 lb)

A patra generație a modelului Ypsilon este primul model complet nou produs de Lancia după 2011 și primul model electric oferit de marcă. A fost dezvăluită inițial printr-o serie de imagini pe 2 februarie 2024, iar detaliile complete au fost prezentate pe 14 februarie 2024 la sediul central Lancia din Milano.[27][28] Modelul se bazează pe platforma CMP / eCMP, împărțind numeroase componente cu Peugeot 208 II și Opel Corsa F.[29]

Ypsilon este primul vehicul de serie Lancia care adoptă limbajul de design Pu+Ra (o combinație între „pur” și „radical”) și noul logo al mărcii, ambele prezentate anterior pe conceptul Pu+Ra HPE din 2023. Modelul prezintă o reinterpretare iluminată a grilei frontale istorice, cu trei elemente luminoase, faruri și stopuri rotunde cu motivul literei „Y”, o emblemă Lancia pe montantul C și inscripția Ypsilon pe hayon, realizată cu caractere inspirate de modelele istorice ale mărcii.[29][30] Versiunile cu motor termic se disting de cele electrice prin prezența a patru prize suplimentare de răcire în partea frontală (obturate la modelul electric) și a unei țevi de eșapament integrate în difuzorul spate.[31]

Modelul debutează și cu sistemul de infotainment SALA (Sound Air Light Augmentation), dotat cu asistent virtual. Interiorul include o masă multifuncțională de tip tavolino cu încărcător wireless pentru telefon, iar modelul este singurul din segmentul său echipat cu un pachet de asistență pentru conducere autonomă de nivel 2.[30]

A patra generație Ypsilon marchează și relansarea mărcii Lancia pe piețele europene. Marca a fost reintrodusă în Belgia, Olanda, Franța și Spania în 2024, urmând Germania în 2025, aceste piețe fiind selectate în funcție de popularitatea produselor italiene și de relevanța segmentului B în respectivele țări.[30]

Ypsilon Edizione Limitata Cassina[modificare]

Lancia Ypsilon Edizione Limitata Cassina este o versiune în serie limitată a modelului, dezvoltată în colaborare cu producătorul italian de mobilier de lux Cassina SpA. Producția a fost limitată la 1.906 unități, numărul făcând trimitere la anul fondării Lancia, 1906.[32]

Ypsilon HF[modificare]

În mai 2024 a fost prezentat Ypsilon HF (HF înseamnă „High Fidelity”), o versiune de înaltă performanță a modelului Ypsilon. Aceasta este echipată cu un motor electric montat în față, care dezvoltă 240 metric horsepower (177 kW; 237 CP), o suspensie coborâtă, un ecartament lărgit și un design exterior mai sportiv. Lansarea pe piață este programată pentru mai 2025.[33][34]

Raliul 4 HF[modificare]

La 27 mai 2024 a fost dezvăluită public versiunea de competiție Ypsilon Rally4 HF. În cadrul prezentării, CEO-ul Stellantis Carlos Tavares a vorbit despre revenirea Lancia în competițiile de raliu, în special în WRC. Totuși, a exclus pentru moment crearea unei echipe oficiale, lăsând participarea în principal echipelor private. Inițiativa face parte dintr-o strategie de marketing și relansare a mărcii, cu investiții limitate și utilizarea experienței tehnice acumulate pe modelele Peugeot 208 Rally4 și Opel Corsa Rally4.[35] Livrea amintește de culorile clasice Martini Racing, iar sigla HF este evidențiată pe întreaga grafică a mașinii.[36][37] Această versiune este propulsată de un motor turbo cu trei cilindri de 1,2 litri, de aproximativ 212 CP.[34][38]

Începând cu iulie 2024, primele teste ale modelului Ypsilon Rally4 HF au avut loc în sudul Franței, la Mazamet, în regiunea Occitania. Mașina a fost testată pe asfalt de Andrea Crugnola și pe macadam de Leo Rossel.[39] La 16 iulie 2024, dublul campion mondial la raliuri cu Lancia, Miki Biasion, a efectuat de asemenea un test special cu modelul.[40] La 17 iulie 2024, Lancia l-a numit pe Eugenio Franzetti în funcția de director al Lancia Corse HF.[41] La 23 septembrie 2024, Carlos Tavares a testat Ypsilon Rally4 HF pe pista de la Balocco.[42][43]

Campionatul Italian de Raliuri 2025 – Trofeo Lancia Rally[modificare]

