Leon Negruzzi

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Leon Negruzzi
Date personale
Fișier:Mormantul lui Leon Negruzzi.jpg
Mormântul lui Leon Negruzzi, aflat în curtea bisericii din Hermeziu.

Leon c. (n.  ?) a fost un jurist, om politic, poet, prozator și traducător român, care a îndeplinit funcția de primar al municipiului Iași (1883-1886).

Biografie[modificare]

Leon C. Negruzzi s-a născut la data de 5 iunie 1840 în orașul Iași.[1][2] A fost fiul mai mare al scriitorului Constantin Negruzzi și frate cu Iacob Negruzzi.[3][4] A învățat inițial la Academia Mihăileană (sub conducerea lui Malgouverné) și apoi la un pension particular din Iași, iar în anul 1852 a fost trimis, împreună cu fratele său Iacob, la Berlin, unde a terminat studiile liceale.[1][2] A vrut să studieze medicina la Universitatea din Berlin, dar a fost dezgustat de disecțiile anatomice, așa că a urmat cursuri de filosofie și drept la universitățile din Berlin și Viena, fără a obține vreo diplomă universitară.[1][2]

În anul 1864 s-a întors în Principatele Române, unde a fost numit judecător la Tribunalul din Iași și înaintat apoi ca membru și procuror general la Curtea de Apel Iași.[1][2] A făcut politică ca membru al Partidului Conservator.[5] A îndeplinit în mai multe rânduri funcția de prefect al județului Iași: în timpul guvernului Lascăr Catargiu (1871-1876), în timpul ministeriatului lui Mihail Kogălniceanu în guvernul Ion C. Brătianu (1879-1880) și în timpul guvernului Theodor Rosetti (1888), a fost primar al orașului Iași (3 februarie 1883 - 7 decembrie 1886) și senator.[1][2][5] A fost o persoană jovială și a fost cunoscut mai mult ca un om de societate.[1]

Spre sfârșitul vieții a fost epitrop al Așezămintelor Sf. Spiridon.[2] A murit în noaptea de 15 spre 16 iulie 1890 la moșia părintească din comuna Trifești din județul Iași, fiind înmormântat în curtea bisericii din satul Hermeziu.[1][2] A avut cinci fiice și doi fii.[4]

Activitatea literară[modificare]

Leon Negruzzi a fost interesat și de literatură și a făcut parte din societatea Junimea.[1][2] A debutat în 1867 cu două poezii fără valoare în revista Convorbiri literare, înființată în martie 1867 și editată de fratele său, Iacob.[1][2] A cultivat nuvela-foileton, specie pătrunsă în spațiul culturii române prin intermediul literaturii franceze.[1]

Nuvelele „Vântul soartei” și „Osândiții”, care descind din literatura de aventuri și sunt dominate de „un romantism mediocru”, își plasează personajele într-o serie de situații neverosimile, propagând o morală diluată.[1] Celelalte nuvele sunt mai bine realizate, nemaiavând de această dată un subiect artificial și personaje schematice, ci adevărate caractere care imprimă sensul acțiunii.[1] Mediul investigat de autor este societatea ieșeană din anii 1860-1880, pe care Negruzzi o cunoștea foarte bine.[1] Dialogurile capătă fluență, chiar dacă rămân uneori greoaie.[1] Nuvela „Serghie Pavlovici” prezintă comportamentul patologic previzibil al unui obsedat afectiv.[1] Autorul încearcă să creioneze tipuri umane, ceea ce îi reușește desori.[1] Cele mai izbutite nuvele sunt „Evreica” și „Țiganca” în care conflictul are loc între reprezentanții a două clase sociale diferite și se termină tragic, în ciuda încercărilor autorului de a pune deznodământul sub semnul fatalității.[6]

Leon Negruzzi a tradus, de asemenea, proză românească în limba franceză.

Nuvele[modificare]

  • „Nesimțitorul, Durere”, în Convorbiri literare, I, 1867, p. 12;
  • „Vântul soartei”, în Convorbiri literare, I, 1867, pp. 12-16;
  • „Evreica”, în Convorbiri literare, II, 1868, pp. 18-20, II, 1969, pp. 21, 22;
  • „O răzbunare”, în Convorbiri literare, VIII, 1874, p. 1;
  • „Țiganca” (1877)
  • „Serghie Pavlovici” (1881)
  • „Osândiții” (1881-1882)
  • Serghie Pavlovici și alte nuvele, pref. de Titu Maiorescu, Ed. Alcalay, București.

Note[modificare]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Dan Mănucă, „Negruzzi, Leon”, în vol. Academia RSR (ed.), Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, 1979, p. 625.
  2. ^ a b c d e f g h i Dimitrie Rosetti, Dicționarul Contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei „Populara”, București, 1897, p. 137.
  3. ^ Dan Mănucă, „Negruzzi, Leon”, în vol. Academia RSR (ed.), Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, 1979, pp. 624-625.
  4. ^ a b Octav George Lecca, Familiile boerești române: istoric și genealogie dupe isvoare autentice, Editura Minerva, București, 1899, p. 363.
  5. ^ a b Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, 2001, p. 346.
  6. ^ Dan Mănucă, „Negruzzi, Leon”, în vol. Academia RSR (ed.), Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, 1979, pp. 625-626.

Bibliografie[modificare]

  • Octav George Lecca, Familiile boerești române: istoric și genealogie dupe isvoare autentice, Editura Minerva, București, 1899
  • Titu Maiorescu, Constantin Schifirneț (ed.), Discursuri parlamentare, Editura Albatros, București, 2001, ISBN: 978-973-2408-71-1
  • Titu Maiorescu; Dimitrie Vatamaniuc, Eugen Simion (eds.), Opere: Critice, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, Bucharest, 2005, ISBN: 978-973-7934-46-8
  • Dan Mănucă, „Negruzzi, Leon”, în vol. Academia RSR (ed.), Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Editura Academiei RSR, București, 1979, pp. 625-626.
  • Dimitrie Rosetti, Dicționarul Contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei „Populara”, București, 1897

Legături externe[modificare]


Funcții politice
Predecesor:
Dimitrie Gusti
Primar al municipiului Iași
1883 - 1886
Succesor:
Dimitrie Gusti