Marius Mircu

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Marius Mircu
Date personale

Marius Mircu, pseudonimul lui Israel Marcus (n. 9 iunie 1909, Bacău[1] - d. 4 septembrie 2008, Tel Aviv, Israel [2]) a fost un reporter, jurnalist, scriitor și istoric român-evreu.

Biografie[modificare]

Marius Mircu s-a născut la Bacău, ca fratele lui Solomon Marcus și al lui Marcel Marcian.[3]. Părinții săi au fost croitori.[4]

A urmat liceul la Bacău și facultatea de drept la București, pe care a absolvit-o în 1936. A debutat ca reporter, la „Gazeta”, în perioada școlară și a continuat până în 1938. În perioada guvernelor antisemite (guvernul Octavian Goga, Statul Național-Legionar, regimul mareșalului Antonescu) a funcționat ca președinte al Asociației Tinerilor Scriitori și Artiști Evrei din România.

După al doilea război mondial, a fost primul jurnalist care a scris despre Pogromul de la Dorohoi, Pogromul de la Iași și lagărele din Transnistria.

Între anii 1942-1987 Marius Mircu a condus secția de arhivă și documentare a Comunității Evreilor din București și a F.C.E.R. (Federația Comunitățillor Evreiești din România).

Între 1946-1949 este secretar general de redacție la „Națiunea”, condusă de George Călinescu.

A fost primul director al Muzeului de Istorie a Evreilor (1982-1987), înființat la inițiativa dr. Moses Rosen, șef-rabinul comunitățiilor evreiești din România.

Ca membru al PCR din ilegalitate - prin stăruința lui Ury Benador - Mircu a lipit manifeste în București și, după 23 august a fost pentru o vreme alături de Gheorghe Gheorghiu-Dej, la sediul PCR din Aleea Alexandru 23, apoi a fost marginalizat, fiind angajat la la o Școală Tehnică de Librari pentru a ajunge, în final, redactor la revista „Filatelia”.[5];[6]

În anul 1987 a izbutit să emigreze în Israel, unde a colaborat la postul de radio Kol Israel (Vocea Israelului), cu un serial de 200 de episoade dedicate istoriei presei evreiești din România.

Marius Mircu a scris mai mult de patruzeci de cărți sub numele real, Israel Marcus și sub pseudonim.

Premii[modificare]

  • Premiul de literatură pentru copii (1951)
  • Premiul special Sion, pentru întreaga sa activitate literară și publicistică (2002).[7]

Bibliografie selectivă[modificare]

  • 24 de ore în jurul lumii (1932)
  • Văzduhul ne cheamă (1934)
  • N-am descoperit America! (1937)
  • Atlantinia (1939)
  • Amintirile unei studente (1940)
  • Pogromurile din Bucovina și Dorohoi, (București, Editura Glob, 1945);
  • Pogromurile din Basarabia și alte câteva întâmplări, București, Editura Glob, 1947
  • Peste cincizeci de ani (roman), 1967
  • Trimis special (1974)
  • Croitorul din Back, (roman), (București, Editura Cartea Românească, 1979)
  • M-am născut reporter (ediția I), Editura Cartea Românească, 1987
  • Din nou șapte momente - din istoria evreilor în România: Oameni de omenie, în vremuri de neomenie, (Tel Aviv, Glob, 1987);
  • Dosar Ana Pauker, Mihai Stoian (editor), (București, Editura "Gutenberg - Casa Cărții", 1991)
  • Treizeci și șase de stâlpi ai lumii (1994)
  • M-am născut reporter (ediția a II-a, adăugită la 2 volume), Editura Glob-Papyrus, 1998 S-au tipărit 101 exemplare, exclusiv pentru biblioteci, presă și „cititori credincioși“.[6]

Note[modificare]

  1. ^ „Marius Mircu - decan de vârstă al publiciștilor români din Israel - a încetat din viață”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Portal România Israel[nefuncțională]
  3. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ Marius Mircu (1909-2008) [nefuncțională – arhivă]
  5. ^ EVREII DIN ROMÂNIA (1945-1965) - Citat din: M-am născut reporter (ediția a II-a, adăugită la 2 volume), Editura Glob-Papyrus, 1998
  6. ^ a b Viata de reporter
  7. ^ "Bună dimineața, Israel!" - Laureatii Premiilor Sion

Vezi și[modificare]