În 2025, Ypsilon Rally4 HF marchează revenirea oficială a mărcii Lancia în Campionatul Italian de Raliuri, prin Trofeo Lancia Rally. Câștigătorul trofeului va avea posibilitatea de a concura cu echipa Lancia Corse HF în Campionatul European de Raliuri din 2026 cu modelul Ypsilon Rally4 HF.[44] Trofeul este format din șase etape ale campionatului italian și este împărțit în trei categorii: Junior (până la 25 de ani), Master (25–35 de ani) și Expert (peste 35 de ani), iar câștigătorul primește un premiu de 300.000 de euro.[45] Lancia a anunțat, de asemenea, că Sparco va fi partenerul tehnic pentru echipamentele piloților și pentru mașini.[46][47]

  • 1. 8–11 mai 2025 – Targa Florio (coeficient 1,5)[48]
  • 2. 30–31 mai 2025 – Raliul Due Valli
  • 3. 4–5 iulie 2025 – Raliul Roma Capitale – Etapa 1[49]
  • 4. 6 iulie 2025 – Raliul Roma Capitale – Etapa 2
  • 5. 13–14 septembrie 2025 – Raliul Lazio
  • 6. 17–18 octombrie 2025 – Raliul Sanremo (coeficient 1,5)[50]

Rally2 HF[modificare]

Lancia Ypsilon HF Rally2
Prezentare generală
MarcăLancia
Perioadă producție2025
Asamblat înItalia
Caroserie
ClasăRally2
ConfigurațieMotor frontal, tracțiune integrală
Grup motopropulsor
Motorizare1,6 L (98 cu in), motor cu patru cilindri, 16 supape, turbocompresor[51]
Cutie de viteze6 viteze automată EAT6

Modelul este programat să debuteze la Raliul Italiei Sardinia din 2026, în cadrul Campionatului Mondial de Raliuri-2 (WRC2). Versiunea Rally2 HF va fi echipată cu un motor turbo de 1,6 litri. Începând cu noiembrie 2024, două prototipuri Lancia Ypsilon HF Rally2 se află în curs de dezvoltare.[52]

Note explicative[modificare]

Note[modificare]

