Magnet

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Fișier:MagnetEZ.jpg
Magnet în formă de U atrăgând o plăcuță metalică.

Magnetul este un material sau un obiect care produce câmp magnetic. Acesta îi conferă proprietăți particulare cum ar fi exercitarea unei forțe de atracție asupra unui material feromagnetic.[1]

Grecii au descoperit, în antichitate, aproape de orașul Magnezia din Asia Mică, o piatră care are proprietatea de a atrage bucățile de fier.[1] Această rocă este formată dintr-un minereu numit magnetit.

Magneții pot fi de două categorii: magneți naturali (de exemplu orice bucată de magnetit este un magnet natural) și magneți artificiali (obținuți, de exemplu, prin frecarea unor bucăți de fier cu un magnet natural).

Baze teoretice[modificare]

Câmpul magnetic[modificare]

Fișier:Bar magnet.jpg
Bară magnetică

Câmpul magnetic este o mărime vectorială 𝐁 (deci oricărui punct asociază un vector B→) a cărui valoare are unitatea de măsură Tesla. Orientarea (direcția și sensul) poate fi determinată cu ajutorul acului magnetic.

Momentul magnetic[modificare]

Momentul magnetic este un vector, notat μ→, care caracterizează câmpul magnetic. Pentru un magnet în formă de bară, μ→ este îndreptat, pentru orice punct al spațiului din jurul magnetului, de la polul Sud către polul Nord, iar valoarea (magnitudinea) sa crește cu distanța dintre poli.

Magnetizarea[modificare]

Magnetizarea este un vector M→ al cărui modul este momentul magnetic pe unitatea de volum din punctul considerat. Un magnet de calitate în formă de bară poate avea un moment magnetic de magnitudine 0,1A⋅m2 și un volum de 1cm3=0,000001m3 , deci o magnetizare medie de 100,000Am. Fierul poate avea o magnetizare de circa un milion A/m.

Forța dintre poli[modificare]

Între polii magnetului se exercită o forță de atracție având modulul F=μqm1qm24πr2 [2]

unde:

𝐅 este forța (măsurată în newtoni)
qm1 și qm2 sunt intensitățile celor doi poli (amper⋅metru)
μ este permeabilitatea mediului (măsurată în tesla⋅metru per amper)
r este distanța dintre poli (metri).

Tipuri de magnetism[modificare]

Metale magnetice[modificare]

Electromagneți[modificare]

Electromagneții sunt obținuți prin înfășurarea unui fir metalic ( cupru sau fier de exemplu ) pe o bară feroasă. Capetele arcului creat se vor lega de polii unei baterii puternice.

Sistemul bobină cu miez de fier parcurs de curent electric se numește electromagnet.

Utilizare[modificare]

Magneții se găsesc în componenta unor echipamente electrice și electronice atât industriale cât și de larg consum.

Magneții sunt folosiți pentru:

  • fabricarea echipamentelor de orientare, busole, echipamente de navigație aviatică, maritimă si spațială
  • fabricarea releelor și senzorilor magnetici
  • păstrarea notițelor pe frigider;
  • fixarea de etichete, închiderea ferma a ușilor de dulap;
  • închiderea poșetelor, genților si a lănțișoarelor;
  • legătura intre jucării;
  • construirea de puzzle-uri magnetice;
  • suport pentru chei in bucătărie;
  • atașarea cutiilor metalice de condimente in frigider;
  • organizarea sculelor într-un garaj prin fixarea lor pe perete pentru a fi ușor accesibile;
  • fixarea decorațiunilor exterioare;
  • ei sunt folosiți de asemenea ca și componentă pasivă în construcția motoarelor electrice de la cele mai mici până la cele mai mari;
  • construcția difuzoarelor, căștilor și microfoanelor
  • reglarea sistemelor de lentile din camerele foto sau unitățile optice
  • alimentarea cu toner în cartușele din imprimantele laser

Note[modificare]

  1. ^ a b Laiu-Despău, Octavian (). Dicționar de eponime : de la nume proprii la nume comune (ed. a 2-a rev. augmentată). București: a 2-a rev. augmentată. p. 155. 
  2. ^ en Basic Relationships in Geophysics Arhivat în , la Wayback Machine.

Bibliografie[modificare]

  • Sears, W.; Zemansky, M.; Young, H.D. - Fizică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983
  • Dima, I. - Dicționar de fizică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1972

Legături externe[modificare]

Vezi și[modificare]