Leon Ballif

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Leon Ballif
Date personale
Activitate
DomeniuPsihiatrie
Cunoscut pentruRector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1947-1948)
Director al Spitalului „Socola”
SocietățiSocietatea de Medici și Naturaliști din Iași
Societatea de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie
American Association for the Study of the Feeble-Minded
Premii 

Leon Ballif (n.  ?) a fost un medic psihiatru, profesor universitar la Facultatea de Medicină din Iași, rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași între anii 1947-1948, director al Spitalului „Socola” și unul din reprezentanții de seamă ai școlii de psihiatrie de la „Socola”.

Biografie[modificare]

Leon Ballif a urmat cursurile Liceului Național din Iași unde a obținut bacalaureatul în 1910. A urmat ulterior studiile medicale la Facultatea de Medicină din Iași, devenind doctor în medicină în anul 1919. Cariera universitară a început-o la 1 februarie 1919 ca asistent la Catedra de Fiziologie a Facultății de Medicină, devenind ulterior șef de lucrări (1926). Devine conferențiar de Semiologie medicală în 1931 și profesor titular la Catedra de Boli mintale și nervoase în 1933.[1]

Interesat de bolile mintale, Leon Ballif a fost mai întâi medic secundar la Spitalul „Sf. Spiridon” (1919-1922), ocupând apoi un post de medic secundar la Spitalul Socola (1922-1924) unde a fost elevul academicianului C.I. Parhon.[2] În perioada 1924-1925 a fost bursier al Fundației Rockfeller pentru studiul Fiziologiei nervoase la Oxford și Cambridge. Reîntors la Iași, devine medic primar la același spital (1924-1928) fiind și director al acestuia între anii 1928-1936.[1][3]

Leon Ballif și-a îndeplinit serviciul militar în 1910-1911 la Regimentul 4 Vânători Iași și ulterior a participat la campania din 1913 a Războiului Balcanic precum și la Primul Război Mondial (1916-1917) cu gradul de medic-căpitan.[1]

Înmormântat în Cimitirul „Eternitatea” din Iași.[4]

Societăți savante[modificare]

A fost membru și director al Societății de Medici și Naturaliști din Iași. A fost membru al Societății de Biologie, al Societății de Pediatrie, al Societății de Chimie biologică, al Societății de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie, precum și membru al „American Association for the Study of the Feeble-Minded”.[1]

Familia[modificare]

Fratele său, generalul Ernest Ballif (n. 1871 - d. 1940), a fost aghiotantul Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, administrator al Domeniilor coroanei și membru al Consiliului de Coroană.[5]

Fiica sa, Asia, a fost medic pediatru, profesor la Facultatea de Medicină din Iași și director al Spitalului de Copii din Iași. A fost căsătorită cu chirurgul Gheorghe Chipail.

Ordine și decorații[modificare]

In memoriam[modificare]

În cartierul Bucium din Iași trei străzi perpetuează amintirea profesorului Ballif: strada Leon Ballif, aleea Leon Ballif și fundacul Leon Ballif.

Note[modificare]

  1. ^ a b c d e ***, Leon Ballif, Anuarul Universității Mihăilene Iași 1930-1935 Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Universității Mihăilene, Iași, 1936, p. 202.
  2. ^ „Leon Ballif” în Ionel Maftei, Personalități ieșene: Omagiu, Vol. 2, Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Iași, 1975
  3. ^ ***, „Socola, școală și ospiciu” Arhivat în , la Wayback Machine., Jurnalul Național, 24 ianuarie 2006
  4. ^ Rusu, Olga (2008). Patrimoniul cultural ieșean: Cimitirul „Eternitatea”. Iași: Alfa. p. 60
  5. ^ Regina Maria a României, Însemnări zilnice, vol. VIII, Editura Polirom, 2013.
  6. ^ Decretul regal nr. 1.401 din 9 mai 1942 privind decorațiuni personal sanitar, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 115, Partea I-a, miercuri 20 mai 1942, pp. 4144–4151.
  7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 833 din 5 noiembrie 1962 pentru conferirea titlului de „Om de Știință Emerit al Republicii Populare Romîne” și de „Profesor Emerit al Republicii Populare Romîne” unor cadre didactice din învățămîntul superior, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XI, nr. 21, 6 noiembrie 1962, p. 183.

Bibliografie[modificare]

  • Institutul de medicină și farmacie din Iași : 1879-1969. Iași. . 
  • Istoria medicinei românești. București: Editura medicală. . 
  • Romanescu, C. (). Facultatea de medicină din Iași : 1879-1948. Iași. 

Vezi și[modificare]