Matrice

De la Sberopedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Matrice (dezambiguizare).

În matematică, o matrice (plural matrice[1] sau matrici[2]) este un tabel dreptunghiular de numere, sau mai general, de elemente ale unei structuri algebrice de tip inel. Prin generalizare, pot fi definite matrice cele care au mai mult decât 2 dimensiuni, ele numindu-se atunci matrici n-dimensionale. Dacă m = n, matricea este pătrată.

Definiție[modificare]

Se numește matrice cu m linii și n coloane (de tip m×n) un tablou cu m linii și n coloane:

(a11a12⋯a1na21a22⋯a2n⋯⋯⋯⋯am1am2⋯amn)

ale cărui elemente aij sunt numere complexe.

Uneori această matrice se notează cu indici, A=(aij), unde i=1,m‾ și j=1,n‾.

Pentru elementul aij indicele i arată linia pe care se află elementul, iar al doilea indice, j, indică pe ce coloană este situat.

Mulțimea matricilor de tip m×n cu elemente numere reale se notează prin Mm,n(ℝ). Aceleași semnificații au și mulțimile Mm,n(ℤ),Mm,n(ℚ),Mm,n(ℂ).

Cazuri particulare[modificare]

1. O matrice de tipul 1×n (deci cu o linie și n coloane) se numește matrice linie și are forma:

A=(a1a2⋯an)

2. O matrice de tipul m×1 (deci cu m linii și o coloană) se numește matrice coloană și are forma:

B=(a1a2⋯am)

3. O matrice de tip m×n se numește nulă (sau matrice zero) dacă toate elementele ei sunt zero. Se notează cu O:

O=(00⋯000⋯0⋯⋯⋯⋯00⋯0)

4. Dacă numărul de linii este egal cu numărul de coloane, atunci matricea se numește pătrată:

A=(a11a12⋯a1na21a22⋯a2n⋯⋯⋯⋯an1an2⋯ann)

Sistemul de elemente (a11a22⋯ann) reprezintă diagonala principală a matricei A, iar suma acestor elemente se numește urma matricei A notată:

Tr(A)=∑i=1naii.

Mulțimea matricelor pătrate se notează Mn(ℂ). Printre aceste matrice, una este foarte importantă, aceasta fiind:

In=(10⋯001⋯0⋯⋯⋯⋯00⋯1)

și se numește matrice unitate (pe diagonala principală are toate elementele egale cu 1, iar în rest sunt egale cu 0).

Egalitatea a două matrice[modificare]

Fie A=(ai,j), B=(bi,j)∈Mm,n(C). Se spune că matricele A,B sunt egale și se scrie A=B dacă ai,j=bi,j,∀i,j=1,n‾

Transpusa unei matrice[modificare]

Fie A=(ai,j)∈Mn,n(C). Transpusa matricei A este:

AT=B=(bi,j)∈Mn,m(C) dată de: bi,j=aj,i∀i=1,n‾;=1,m‾

Matrice simetrică[modificare]

Fie matricea pătrată A=(ai,j)∈Mn,n(C). Se spune că matricea A este simetrică dacă este egală cu transpusa ei: :ai,j=aj,i,∀i,j=1,n‾

Operații cu matrice[modificare]

Adunarea matricelor[modificare]

Fie A=(aij),B=(bij),C=(cij)∈Mm,n(ℂ).

Matricea C se numește suma matricelor A, B dacă:

cij=aij+bij,∀i=1,m‾,∀j=1,n‾.
Observații.

1. Două matrice se pot aduna dacă sunt de același tip, adică au același număr de linii și același număr de coloane, deci A,B∈Mm,n(ℂ).

2. Explicit, adunarea matricelor A, B înseamnă:

(a11a12⋯a1na21a22⋯a2n⋯⋯⋯⋯am1am2⋯amn)+(b11b12⋯b1nb21b22⋯b2n⋯⋯⋯⋯bm1bm2⋯bmn)=
=(a11+b11a12+b12⋯a1n+b1na21+b21a22+b22⋯a2n+b2n⋯⋯⋯⋯am1+bm1am2+bm2⋯amn+bmn).

Proprietăți ale adunării matricelor[modificare]

Asociativitatea adunării. Adunarea matricelor este asociativă, adică:

(A+B)+C=A+(B+C),∀A,B,C∈Mm,n(ℂ).

Comutativitatea adunării. Adunarea matricelor este comutativă, adică:

A+B=B+A,∀A,B∈Mm,n(ℂ).