  1. ^ Malan, Andrea (). „Lancia passes Fiat ownership landmark but no celebration for storied brand”. Automotive News Europe. Accesat în . 
  2. ^ „Lancia Ypsilon, a record breaker in 2023”. www.media.stellantis.com (în English). Accesat în . 
  3. ^ „Designer”. ajovalo.net. Accesat în . 
  4. ^ „Lancia Y – The Style”. Lanciapress.com. . Accesat în . 
  5. ^ „Specification about Lancia Y”. Lanciapress.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Lancia Y at Bologna MotorShow 1999”. Lanciapress.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Lancia Y model year 1999”. Lanciapress.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Lancia Y DoDo”. LanciaPress. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Lancia Y – The engines 1.2 8v and 1.2 16v”. Lanciapress.com. . Accesat în . 
  10. ^ „Lancia production models” (PDF). Accesat în . 
  11. ^ „Lancia Y”. euroncap.com. Accesat în . 
  12. ^ „FIAT ePER VIN: ZLA84300002000002”. pekidi.com. Accesat în . 
  13. ^ „Fiat, Cala il sipario su Termini Imerese. Il 23 novembre sarà l'ultimo giorno” (în italiano). Repubblica.it. . Accesat în . 
  14. ^ „Lancia Ypsilon MoMo Design special edition”. Newstreet.it. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „Lancia Ypsilon Sport MoMo Design facelift” (în italiano). Google.it. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Lancia Ypsilon Sport Zagato specification”. Ultimatecarpage.com. . Accesat în . 
  17. ^ „Lancia Ypsilon Sport Zagato”. Omniauto.it. . Accesat în . 
  18. ^ „Lancia Ypsilon Versus by Versace” (în italiano). Google.it. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Fina, Paolo Alberto (). „Lancia Ypsilon: il design raccontato dai suoi stilisti”. Autoblog.it. Accesat în . 
  20. ^ „Fiat to move production of Lancia Ypsilon to Tychy”. Polishmarket.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „A look at Lancia's new five-door Ypsilon”. www.europeancarnews.com. Arhivat din original la . 
  22. ^ Abu Eideh, Omar (). „Olivier Francois: "Lancia Ypsilon non arriverà negli USA"” [Olivier Francois: "The Lancia Ypsilon will not make it to the US"] (în italiano). Autoblog.it. Accesat în . 
  23. ^ „The New Lancia Ypsilon makes its debut”. LanciaPress. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ Canali, Corrado (). „Ypsilon EcoChic Hybrid, l'elettrificazione secondo Lancia” (în italiano). Accesat în . 
  25. ^ LanciaPress.com, ed. (). „Lancia Ypsilon Black and Noir: un abito perfetto per ogni occasione”. Accesat în . 
  26. ^ „Lancia Ypsilon premiata con il Trofeo del Design ai Trophées de l'Automobile Magazine”. 
  27. ^ Hyde, Ellis (). „New Lancia Ypsilon EV revealed: the Vauxhall Corsa's sharp-suited Italian cousin”. Auto Express (în English). Accesat în . 
  28. ^ Bryce, Jonathan (). „Official: Lancia Ypsilon reborn as EV supermini with 250-mile range”. Autocar (în English). Accesat în . 
  29. ^ a b Padeanu, Adrian (). „The 2024 Ypsilon Is Lancia's First New Car In 13 Years”. Motor1.com (în English). Accesat în . 
  30. ^ a b c „New Lancia Ypsilon Unveiled Today”. www.media.stellantis.com (în English). Accesat în . 
  31. ^ Pappas, Thanos (). „Lancia Ypsilon Range Detailed, Mild Hybrid Starts From €24,900 In Italy”. CarScoops. 
  32. ^ McDee, Max (). „Lancia reveals a limited edition 2024 Ypsilon Cassina”. ArenaEV. Accesat în . 
  33. ^ Padeanu, Adrian (). „This Is the First Hot Lancia in Decades”. Motor1. 
  34. ^ a b „Lancia previews the Ypsilon HF, the Ypsilon Rally 4 HF and is back to rally”. media.stellantis.com. stellantis.com. Accesat în . 
  35. ^ „Il marchio torna alle corse con la Ypsilon Rally 4 HF”. quattroruote.it. quattroruote.it. . Accesat în . 
  36. ^ „Lancia Ypsilon: nel 2025 l'HF e il ritorno nei rally”. alvolante.it. alvolante.it. . Accesat în . 
  37. ^ „Lancia Ypsilon Rally 4 HF”. autosprint.corrieredellosport.it. autosprint.corrieredellosport.it. . Accesat în . 
  38. ^ „La Lancia torna nei rally con la Ypsilon HF”. veloce.it. . Accesat în . 
  39. ^ „La Lancia Ypsilon muove i primi passi”. autosprint.corrieredellosport.it. autosprint.corrieredellosport.it. . Accesat în . 
  40. ^ „Lancia Ypsilon Rally 4 HF: Miki Biasion ha guidato in prova speciale l'auto”. motorionline.com. motorionline.com. . Accesat în . 
  41. ^ „Lancia nomina Eugenio Franzetti Direttore di Lancia Corse HF”. media.stellantis.com. stellantis.com. Accesat în . 
  42. ^ „Tavares guida la Rally4 HF a Balocco”. quattroruote.it. quattroruote.it. . Accesat în . 
  43. ^ „Carlos Tavares al volante di Lancia Ypsilon Rally4 HF a Balocco”. ansa.it. ansa.it. . Accesat în . 
  44. ^ „Lancia is back!”. media.stellantis.com. stellantis.com. Accesat în . 
  45. ^ „Ypsilon Rally4 HF: il prezzo e il Trofeo per diventare pilota ufficiale Lancia”. gazzetta.it. gazzetta.it. . Accesat în . 
  46. ^ „l ritorno nel mondo dei rally firmato Sparco”. quattroruote.it. quattroruote.it. . Accesat în . 
  47. ^ „La Lancia Ypsilon va di corsa”. tgcom24.mediaset.it. tgcom24.mediaset.it. . Accesat în . 
  48. ^ „Targa Florio 2025: la corsa più antica del mondo si tinge di nuovo di Lancia”. media.stellantis.com. stellantis.com. Accesat în . 
  49. ^ „Il Trofeo Lancia scalda i motori per il Rally di Roma Capitale”. media.stellantis.com. stellantis.com. Accesat în . 
  50. ^ „Trofeo Lancia La Ypsilon Rally4 HF ha già raccolto 80 preordini”. quattroruote.it. quattroruote.it. . Accesat în . 
  51. ^ „N5: l'immagine e la guidabilità di una Rally2 a metà prezzo e per almeno il doppio degli anni!”. n5italia.it. Arhivat din original la . Accesat în . 
  52. ^ „Uno degli appuntamenti più blasonati al mondo ha visto debuttare ufficialmente, nei panni della vettura apripista, la Peugeot 208 N5 creata con Tedak Racing”. n5italia.it. n5italia.it. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare]

Materiale media legate de Lancia Ypsilon la Wikimedia Commons