Manitol
| Manitol | |
| Fișier:Mannitol structure.png | |
| Fișier:Mannitol-3D-balls.png | |
Modifică date / text  |
Manitolul este un alditol (alcool polihidroxilic) derivat de la manoză, care prezintă mai multe utilizări, ca îndulcitor[1] și ca medicament (în tratamentul edemului cerebral, al hipertensiunii intracraniene, al glaucomului acut, al fibrozei chistice și al constipației).[2][3][4]
Descoperirea manitolului a fost realizată de către Joseph Louis Proust în anul 1806.[5] Se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății.[6]
Utilizări[modificare]
Utilizări medicale[modificare]
Manitolul prezintă un dublu efect, fiind atât diuretic prin mecanism osmotic,[2] cât și laxativ prin mecanism osmotic.
Pentru efectul diuretic, manitolul se administrează perfuzabil și este indicat în următoarele condiții:[2][3][4][7]
- prevenirea anuriei
- fazele precoce ale insuficienței renale acute
- intoxicații acute cu compuși nefrotoxici sau alte substanțe eliminabile pe care urinară
- edem cerebral, hipertensiune intracraniană
- criză de glaucom acut congestiv și înaintea unor intervenții oftalmologice.
Pentru efectul său laxativ osmotic,[8] se administrează oral și este indicat în constipație. Dozele necesare pentru apariția efectului sunt cele mai mari de 20 g.[9]
O indicație mai nouă, dar prin administrare inhalatorie a manitolului, este tratamentul fibrozei chistice (FC) la adulți cu vârsta de 18 ani și peste ca terapie adjuvantă la cel mai bun tratament standard.[10][11]
Ca îndulcitor[modificare]
Manitolul este utilizat ca îndulcitor, fiind utilizat adesea în alimentația pacienților diabetici, deoarece nu se absoarbe de la nivel intestinal și astfel nu poate să crească glicemia.[1]
Reacții adverse[modificare]
Principalele efecte adverse asociate tratamentului cu manitol sunt: dezechilibrele hidro-electrolitice și deshidratarea.[2][4] Reacții adverse mai grave care pot apărea sunt: agravarea insuficienței cardiace și a problemelor renale.[2][4]
Note[modificare]
- ^ a b Varzakas, Theodoros; Labropoulos, Athanasios; Anestis, Stylianos (). Sweeteners: Nutritional Aspects, Applications, and Production Technology (în English). CRC Press. pp. 59–60. ISBN 9781439876732. Arhivat din original la .
- ^ a b c d e „Mannitol”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în .
- ^ a b „Mannitol”. DrugBank - Canadian Institutes of Health Research. Accesat în .
- ^ a b c d „Rezumatul caracteristicilor produsului -” (PDF). Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Kremers, Edward; Sonnedecker, Glenn (). Kremers and Urdang's History of Pharmacy (în English). Amer. Inst. History of Pharmacy. p. 360. ISBN 9780931292170. Arhivat din original la .
- ^ Organizația Mondială a Sănătății (). World Health Organization model list of essential medicines: 21st list 2019 (PDF) (în English). Geneva: World Health Organization. hdl:10665/325771 Accesibil gratuit. WHO/MVP/EMP/IAU/2019.06. License: CC BY-NC-SA 3.0 IGO.
- ^ „Mannitol (Intravenous Route)”. Mayo Clinic.
- ^ „Select Committee on GRAS Substances (SCOGS) Opinion: Mannitol”. FDA.gov. aprilie 2013. Arhivat din original la .
- ^ Ellis FW, Krantz JC (). „Sugar alcohols: XXII. Metabolism and toxicity studies with mannitol and sorbitol in man and animals”. J. Biol. Chem. 141: 147–154. Arhivat din original la .
- ^ „Rezumatul caracteristicilor produsului - Bronchitol 40 mg capsule cu pulbere de inhalat” (PDF). Agenția Europeană a Medicamentului. Accesat în .
- ^ „Bronchitol EPAR”. European Medicines Agency (EMA). Accesat în . Text was copied from this source which is © European Medicines Agency. Reproduction is authorized provided the source is acknowledged.