Element neutru. Adunarea matricelor admite matricea nulă ca element neutru, adică:

∃Om,n∈Mm,n(ℂ) astfel încât A+Om,n=A∀A∈Mm,n(ℂ).

Element opus. Orice matrice A∈Mm,n(ℂ) are un opus, notat −A, astfel încât:

A+(−A)=Om,n.

Înmulțirea cu scalari a matricelor[modificare]

Fie λ∈ℂ și A=(aij)∈Mm,n(ℂ). Se numește produsul dintre scalarul λ∈ℂ și matricea A, matricea notată λA∈Mm,n(ℂ) definită prin λA=(λaij).

Observație

A înmulți o matrice cu un scalar revine la a înmulți toate elementele matricei cu acest scalar. Deci:

λA=(λa11λa12⋯λa1nλa21λa22⋯λa2n⋯⋯⋯⋯λam1λam2⋯λamn).

Proprietăți ale înmulțirii matricelor cu scalari[modificare]

λ(μA)=(λμ)A,∀λ,μ∈ℂ,∀A∈Mm,n(ℂ);
λ(A+B)=λA+λB,∀λ∈ℂ,∀A,B∈Mm,n(ℂ);
(λ+μ)A=λA+μA,∀λ,μ∈ℂ,∀A∈Mm,n(ℂ);
1⋅A=A,1∈ℂ,∀A∈Mm,n(ℂ).

Înmulțirea matricelor[modificare]

Există mai multe tipuri de produse ale matricilor. Operația prezentată în continuare este cunoscută sub denumirea de înmulțirea matricială.[3]

Fie A=(aik)∈Mm,n(ℂ),B=(bkj)∈Mn,p(ℂ).

Produsul dintre matricele A și B (în această ordine), notat AB este matricea C=(cij)∈Mm,p(ℂ), definită prin:

cij=∑k=1naikbkj,∀i=1,m‾,j=1,p‾.
Observații

Produsul AB a două matrice nu se poate efectua întotdeauna decât dacă A∈Mm,n(ℂ),B∈Mn,p(ℂ), adică numărul de coloane ale lui A este egal cu numărul de linii ale lui B, când se obține o matrice C=AB∈Mm,p(ℂ).

Dacă matricele sunt pătrate A,B∈Mn(ℂ) atunci are sens întotdeauna atât AB cât și BA, iar în general, AB≠BA adică înmulțirea matricelor nu este comutativă.

Proprietățile înmulțirii matricelor[modificare]

Asociativitatea înmulțirii. Înmulțirea matricelor este asociativă, adică:

(AB)C=A(BC),∀A∈Mm,n(ℂ),∀B∈Mn,p(ℂ),∀C∈Mp,r(ℂ),

Distributivitatea înmulțirii față de adunare. Înmulțirea matricelor este distributivă în raport cu adunarea matricelor, adică:

(A+B)C=AC+BC,C(A+B)=CA+CB,∀A,B,C

matrice pentru care au sens operațiile de adunare și înmulțire.

Dacă In∈Mn(ℂ) este matricea unitate, atunci:

InA=AIn=A,∀A∈Mn(ℂ).

se spune că In este element neutru.

Determinanți[modificare]

Dacă A=(aij)∈ℳn(K), este o matrice pătrată cu elemente din K, atunci numărul:

det(A)=∑σ∈Snε(σ)a1σ(1)⋯anσ(n)

se numește determinantul lui A.

Note[modificare]

  1. ^ Forma matrice este impusă de Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (2005).
  2. ^ Forma matrici apare în tratate de specialitate și cursuri universitare, de exemplu:
    Iacob, Caius (). „VIII.B - Matrici. Grupuri. Spații lineare”. Curs de matematici superioare. București: Editura Tehnică. pp. 808–851. 
    Țițeica, Șerban: Mecanică cuantică, Editura Academiei RSR, București, 1984, V: Spații vectoriale finit-dimensionale, pp. 83–108.
  3. ^ Anca Ignat, Calcul numeric Arhivat în , la Wayback Machine. (curs 2, 2022, p. 2), Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, accesat 2023-06-13

Bibliografie[modificare]

Lectură suplimentară[modificare]

  • Tiberiu Ionescu, Grafuri, aplicații, vol. I, (pp.71-143 & passim) Editura Didactică și Pedagogică, București - 1973;
  • Alexandru Al. Roșu, Teoria grafelor, algoritmi, aplicații (cap. 4. Matrice asociate grafelor, pp.98-113 & passim), Editura Militară, București - 1974.

Vezi și[modificare]

Legături externe[modificare]